joi, 31 decembrie 2015
joi, 24 decembrie 2015
luni, 21 decembrie 2015
Feriţi-vă de plicurile filatelice din perioada 1940-1947
În anii 1947-1948, un colecţionar considerat astăzi deschizător de drumuri într-un domeniu al filateliei pe care eu, personal, nu îl agreez a confecţionat (conform mai multor surse contemporane) o multitudine de plicuri cu francaturi care mai de care frumoase, francaturi realizate cu mărci care în mod real nu au avut o circulaţie poştală propriu-zisă (sau mai bine zis tirajul mărcilor circulate real prin poştă a fost unul neglijabil). Cauza acestei situaţii a reprezentat-o practica administraţiei poştale de a lansa în circulaţie emisiuni cu mărci ale căror nominale au fost "umflate" chiar şi de câte zece ori de suprataxe. În epocă, filateliştii ai făcut eforturi (uneori deosebite) pentru a-şi putea ţine la zi colecţiile (îmi aduc aminte de coperta revistei Filatelia, seria veche, pe care a fost caricaturizată coada făcută la poştă de către doritorii emisiunii Apărarea Patriotică - Victoria din 1945, care a "beneficiat" pe lângă suprataxele exagerate şi de o distribuţie limitată, o serie de persoană). Şi nu uitaţi, perioada războiului (şi, ulterior, cea a ocupaţiei armatei sovietice) a generat multe greutăţi populaţiei, sărăcie, foamete...
Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.
În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.
Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:
Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.
Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.
Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.
Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.
Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.
În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.
Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:
Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.
Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.
Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.
Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.
Document istorico-poştal important din timpul Războiului pentru Independenţă
Nu ştiu câţi amatori au remarcat vânzarea recentă pe un portal online a unei scrisori francate cu două mărci Bucureşti I fără a prezenta ceva special la prima vedere. Preţul de vânzare însă mi-a atras imediat atenţia, nefiind deloc unul obişnuit: 520 dolari! Click pe imagini pentru mărire.
Pe faţa scrisorii, în dreapta celor două timbre se află o adnotare făcută cu creionul, "Postat DDSG". De la distanţă însă piesa nu are nicio legătură cu DDSG, mai ales că poartă francatură cu mărci româneşti.
Scrisoarea se pare că poartă amprenta ştampilei Oficiului telegrafo-poştal militar român înfiinţat de armata română la Plevna (Bulgaria) în 9/21 noiembrie 1877 (şi este şi prima ştampilă a acestui oficiu pe care o văd).
Cu toate că pe timpul campaniei din Bulgaria din 1877-1878 armata română a înfiinţat mai multe OTPM-uri la sud de Dunăre, corespondenţa provenită de la acestea nu a supravieţiuit (ori a rămas aproape în totalitate necunoscută).
Detalii despre activitatea poştală pe timpul campaniei din Bulgaria pot fi găsite în monografia ing. Călin Marinescu (Poşta militară română 1859-1995 şi corespondenţa prizonierilor de război, Bucureşti 1998, p. 17-24).
Oficiul telegrafo-poştal militar de la Rahova a funcţionat probabil până în jurul datei de 11/23 martie 1878, când trupele române au început retragerea din Bulgaria.
Revenind la scrisoarea semnalată, ea a fost expediată din Rahova pe 9 ianuarie 1878 cu destinaţia Turnu Măgurele. Pe verso se distinge o ştampilă de tranzit a oficiului Craiova (cu data de 10 ianuarie 1877 - probabil oficiantul a uitat să modifice anul, o fi petrecut mai mult de Sfântul Vasile, cine ştie), şi două amprente mai slabe ale ştampilei oficiului de destinaţie Turnu Măgurele, cu data de 12 ianuarie 1878.
Referitor la ştampila OTPM Rahova, cred că este prima piesă pe care o putem cataloga (fiind aşadar - deocamdată - o piesă unicat!). Se observă că aceasta nu are nicio referire în legendă la caracterul militar al oficiului poştal, ea nedeosebindu-se de ştampilele curente de zi utilizate în ţară. Tipul de ştampilă - cerc simplu cu data pe trei rânduri în centru şi cu trei acante în partea inferioară - este unul dintre modelele utilizate în Muntenia în anii '70-'80 (alte trei ştampile similare sunt ilustrate în Ştampilografia poştală (Kiriac Dragomir) la p. 133 (penultimul rând de pe Planşa 33).
