Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 21 decembrie 2015

Feriţi-vă de plicurile filatelice din perioada 1940-1947

În anii 1947-1948, un colecţionar considerat astăzi deschizător de drumuri într-un domeniu al filateliei pe care eu, personal, nu îl agreez a confecţionat (conform mai multor surse contemporane) o multitudine de plicuri cu francaturi care mai de care frumoase, francaturi realizate cu mărci care în mod real nu au avut o circulaţie poştală propriu-zisă (sau mai bine zis tirajul mărcilor circulate real prin poştă a fost unul neglijabil). Cauza acestei situaţii a reprezentat-o practica administraţiei poştale de a lansa în circulaţie emisiuni cu mărci ale căror nominale au fost "umflate" chiar şi de câte zece ori de suprataxe. În epocă, filateliştii ai făcut eforturi (uneori deosebite) pentru a-şi putea ţine la zi colecţiile (îmi aduc aminte de coperta revistei Filatelia, seria veche, pe care a fost caricaturizată coada făcută la poştă de către doritorii emisiunii Apărarea Patriotică - Victoria din 1945, care a "beneficiat" pe lângă suprataxele exagerate şi de o distribuţie limitată, o serie de persoană). Şi nu uitaţi, perioada războiului (şi, ulterior, cea a ocupaţiei armatei sovietice) a generat multe greutăţi populaţiei, sărăcie, foamete...

Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.

În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.


Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:


Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.

Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.

Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.

Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu