Falsuri la piese postclasice

În luna aprilie a.c., pe portalul eBay au fost oferite mai multe piese româneşti de către un vânzător din Olanda (ID-ul matthijs_philatelie). După compoziţia loturilor şi încadrarea acestora în timp a fost probabil vorba de o colecţie de marcă românească de nivel mediu, desfăcută de către negustorul amintit.
Nu aş fi semnalat piesele în cauză dacă nu m-aş fi confruntat mai demult cu tot felul de făcături ale căror punct de origine a fost Olanda: se pare că în mai multe ţări din Europa Occidentală există o modă lansată de anumiţi aşa-zişi întreprinzători, care fabrică şi pun pe piaţă tot felul de drăcovenii sub multiple denumiri, păcălindu-i pe colecţionarii mai săraci, dar şi mai lipsiţi de cunoştinţe.
Bănuiesc faptul că vânzătorul nu a ştiut cu exactitate ce vinde, de aceea nu îi aduc nicio acuzaţie. Pur şi simplu a primit o colecţie sau un stoc, pe care l-a desfăcut pe canalul folosit de el în mod uzual.

Piesa de mai sus este un fals integral al mărcii de 50 bani "Paris", 1872, foarte uşor de recunoscut după dantelura în linie, după impresiunea mult prea grosolană, dar şi după o urmă a colţului clişeului (în stânga-sus) care nu se întâlneşte niciodată la original. Mai sunt şi alte elemente ale desenului care se pot identifica uşor comparând falsul cu o marcă originală obliterată (care nu este o raritate).
Am semnalat falsul pentru a-i determina pe cititorii interesaţi să îşi formeze ochiul şi să nu se păcălească cu astfel de producţii.
Urmează trei unicate care s-au dorit a fi probe ale mărcii de 10 bani Bucureşti II.

Povestea clişeelor de 10 bani de la emisiunile Paris, Bucureşti I şi Bucureşti II este una destul de complicată. Începusem acum câţiva ani să descriu tipurile de clişeu ale mărcii de 10 bani Paris, dar m-am oprit pentru că vreau să păstrez surprize şi pentru catalog. Ştiind ce ştiu mi-a fost extrem de uşor să clasific cele trei aşa-zise probe de mai sus drept făcături ordinare. Vă indic acum numai două elemente care vin în sprijinul afirmaţiei:
     - niciuna dintre probele aferente emisiunilor Bucureşti nu prezintă linii de separaţie/ghidare între clişee, aşa cum se poate distinge foarte clar la toate cele trei piese;
     - în ciuda "tiparului" foarte ancrasat al făcăturilor, există un microsemn care se repetă întotdeauna la producţiile de acest gen (nu sunt primele exemplare pe care le văd): sub litera N din ROMANIA există o pată de culoare cu apariţie repetată.

Falsurile au fost vândute cu preţuri finale nesemnificative, dar în definitiv nu asta e problema, ci aceea că unii dintre cumpărători le pot lua drept bune menţinând pe piaţă aceste producţii, afectând în final credibilitatea mărcilor româneşti per ansamblu.