Nu mai scăpăm de falsuri!

Pe unde te duci, cum te întorci mai dai peste câte-un fals! Aproape că nu există zi să nu apară pe vreun portal de licitaţii măcar un singur fals al unei mărci româneşti.

Astăzi am dat peste un fals "clasic" dacă pot spune aşa, al valorii mari de la emisiunea Silistra din 1913. Ochiul format cât de cât aprinde beculeţul de alarmă când sesizează că dantelura mărcii nu este C (pe laturile orizontale dinţii sunt mai rari). Apoi se observă şi restul caracteristicilor: frunzele din dreapta-jos nu au conturul bine realizat, iar cadrul oval al centrului lipseşte în partea superioară. Mai este în plus şi execuţia proastă a desenului.

Lucrând cu "materialul clientului", vă invit să faceţi singuri comparaţia între fals (sus) şi original (la mijloc jos).

Ce se întâmplă cu cel care îmi citeşte articolele de pe blog şi are impresia că tot ce zboară se mănâncă

"Pieptănând" ofertele de pe eBay, ca de obicei, am dat peste o ofertă care, după ce am văzut-o, m-a făcut să trag o repriză de râs.

Care este problema? Mă bucur că articolele îmi sunt citite, dar nu mă mai bucur atunci când ele sunt interpretate eronat de nepricepuţi care se aruncă  la un bijniţ ridicol.

Mai la obiect, acum câteva zile am scris despre presepararea mărcilor de la biroul Iaşi în perioada 1870-1871. Un negustor din Spania a "prins-o" din zbor şi s-a şi gândit că face o afacere bună, crezând că această preseparare - gata! - este o raritate la fel de mare ca persajele clasicelor franceze sau ca cea executată la Tokay (Ungaria) pe timpul circulaţiei primei emisiuni austriece.

Aşa se păcălesc unii singuri, crezând că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Numai că situaţia etse una ridicolă:

- dacă marca nu este măcar pe un fragment, ea poate fi bănuită de manipulare;
- interesul ar putea apărea la unii colecţionari specializaţi interesaţi, dar nu pentru rupturi de categoria a IV-a precum cea oferită de negustorul spaniol.

Îmi pare rău de apariţia acestei situaţii, dar şi de faptul că informaţia pe care v-am oferit-o este degradată de astfel de negustori.

Despre factura detaliată pentru internet, TV şi telefonie

Chiar dacă furnizorul vostru de servicii vă furnizează o factură din care nu puteţi afla prea multe lucruri în afara sumei de plată şi a termenului până la care puteţi plăti, aveţi dreptul de a solicita primirea unei facturi detaliate, iar furnizprul vostru este obligat să vă îndeplinească dorinţa. Dacă doriţi o factură detaliată pe hârtie, în format clasic s-ar putea să plătiţi.

ANCOM a publicat pe pagina sa o informare despre drepturile pe care le aveţi în acest sens în raporturile cu furnizorul vostru. Citind-o puteţi afla mai multe.

Sărbători fericite!

Vă doresc să aveţi parte de Lumină şi linişte alături de cei dragi!

Falsuri ale unor probe şi eseuri la emisiunile Bucureşti

Nici nu mai ştiu de câte ori am prezentat diverse falsuri ale mărcilor din emisiunile Paris şi Bucureşti, dând exemple chiar.

Cu toate acestea, din cauza unor oferte de pe un portal online postate recent (şi care conţin atât originale, cât şi falsuri), de vreo săptămână la mine plouă cu mailuri şi cu telefoane, ca să mi se ceară lămuriri despre statutul pieselor în cauză.

Principala diferenţă între originale şi falsuri se poate identifica relativ uşor, cu condiţia însă ca cel care doreşte acest lucru să se mai şi uite la piesele în cauză. Lăsând la o parte forma, mărimea şi poziţia literelor şi cifrelor (uşor diferite de la valoare la valoare) şi restul microsemnelor (prezente la emisiunea Paris mai cu seamă), o examinare chiar şi cu ochiul liber a haşurilor de pe faţa efigiei poate ajuta relativ uşor la identificarea şi departajarea originalelor de falsuri:

- la originale, haşurile au o formă regulată, grosimea variază NUMAI la capete şi toate sunt dispuse la spaţii egale între ele;

- la falsuri liniile de haşură au un aspect neregulat, părând tremurate, iar grosimea este prost mimată.

