Avem sau nu dorinţa de a scrie?
Unul dintre colegii de pasiune (sau de "suferinţă") este pasionat de un anumit domeniu al istoriei poştale şi se întreabă ce ar putea face pentru a lăsa ceva în urma lui. *) După o scurtă discuţie purtată pe un grup specializat de pe Facebook, i-am spus că poate acea felie de istorie poştală ar avea nevoie de un catalog.
Problema pe care au majoritatea colecţionarilor care manifestă aplecare spre studiu este lipsa încrederii în forţele proprii. Ei mai au însă o problemă: uneori sunt trataţi cu sictir de către cei spre care se îndreaptă pentru a le cere o mână de ajutor. Iar aici problema nu etse numai a lor, ci şi a celor care se consideră (sau sunt văzuţi de alţi colecţionari) ca fiind avansaţi şi cu rezultate deosebite.
Nu mă apuc să discut cum se obţin unele rezultate, pentru că sistemul îmi displace profund (şi din această cauză am refuzat de mulţi ani să mai expun, dar şi mă mai fac parte din jurii şi să particip la examenele pentru clase superioare de juriu). Există însă colegi înzorzonaţi cu teancuri de diplome şi cu grămezi de tinichele cărora cei care au efectiv nevoie de o mână de ajutor nu le mai ajung la nas.
Lăsând chestia asta la o parte, m-am oferit să-i dau colegului nostru o mână de ajutor la schiţarea unui catalog tematic (nu din cel cu fluturi sau personalităţi, nu în acest sens considerat catalog tematic). Tematica se referă la piesele de istorie poştală din categoria poştei aeriene.
Eu, unul, am în minte cam ce ar putea cuprinde o asemenea lucrare şi nu cred că mi-ar fi greu să mă apuc să scriu un catalog al pieselor de poştă aeriană. Problema este însă că aş dori să-l ajut pe colegul nostru să înceapă el o asemenea lucrare.
Principiul de bază
Când te gândeşti la un catalog, nu ar trebui să vezi altceva decât informaţie structurată. Termenul are legătură cu cel de bază de date, dar ceea ce spun eu aici nu trebuie neapărat să îmbrace o formă computerizată, informaţiile se pot iniţial aduna şi aranja şi în mod clasic, cu pixul într-un caiet. Este vorba de principiu, nu de metodă adică.
Pentru o "desţelenire" mai uşoară a informaţiei şi pentru a o înţelege, dar şi pentru a o prelucra mai uşor intervine necesitatea structurării ei, adică aşezării bucăţelelor care formează întregul într-o formă ierarhică definită de autor şi în concordanţă cu câteva principii de bază pe care acesta şi le propune a le acoperi.
Problema este că alegerea uneu anumite metode de lucru poate uşura realizarea formei finale a lucrării, prin micşorarea volumului de muncă şi eliminarea redundanţei (adică scrierea de mai multe ori în locuri diferite a unor date similare).
Un catalog precum cel pe care l-am dori noi să-l realizăm nu are nevoie de sofisticarea de care este capabilă un motor de baze de date (vorbesc de versiunea computerizată), ci de ceea ce s-ar chema bază de date simplă, care conţine un singur tabel. În acest tabel vom încerca să umplem căsuţele cu informaţia disponibilă.
Tabelul de care avem nevoie
Tot ce putem face la început e să stăm strâmb şi să judecăm drept (în limbajul specific s-ar chema "proiectarea bazei de date").
Ca principiu, orice tabel are un număr oarecare de rânduri şi de coloane. Utilizarea unui tabel în colectarea informaţiei necesare catalogului este necesară pentru că ne ajută să acoperim obiectele de catalogat împreună cu proprietăţile lor. Cel mai mare ajutor ni-l poate oferi prin indicaţia precisă a proprietăţii pe care nu o cunoaştem (încă), deoarece o anumită căsuţă din tabel nu a fost completată.