Ieri am aflat cu plăcere că această scrisoare se va întoarce acasă, licitaţia fiind câştigată de un pasionat colecţionar român, pe care nu pot decât să îl felicit pentru aceasta. Un lucru interesant l-ar constitui dezvăluirea conţinutului scrisorii, dacă acesta s-a mai păstrat.
Pe faţa scrisorii, în dreapta celor două timbre se află o adnotare făcută cu creionul, "Postat DDSG". De la distanţă însă piesa nu are nicio legătură cu DDSG, mai ales că poartă francatură cu mărci româneşti.
Scrisoarea se pare că poartă amprenta ştampilei Oficiului telegrafo-poştal militar român înfiinţat de armata română la Plevna (Bulgaria) în 9/21 noiembrie 1877 (şi este şi prima ştampilă a acestui oficiu pe care o văd).
Cu toate că pe timpul campaniei din Bulgaria din 1877-1878 armata română a înfiinţat mai multe OTPM-uri la sud de Dunăre, corespondenţa provenită de la acestea nu a supravieţiuit (ori a rămas aproape în totalitate necunoscută).
Detalii despre activitatea poştală pe timpul campaniei din Bulgaria pot fi găsite în monografia ing. Călin Marinescu (Poşta militară română 1859-1995 şi corespondenţa prizonierilor de război, Bucureşti 1998, p. 17-24).
Oficiul telegrafo-poştal militar de la Rahova a funcţionat probabil până în jurul datei de 11/23 martie 1878, când trupele române au început retragerea din Bulgaria.
Revenind la scrisoarea semnalată, ea a fost expediată din Rahova pe 9 ianuarie 1878 cu destinaţia Turnu Măgurele. Pe verso se distinge o ştampilă de tranzit a oficiului Craiova (cu data de 10 ianuarie 1877 - probabil oficiantul a uitat să modifice anul, o fi petrecut mai mult de Sfântul Vasile, cine ştie), şi două amprente mai slabe ale ştampilei oficiului de destinaţie Turnu Măgurele, cu data de 12 ianuarie 1878.
Referitor la ştampila OTPM Rahova, cred că este prima piesă pe care o putem cataloga (fiind aşadar - deocamdată - o piesă unicat!). Se observă că aceasta nu are nicio referire în legendă la caracterul militar al oficiului poştal, ea nedeosebindu-se de ştampilele curente de zi utilizate în ţară. Tipul de ştampilă - cerc simplu cu data pe trei rânduri în centru şi cu trei acante în partea inferioară - este unul dintre modelele utilizate în Muntenia în anii '70-'80 (alte trei ştampile similare sunt ilustrate în Ştampilografia poştală (Kiriac Dragomir) la p. 133 (penultimul rând de pe Planşa 33).
Ieri am aflat cu plăcere că această scrisoare se va întoarce acasă, licitaţia fiind câştigată de un pasionat colecţionar român, pe care nu pot decât să îl felicit pentru aceasta. Un lucru interesant l-ar constitui dezvăluirea conţinutului scrisorii, dacă acesta s-a mai păstrat.
duminică, 20 decembrie 2015
Cred că avem nevoie de o discuţie serioasă referitoare la planşele supratiparelor emisiunilor Cluj şi Oradea
Toţi colecţionarii pasionaţi de aceste două emisiuni cu care am avut ocazia să stau de vorbă până acum am observat că sunt interesaţi mai ales de identificarea unor anumite defecte ale cercului monogramei ori ale literelor/cuvintelor BANI/LEU/LEI şi Bani/Leu/Lei. Cu excepţia câtorva situaţii evidente (cum este de exemplu poziţia diferită în coală a erorii ANI la 2 bani Cluj Secerătorii), nimeni nu pare interesat de modul în care planşele acestor supratipare au fost realizate şi dacă în afara prezenţei unor erori într-un anumit loc în coală mai există sau nu alte elemente care poate să caracterizeze o planşă a supratiparului.