La acest lot (din cauza căruia am primit cele mai multe solicitări de ajutor) toate piesele sunt falsuri cu excepţia valorii de 25 bani roz (a doua piesă de pe rândul inferior). Faceţi click pe imagine şi examinaţi aspectul efigiei.

De aici provine lotul.

Acesta este un alt fals, la care în afara aspectului neregulat al haşurilor de pe faţa efigiei lipsesc şi microsemnele caracteristice (piciorul stâng al lui R din ROMANIA nu este mai scurt, iar "croşeta" din triunghiul drept superior lipseşte cu desăvârşire).

Aceasta este provenienţa.

Curios este un lucru: în aceeaşi ofertă există şi probe originale, care sunt uşor de identificat (faţă de falsuri) prin hârtia puţin mai subţire, mai netedă la pipăit şi mai bine încleiată. Chiar şi cineva cu mai puţină experienţă poate sesiza diferenţele, aşa că nedumerirea mea este una legitimă: chiar nu ştia persoana ce oferă?

Faceţi click pe imaginea de mai jos şi examinaţi haşurile de pe faţa efigiei, apoi comparaţi-le cu haşurile celorlalte piese. Sper ca acest mic exerciţiu să vă vină în ajutor.

Varietăţile de planşă ale supratiparelor sunt practic necunoscute

Relativ recent scriam pe blog despre unele varietăţi ale supratiparelor întâlnite la mărcile Oradea despre care în literatura românească nu s-a scris deloc. Astăzi, plimbându-mă pe portalurile de licitaţii online am văzut un bloc de patru al mărcii de serviciu model "vultur cu steag" de 10 lei, cu supratiparul 8 IUNIE 1930 prezentând o varietate de deplasare relativă a supratiparului pe rânduri adiacente din coală.

Mi-am adus aminte că am mai multe asemenea blocuri şi că am remarcat deplasarea supratiparului mai demult (încă de acum câţiva ani, când am publicat tot pe blog un episod din "Metodica studiului" referitor exact la supratiparul 8 IUNIE 1930.

În figura de mai sus se poate remarca faptul că supratiparul este orizontal, dar rândul superior este uşor deplasat spre dreapta faţă de rândul inferior.

Din păcate studiul planşelor supratiparelor lipseşte cu desăvârşire din filatelia românească. Aviz amatorilor de descoperiri.

Floare de iris

Pe la mine fiecare floare are perioada ei. Acum este perioada irişilor gingaşi, plini de culoare.
Îmi plac să-i privesc şi să-i mângâi, dar pe câţiva i-am şi pozat. Pozele nu-s strălucite, le-am făcut cu telefonul (dar le-am mai ajustat puţin, că nu-mi plăceau cum arătau).

Mâine sunt Floriile la ortodocşi. Tuturor doamnelor şi domnişoarelor cu nme de flori le dăruiesc o pată gingaşă de culoare!

La biroul Iaşi s-a utilizat presepararea mărcilor nedantelate în 1870-1871

Am mai scris pe această temă acum câţiva ani, prezentându-vă şi piese pe scrisori.
Odată însă cu înmulţirea pieselor întâlnite rezultă din ce în ce mai sigur că la biroul terlegrafo-poştal Iaşi amploiatul a procedat la presepararea din timp a mărcilor prin tăierea incompletă a lor, urmând ca la utilizare ele să fie rupte mai uşor, dar şi mai rapid din ştraifurile respective.

Tot holbându-mă la piesele de pe portalurile online am văzut marca de mai sus, situată pe un mic fragment, marcă la care (în ciuda fotografiei nu prea mare) se poate totuşi distinge destul de clar că la coţurile superioare hârtia a fost ruptă, urmele de tăiere cu foarfeca pe laturile verticale oprindu-se la câţiva milimetri faţă de colţurile superioare.

Nu mă decid dacă această marcă este curioasă sau dubioasă

Marca de 50 bani "favorit" din 1869 de mai jos este oferită de către un american pe un portal online. M-am uitat destul de mult la ea şi pot spune că sunt într-o dilemă: o parte a desenului corespunde cu cel al mărcii originale, în timp ce alte elemente ale desenului nu-mi dau seama dacă aparţin unui fals, ori am de-a face cu un retuş pe care nu l-am mai văzut niciodată.

După culori nu ar fi nicio problemă. Exemplare care prezintă o ancrasare accentuată a cadrului (adică a culorii albastre) nu sunt rare. Desenul efigiei se apropie foarte mult de cel al originalelor. Ştampila ar corespunde cu "agrafa târzie cu stea" a biroului Bucureşti (Dragomir Kiriac - Ştampilografia poştală, fig. 423, planşa 25, pag. 102).

Elementele care mă intrigă sunt forma cifrei 5 din cartuşul stâng, deformarea dintre BANI şi cifra din colţul drept, precum şi lipsa parţială a buclei cifrei 5 din dreapta.

Orice opinie (argumentată) este binevenită.

QuarkXPress 2016: Faster, More Stable, With a New User Interface For Windows Users

First of all please excuse the potential text mistakes as English is not my native language.

I was privileged to test the Final Candidate of the brand new QuarkXPress 2016 layout software. It is already an impressive step forward showing the result of a great team of programmers.

The previous version brought a new engine running only on 64-bit machines, and now the UI was rewritten after a wide work for consulting either traditional or new QuarkXPress users. Rewriting Windows version made a very fast software and the few tests I made have shown me a highly stable software, even for memory consuming jobs.

BTW, Quark has a very useful Facebook page, a lot of worldwide users being in contact with Quark's engineers. Some days ago, Colin Edwards, a QuarkXPress user, wrote several nice words: " I am hugely impressed with the Facebook page.Most company Facebook pages are full of complaints but I love the positive attitude shown here from technical staffers and from the users. I only wish I had discovered it earlier."

Now, about QuarkXPress interface, the FC version adds the possibility to set the main color of the interface. A user can choose to set a grey or a light grey interface. It is a good setting which helps users eyes.

 Grey UI

Light grey UI

For setting the UI color one have to open the Preferences dialog box:

A new feature of QuarkXPress 2016 is the ability to dock the palettes:

With a right click on the title bar one can choose whatever palettes he needs.

Any palette can be opened also as usual, from the Window menu.
The measurement palette was also rewritten, it can also be docked and it have now more tabs which are sensitive to the kind of the selected item.

The modal dialog boxes have not disappeared, but one can input all his preffered values in the corresponding fields of the measurement palette without using of any further dialog box. The keyboard shortcuts are the same as in the previous versions, so this feature can bring a faster work.

Here are the tabs for a text box, from left to right: Classic, Text, Frame, Runaround, Character Attributes, Paragraph Attributes, Space/Align, Tabs and Drop Shadow. For each tab there are all input fields as found in the Modify dialog box.

For a picture box, the tabs are fewer: Classic, Frame, Runaround, Space/Align and Drop Shadow.

The new features of QuarkXPress 2016 have already been announced. For those who don't know them yet, there is a short video posted on Quark's channel from YouTube. All the brand new capabilities are making XPress a very special layout software, in my opinion the best software of its kind in the whole graphic market.



Quark have special pre-launch offers:
- you can buy QuarkXPress 2015 and you get QuarkXPress 2016 free, or
- there is a special upgrade pre-order offer for QuarkXPress 2015 users only: a reduced upgrade price.

The offers can be found here.

Ştampila liniară franceză MER NOIRE

Potrivit cercetătorilor francezi, această ştampilă era aplicată în perioada clasică pe corespondenţele expediate din porturile situate la Marea Neagră, predate direct navelor franceze (respectiv din Kerasunda, Samsun, Trebizonda, Varna şi - foarte rar - Sulina).

Oficiul poştal francez din Sulina a funcţionat între noiembrie 1857 şi aprilie 1879 (după Robert Desert). Deşi cataloagele nu listează decât mărci franceze tip Ceres şi Napoleon purtând ştampile ale oficiului francez din Sulina, Desert menţionează şi marca tip Sage de 30 centime brun (pusă în circulaţie în 1876) ca fiind cunoscută utilizată la Sulina.

După Congresul de la Berlin (în urma căruia România a pierdut judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad, dar a primit judeţele Tulcea şi Constanţa), oficiile româneşti poştale româneşti din Dobrogea au fost înfiinţate în noiembrie-decembrie 1878. Până atunci însă oficiul francez din Sulina se pare că şi-a continuat activitatea.

Scrisoarea pe care o prezint mai jos are anumite particularităţi, încadrându-se (în opinia mea) numai parţial în zona românească de interes a Levantului francez. Click pe imagini pentru mărire.

Este o scrisoare francată cu o marcă (defectă) de 30 centime brun tip Sage, având ca destinaţie Constantinopolul. Ştampila de pe marcă este aproape ilizibilă, dar se poate totuşi distinge că ar putea fi aceeaşi ştampilă franceză CONSTANTINOPLE aplicată şi pe spatele scrisorii.
Pe faţă se distinge ştampila liniară cu cadru dreptunghiular MER NOIRE, ceea ce atestă faptul că scrisoarea a fost transportată cu unul din vasele franceze din Marea Neagră.

La interior, în antetul misivei se poate citi “Εν Σουλινά την 10/22 Απριλ.ου 1877” (Soulina 10/22 april 1877). Inscripţia atestă faptul că misiva a fost scrisă la Sulina. Neavând însă nicio ştampilă a oficiului dobrogean, nu pot decât să presupun că scrisoarea a fost înmânată personalului vaporului francez fără ca marca să fie anulată, ea primind o ştampilă abia la Constantinopol.
Nu cred că scrisoarea ar fi fost dusă în buzunar de către un curier privat de la Sulina la Constantinopol, deoarece în acest caz nu s-ar mai fi aplicat pe scrisoare ştampila liniară MER NOIR.
Încurcată treabă!

Scrisoarea a fost vândută pe un portal online cu 89 dolari de către un colecţionar sau negustor grec.

Despre viitorul Cod al Patrimoniului

Astăzi, Ministerul Culturii a postat pe propria pagină de internet, în vederea dezbaterii publice, setul de Principii care vor sta la baza tezelor prealabile ale Codului Patrimoniului Naţional şi a textului legislativ.

Deocamdată prea multe nu sunt de spus deoarece în document nu există nicio referire la modul concret privind obiectele patrimoniului imobil/mobil ori a modului de management al acestora.

De bine ce am aflat de postarea documentului, am realizat şi că pe site-ul ministerului RSS-ul a devenit nefuncţional (parcă ar fi o boală molipsitoare care afectează ministerele din România, ori au "învăţat" de la Ministerul Comunicaţiilor (de bine, de rău acest minister a lansat totuşi o versiune îmbunătăţită a site-ului, care ARE RSS).

Conţinutul documentului m-a făcut imediat să remarc similitudini cu unul dintre textele relevante adoptate de către Parlamentul European intitulat "Către o abordare integrată a patrimoniului cultural european". Pentru cititorii mai curioşi, acest document poate fi consultat aici. În subsolul acestui document (la "note") există linkuri către convenţiile invocate în setul de principii.

Ceea ce am observat parcurgând setul de principii este că există referiri la mai multe convenţii internaţionale, dar Constituţia nu este nici măcar amintită. Şi nici Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Sper să nu am eu gura spurcată şi să ne trezim cu un regim caracteristic unui stat în stat pentru bunurile culturale, pentru că bănuiala pe care am avut-o atunci când am scris despre republicarea Legii muzeelor şi a colecţiilor publice se pare că se adevereşte: există persoane care susţin că este necesară inventarierea tuturor colecţiilor particulare pentru a se evita spălarea banilor şi pentru ca posesorii să fie siguri că deţin legal obiectele de colecţie. Nu e nici glumă şi nici nu-mi arde de poante, e una dintre propunerile vehiculate mai recent.

Propunerile și observațiile referitoare la proiect pot fi transmise în scris pe adresa Ministerului Culturii, Bdul Unirii nr. 22, sector 3, București, pe fax, la nr. fax 021.223.49.51 sau la adresa de e-mail adrian.balteanu@cultura.ro, până la data 15.05.2016.

Pentru a uşura lecturarea setului de principii am transformat fiecare pagină a documentului în imagine. Puteţi face click pe fiecare imagine pentru a o mări.