Cum încadrăm piesele pe care le întâlnim? Se pare că metodologia nu i-a plăcut niciunui autor...

...Iar din această cauză fiecare vorbeşte pe limba lui şi niciun colecţionar nu se înţelege cu altul în câteva privinţe.

Cu trei zile în urmă, Trevor Pateman a publicat pe blogul său un articol intitulat "When Is a Stamp issue a Stamp Issue?", iar apariţia acestui articol s-a suprapus cu o mică întâmplare prin care a trecut un cunoscut, inspirându-mă

Pe piaţa filatelică se oferă în mod repetat o gamă largă de "minuni" de tot felul, unele fiind făcături fără nicio valoare, altele fiind producţii cu o certă origine filatelică. Iar câteodată tot felul de etichete sunt prezentate filateliştilor în culori frumoase şi sclipitoare de către proprietarii lor, cu toate că acele bucăţele de hârtie n-au avut niciodată nici în clin, nici în mânecă cu activitatea poştală.
Nu mai vorbesc de unele mărci de ocupaţie cu diverse supratipare falsificate la greu, atunci când nu sunt anulate de complezenţă chiar în coli întregi ori lipite pe plicuri filatelice.
Cazurile de tot felul de făcături filatelice sunt numeroase. Câteva postclasice româneşti se cunosc înjumătăţite, aplicate pe fragmente sau câteodată şi pe plicuri (circulate, evident, în mod fraudulos, deoarece instrucţiunile interziceau utilizarea fracţionată a mărcilor poştale.
În perioade mai târzii au început să se fabrice plicuri cu francaturi de tot felul, aplicându-se ştampile antedatate pe ale căror date apar separări curioase ale anului. Exemple:

Ştampilele poartă anul "94.6" (dar cine va căuta acest tip de ştampilă aplicat pe uzualele din perioadă, circulate "pe bune", nu va avea şanse să-l găsească sub această formă). Făcăturile sunt numeroase, există chiar şi un set de "Victoria" pe plicuri, care poartă aceeaşi ştampilă. Dacă veţi avea totuşi curiozitatea să căutaţi vreo valoare din "Victoria" circulată efectiv, nu cred că veţi găsi (pentru că nimeni nu era dispus să suporte suprataxa de o valoare enormă în comparaţie cu nominalul efectiv). Desigur că niciun catalog nu face vreo referire la aceasta, toată lumea s-a obişnuit cu veşnicele două căloare (neuzat şi ştampilat) din cataloage şi merg automat "pe mâna" autorilor, fără să realizeze că în toate cataloagele preţurile pentru ştampilate sunt doar prostii de adormit copii neştiutori.

Sau mai sunt şi dintr-o altă categorie:

Mărcile "Duca Vodă" nu au circulat niciodată în ţară, ele au avut putere de francare numai în Transnistria, aşadar ştampilele "Bucureşti" nu sunt decât complezenţe fără valoare.

Mai există o mulţime de plicuri cu francaturi "frumoase" conţinând multe mărci şi ştampile maghiare porto (toate din Ardeal):

Prin 1997 sau 1998 i-am făcut o vizită unui colecţionar din Ardeal, care deţinea teancuri întregi, sute de astfel de făcături. Ştia ce sunt, dar le mai dădea partenerilor de schimb. Mi-a făcut şi mie cadou vreo 20 de bucăţi.

Situaţia se repetă cu mărci din emisiunile Cluj, Oradea, Debreţin, Timişoara, ca să nu mai vorbesc de cele ale ocupaţiei germane. De exemplu toate fiscalele supratipărite cu MViR sau cu "Gültig 9. Armee" nu au avut niciodată circulaţie poştală, dar se regăsesc din belşug pe tot felul de plicuri-făcătură, unele realizate chiar în perioada lor.

Situaţii sunt extrem de numeroase. Aruncând o privire de ansamblu asupra lor, cred că generaţiei noastre îi revine o sarcină deloc uşoară: etichetarea în mod corect a acestor producţii, concomitent cu informarea şi educarea filateliştilor.