Personal nu am studiat în mod consecvent şi continuu aceste emisiuni, dar am avut ocazia să văd o mulţime de piese (sau chiar să-mi treacă prin mână piese) care prezintă unele caracteristici ale supratiparului, fără ca acestea să fie considerate erori de către autorii consacraţi. Pentru că am fost obişnuit să urmăresc (la alte emisiuni cu supratipar) poziţia relativă a elementelor acestuia, mai îmi scapă ochii şi la supratiparele Cluj şi Oradea când îmi vin în cale. Un exemplu:
Cele două mărci le-am văzut în cadrul unui lot şi mi-a sărit în ochi poziţionarea la distanţe diferite a cuvântului "Bani" în raport cu cercul monogramei. Ştiu, îmi veţi spune că aparţin unor tiraje diferite, ori poate că vreuna dintre cele două mărci ar putea avea supratiparul fals (nu am avut cum să verific acest lucru). Această diferenţă în poziţionarea elementelor supratiparului pe o singură marcă nu este prima întâlnită, ori văzută. De aceea cred că această problemă este una legitimă în studiul celor două emisiuni, nefiind (în opinia mea) acoperită de studiile publicate până acum (dacă mă înşel o fac din neştiinţă, mărcile Cluj şi Oradea neaflându-se printre preocupările mele principale, aşa că puteţi puteţi comenta).
Nu de alta, dar o anumită poziţie relativă anormală între cercul monogramei şi text poate constitui un element esenţial în reconstituirea planşei unui supratipar, ori chiar în identificarea situaţiilor în care planşa a fost desfăcută şi rearanjată, născându-se astfel o planşă nouă.
N-aş fi scris rândurile de mai sus dacă nu vedeam mai devreme, absolut întâmplător, o piesă care poate explica modul de confecţionare a planşei unui supratipar. Nu dezvolt deocamdată problema pentru că intenţionez să fac o listă ceva mai lungă de semnalări. Ştiu şi că există în stadiu de realizare studii serioase, poate că voi putea să-mi aduc şi eu o mică contribuţie, neconsiderându-mă un specialist al acestor emisiuni.
Personal nu am studiat în mod consecvent şi continuu aceste emisiuni, dar am avut ocazia să văd o mulţime de piese (sau chiar să-mi treacă prin mână piese) care prezintă unele caracteristici ale supratiparului, fără ca acestea să fie considerate erori de către autorii consacraţi. Pentru că am fost obişnuit să urmăresc (la alte emisiuni cu supratipar) poziţia relativă a elementelor acestuia, mai îmi scapă ochii şi la supratiparele Cluj şi Oradea când îmi vin în cale. Un exemplu:
Cele două mărci le-am văzut în cadrul unui lot şi mi-a sărit în ochi poziţionarea la distanţe diferite a cuvântului "Bani" în raport cu cercul monogramei. Ştiu, îmi veţi spune că aparţin unor tiraje diferite, ori poate că vreuna dintre cele două mărci ar putea avea supratiparul fals (nu am avut cum să verific acest lucru). Această diferenţă în poziţionarea elementelor supratiparului pe o singură marcă nu este prima întâlnită, ori văzută. De aceea cred că această problemă este una legitimă în studiul celor două emisiuni, nefiind (în opinia mea) acoperită de studiile publicate până acum (dacă mă înşel o fac din neştiinţă, mărcile Cluj şi Oradea neaflându-se printre preocupările mele principale, aşa că puteţi puteţi comenta).
Nu de alta, dar o anumită poziţie relativă anormală între cercul monogramei şi text poate constitui un element esenţial în reconstituirea planşei unui supratipar, ori chiar în identificarea situaţiilor în care planşa a fost desfăcută şi rearanjată, născându-se astfel o planşă nouă.
N-aş fi scris rândurile de mai sus dacă nu vedeam mai devreme, absolut întâmplător, o piesă care poate explica modul de confecţionare a planşei unui supratipar. Nu dezvolt deocamdată problema pentru că intenţionez să fac o listă ceva mai lungă de semnalări. Ştiu şi că există în stadiu de realizare studii serioase, poate că voi putea să-mi aduc şi eu o mică contribuţie, neconsiderându-mă un specialist al acestor emisiuni.
joi, 17 decembrie 2015
Două varietăţi la Carol I cu barbă
Piesa descrisă mai jos nu îmi aparţine, ea a fost vândută recent online, dar mi-a atras atenţia. La un ştraif orizontal neuzat de trei mărci de 25 bani brun Carol I cu barbă dantelat (1872) am observat iniţial o varietate, uitându-mă de fapt să văd dacă nu cumva ordinea tipurilor de report este una neobişnuită. Acesta este ştraiful.
