Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Varietăţi nesemnalate: poziţia pieptenului dantelurii

Este posibil ca unii colecţionari (mai ales dintre cei cu oarecare pretenţii) să mă acuze că vreau să mă bag în seamă cu orice preţ.
Nu am deloc intenţia să fac acest lucru, semnalarea de mai jos fiind inspirată de unul dintre cataloagele specializate ale ţărilor nordice. Problema este vizibilă la cele două fragmente de coală din imaginile de mai jos (click pentru mărire).


Este vorba de fragmente de coli ale unor mărci din aceeaşi emisiune. Mărcile au fost dantelate în sistemul pieptene, uşor de identificat după prezenţa a câte trei margini de coală neperforate. Cea de-a patra margine de coală (cea perforată) ne indică poziţia perforului. La ambele mărci "pieptenele" matriţei perforului are poziţie verticală, diferind orientarea "dinţilor". În imaginile de mai sus, latura perforată este cea stângă (la marca de 12 lei) şi respectiv cea dreaptă (la cealaltă valoare).

Asemenea varietăţi au fost atent verificate şi catalogate de către colecţionarii din Finlanda de exemplu, care au reuşit să realizeze chiar mai mult de atât. Ei au alcătuit un nomenclator al tuturor dantelurilor în pieptene prin identificarea a trei elemente de bază:
- formatul pieptenului (este vorba despre dinstanţa între doi "dinţi" şi de înălţimea "dintelui");
- numărul de orificii de perfor pentru fiecare dintre cele trei laturi ale pieptenului;
- poziţia "pieptenului" faţă de verticala desenului mărcii.

Avantajul studiului dantelurii şi identificarea elementelor enumerate a fost că s-a reuşit identificarea unor varietăţi de dantelură necunoscute anterior, dar s-a putut realiza şi un index descriptiv foarte util pentru indicarea variantelor dantelurii în cataloagele specializate.
Un alt avantaj este că s-a reuşit depistarea unor falsuri Problema aceasta cu dinţii dantelurii în pieptene am semnalat-o şi pe blog, într-o încercare de a prezenta dantelura originală a mărcilor "Paris" din 1872 (că tot abundă falsurile la măricle neuzate ale acestei emisiuni, iar prin numărarea dinţilor şi examinarea aspectului dantelurii identificarea falsurilor devine un lucru la îndemâna oricui). Acelaşi lucru l-am făcut şi pentru mărcile emisiunii "Efigii" din 1903.

Prima dată am descoperit sistemul de "indexare" a dantelurilor în pieptene într-un vechi catalog Facit (catalog specializat destinat mărcilor din ţările nordice şi publicat de casa suedeză Postiljonen AB, cunoscută şi pentru licitaţiile devenite tradiţionale, cu mult material filatelic valoros).
Pe vremea când făceam echipă cu regretatul Barbu Popescu ne apucasem să realizăm un astfel de index pentru mărcile româneşti. Lipsa materialului de studiu ne-a pus însă o piedică serioasă atunci (era prin anii '70). Cu toate acestea, tot am reuşit să identificăm la uzualele din anii '20 mărci cu "pieptenele răsturnat", o varietate foate greu de întâlnit şi - implicit - extrem de rară.

Desigur, moda mai recentă a "studiului" se pare că vede cercetarea hârtiilor, filigranelor şi dantelurilor ca pe nişte chestii ciudate şi neavenite (lăsându-se astfel pradă neştiinţei şi lipsei de popularizare unele varietăţi rare, care i-ar fi putut îmbogăţi pe cercetători).

Mai există o lacună destul de serioasă (cred eu) care îi caracterizează pe mai mulţi colecţionari cu pretenţii de la noi: lipsa culturii filatelice generale. Numărul colecţionarilor români care se străduiesc să înveţe (sau măcar să cunoască) pentru ce categorii de varietăţi sunt acordate cote în cataloagele specializate din alte ţări s-ar putea să nu depăşească degetele de la mâini. Şi asta e un mare păcat în condiţiile actuale, când îţi poţi comanda (stând lejer pe fotoliul de acasă) aproape orice carte sau catalog publicat în lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu