După datele care se pot distinge, este vorba despre o scrisoare simplă expediată de la Sibiu la Bucureşti. Verificând însă datele de pe ştampile, expedierea a fost făcută pe 30 ianuarie 1952! Adică mai târziu cu două zile de stabilizarea monetară. Iar mărcile din francatură au toate nominale în leii vechi adoptaţi în 1947, care n-ar mai fi trebuit să mai aibă putere de francare.
Nominalul însumat al mărcilor din francatură nu se potriveşte cu niciun tarif. Nu sunt un specialist al perioadei Republicii, de aceea dacă este cineva în stare să explice care este treaba cu francatura în cauză, îl invit să folosească formularul de comentarii de mai jos.
Detin in colectia personala inca un plic asemanator, francat cu marci ion valoare totala de 110 Lei. Reforma monetara a schimbat leul vechi in cel nou la o paritate de 1:20. Noul tarif al unei scrisori simple interne alte localitati era de 55bani. In lei vechi aceasta a insemnat 11 Lei. Plicul de fata era deci francat cu marci in valoare de 10 ori tariful in vigoare. Pe plicul detinut de mine se afla o adnotare cu creionul scris de Renee Racovita (piesa provine din colectia dansului): TAXA DE 10 ORI. Se pare ce Posta Romana a acceptat sau tolerat la francare marcile vechi inca o zi-doua, dar socotind de zece ori pretul.
RăspundețiȘtergereCu stima
Zoltan Neppel
Vă mulţumesc pentru semnalare.
ȘtergereNu există nicăieri în legislaţia vremii vreo referire la o paritate de genul acesta între leul vechi şi cel nou. Regulile erau destul de stricte. Astfel de piese reprezintă doar excepţii, în opinia mea, excepţii care au fost tolerate de poştă.