Uitându-mă mai bine, n-am descoperit nicio pereche cu tipuri neorânduite, ci alte două varietăţi interesante. Ştraiful conţine tipurile 10-9-10.
Prima varietate am văzut-o la marca din mijloc, aparţinând tipului 9. Desenul a fost rezuşat în mod vizibil, fiind afectate literele NI din BANI (cel puţin litera I este redesenată total, dar defectuos, fiind vizibil aplecată spre dreapta). Retuşul a afectat şi partea inferioară a benzii legendei ROMANIA (haşurile au fost astupate cu cerneală), dar şi colţul drept superior al tabletei cuvântului BANI.
A doua varietate se distinge la marca tip 10 din dreapta, la care litera U din DOUE apare ca un J întors prin lipsa totală a piciorului vertical drept.
Uitându-mă mai bine, n-am descoperit nicio pereche cu tipuri neorânduite, ci alte două varietăţi interesante. Ştraiful conţine tipurile 10-9-10.
Prima varietate am văzut-o la marca din mijloc, aparţinând tipului 9. Desenul a fost rezuşat în mod vizibil, fiind afectate literele NI din BANI (cel puţin litera I este redesenată total, dar defectuos, fiind vizibil aplecată spre dreapta). Retuşul a afectat şi partea inferioară a benzii legendei ROMANIA (haşurile au fost astupate cu cerneală), dar şi colţul drept superior al tabletei cuvântului BANI.
A doua varietate se distinge la marca tip 10 din dreapta, la care litera U din DOUE apare ca un J întors prin lipsa totală a piciorului vertical drept.
vineri, 11 decembrie 2015
Un "supratipar" fantomă
Zilele trecute s-a vândut pe un portal online o piesă din categoria "fantezie" ("bogus", cum le spun englezii), ceva care oficial nu a existat niciodată.
Este acest bloc, pe care cineva, jucându-se cu o gumă probabil, a încercat să dea senzaţia de asemănare cu supratiparul "25 BANI" aplicat în 1918 pe valoarea de 1 ban, tot Carol I Tipografiate.
Nu are importanţă cine a vândut şi nici cine a cumpărat blocul, şi nici unde s-a vândut el. Pentru minunea asta au concurat trei persoane (nu ştiu dacă vreuna nu e "duplicată" şi folosită pentru a ridica preţul - e o chestie aproape uzuală la unii "comercianţi"). În orice caz, dacă este cineva care a luat "supratiparul" de bun, atunci are o problemă. După cum spunea un prieten, trebuie să pună mâna pe carte (şi să o mai şi deschidă din când în când).
O spun şi în clar, că poate cineva nu pricepe gluma de mai sus: aşa ceva nu a existat niciodată oficial, este o făcătură.
Vă sfătuiesc să nu vă jucaţi cu aşa ceva, pentru că nu se ştie cum ajungeţi să daţi cu subsemnatul cine ştie pe unde.
Este acest bloc, pe care cineva, jucându-se cu o gumă probabil, a încercat să dea senzaţia de asemănare cu supratiparul "25 BANI" aplicat în 1918 pe valoarea de 1 ban, tot Carol I Tipografiate.
Nu are importanţă cine a vândut şi nici cine a cumpărat blocul, şi nici unde s-a vândut el. Pentru minunea asta au concurat trei persoane (nu ştiu dacă vreuna nu e "duplicată" şi folosită pentru a ridica preţul - e o chestie aproape uzuală la unii "comercianţi"). În orice caz, dacă este cineva care a luat "supratiparul" de bun, atunci are o problemă. După cum spunea un prieten, trebuie să pună mâna pe carte (şi să o mai şi deschidă din când în când).
O spun şi în clar, că poate cineva nu pricepe gluma de mai sus: aşa ceva nu a existat niciodată oficial, este o făcătură.
Vă sfătuiesc să nu vă jucaţi cu aşa ceva, pentru că nu se ştie cum ajungeţi să daţi cu subsemnatul cine ştie pe unde.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