Care ar fi obiectul unui catalog al pieselor de poştă aeriană? Desigur, tocmai piesele respective, transportate pe calea aerului. Haideţi să ne gândim la tabelul pomenit mai sus în felul următor:
- fiecare rând al tabelului ar reprezenta o piesă de poştă aeriană;
- fiecare coloană a tabelului ar conţine câte o proprietate a piesei în cauză.
Cum putem face tabelul?
Sunt o sumedenie de posibilităţi. Cea mai nimerită (în opinia mea) ar fi crearea şi apoi completarea lui într-un program de calcul tabelar, ori într-un utilitar destinat fişierelor de tip CSV. Eu aş folosi ceva din gama Microsoft Excel (accesibil celor care deţin o licenţă legal achiziţionată), ori softul similar gratuit Calc din suita LibreOffice (care face acelaşi lucru, dar nu trebuie plătit nimic pentru el, fiind OpenSource).
Puteţi vedea mai jos o mostră de tabel realizat în LibreOffice Calc (click pentru mărire). Desigur, coloanele pot fi acelea sau nu, e o chestie la alegerea autorului, poate că sunt prea multe sau, dimpotrivă, prea puţine (click pe imagine pentru mărire).
Avantajul acestui soft gratuit este (printre altele) că foloseşte formate deschise de fişier, dar poate salva şi în formatele proprietare ale Microsoft Excel, de exemplu (click pentru mărire).
Desigur, rezultatul va depinde foarte mult de capacitatea şi de dorinţa de muncă a autorului. Tabelul de mai sus se poate personaliza "la sânge" la o adică, putând conţine informaţii despre compania aeriană, despre unele variante (poate că au existat la un singur zbor şapte variante de francatură), despre culoarea unor ştampile, dar şi informaţii care ar ţine de "bucătăria internă" a autorului (provenienţa piesei - colecţia sau licitaţia, preţul de vânzare, numerele de catalog din alte lucrări gen Sieger, eventualele francaturi mixte, trimiterile cu parcurs mixt aerian + terestru ori cele catapultate cum sunt DO-X etc., etc.).
Desigur, nu în ultimul rând tabelul ar trebui să conţină cotele acordate de către autor fiecărei piese. Dar înainte de a le cota, el ar trebui să-şi stabilească principiul de evaluare în raport de starea calitativă, de frecvenţa de apariţie, de eventuale elemente suplimentare valoroase cum ar fi semnătura pilotului sau alte asemenea "minuni" specifice domeniului.
Nu în ultimul rând poate că un asemenea catalog ar trebui să cuprindă şi piesele sosite în România, cu plecare din alte ţări.
Gata, mai multe nu mai zic, minte are fiecare. Concluzia: cine doreşte să muncească o poate face. Indiferent cine ar fi acea persoană, îi doresc succes.
_________
*) Sunt colecţionari care nu au avut posibilitatea să viziteze expoziţiile pe unde s-au perindat colecţiile multor filatelişti români. În prezent, noi, românii nu avem o expoziţie virtuală aşa cum au alţii. Mai există câţiva volecţionari care prin forţe proprii şi-au "suit" pe internet unele exponate.
Ideea este însă că - cel puţin pentru capitolele de bază ale filateliei româneşti - dacă nu rămâne nimic scris, peste ani grămada de diplome şi de tinichele adunate de cineva nu vor mai valora nici cât o ceapă degerată.
Dacă într-adevăr vrei să faci ceva, apoi atunci te apuci şi faci, nu dai mărunt din buze pe la colţuri.
Altă dată se putea face! Şi am să vă arăt ceva ce unora s-ar putea să nu le vină să creadă!
Ce-aţi spune dacă aţi vedea NUMAI INVENTARUL bibliotecii filatelice care a aparţinut unui nume mare al primilor ani ai filateliei mondiale, inventar scris mărunt şi publicat într-un volum de PESTE 450 de pagini!?!
Dacă v-am stârnit îndeajuns de mult curiozitatea, puteţi descărca volumul (care este liber de drepturi de autor, fiind pus la dispoziţia publicului de către Smithonian Institute) de aici. Este în format PDF şi are o mărime de 45,5 MB.
© 2011-2014 Max Peter.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu