Expediată undeva mai încolo, pe... prima la dreapta!

Câteodată mai dai peste câte o piesă care te bagă complet în ceaţă, nu mai ştii cum să o iei şi de unde să o apuci. Un exemplu este plicul din imaginile de mai jos (click pentru mărire).

Este un plic care are două mari hibe: nu are nicio adresă înscrisă pe faţă (în afara numelui unei doamne şi a menţiunii "Personal"), iar în afara unei aşa-zise ştampile "de plecare" (BĂNEASA AEROGARĂ 11 MAR 947) nu mai există niciun alt semn că piesa ar fi trecut prin poştă.
Am obiceiul de a verifica francaturile pentru a-mi da seama dacă ele se încadrează sau nu în vreun tarif (conform datării făcute de ştampile sau de conţinutul corespondenţelor, cum este uneori cazul cu cărţile poştale simple sau ilustrate), deoarece în evidenţele mele mi-am făcut o "scală" referitoare la frecvenţa fiecărui obiect de corespondenţă. Este un lucru deosebit de util pentru a afla într-un mod cât de cât viabil cam care ar putea fi gradul de raritate al pieselor.
Câteodată însă nu reuşesc să fac acest lucru, deoarece piesele nu "doresc" să  mă ajute de nicun fel în această întreprindere. Piesa de faţă este posibil să fi fost o corespondenţă de poştă aeriană (după ştampilă), dar este posibil la fel de bine să fie şi o corespondenţă obişnuită. Ar putea fi imprimat (conform indicaţiei pretipărite pe plic), dar tariful corespunzător francaturii nu confirmă acest lucru. Nici măcar dacă este o corespondenţă internă sau expediată în străinătate nu-mi pot da seama. Ar putea fi la fel de bine doar un plic cu nişte mărci obliterate pur şi simplu de complezenţă (am mai întâlnit, inclusiv cu uzuale Mihai).
Dacă are cineva vreo opinie, îl rog să nu ezite.

Scrisoare de la oficiul poştal francez din Galaţi

Că licitaţiile de pe eBay sunt urmărite şi de colecţionari ceva mai pricepuţi au mai fost semnale. În seara aceasta am mai primit o confirmare. Urmăream o scrisoare care am văzut că s-a vândut, deşi credeam că nu se va întâmpla acest lucru (click pe imagini pentru mărire).

Scrisoarea a fost expediată în aprilie 1872 de la oficiul poştal francez din Galaţi, la Constantinopol. La plecare, scrisoarea (expediată cu porto) a primit ştampila GALATZ MOLDAVIE cu tuş albastru, după patru zile ajungând la destinaţie, unde a fost obliterată tot cu ştampila unui oficiu francez, CONSTANTINOPLE TURQUIE.
Interesant este faptul că deşi conducerea politică a Principatelor a solicitat ţărilor deţinătoare închiderea tuturor oficiilor poştale care operau pe teritoriul românesc (în aprilie 1869), oficiul francez de la Galaţi a continuat să funcţioneze până în 1875, cunoscându-se piese. Un alt lucru interesant este menţinerea de către francezi a titulaturii MOLDAVIE în ştampila de la Galaţi, în ciuda faptului că Principatele se uniseră (administrativ) încă din 1862, deci aproape cu zece ani înainte ca piesa ilustrată mai sus să circule.
Scrisoarea a fost vândută cu 355 dolari.

Duzina de cuvinte

Se scutură de zăpadă, tropăi de câteva ori în faţa uşii ca să nu bage omătul pe hol, ridică din nou din umeri ca şi cum s-ar apăra în continuare de vântul rece, apoi deschise uşa, trecu pragul şi răsuflă satisfăcut când simţi căldura lovindu-l în faţă. "Măi, ce zi şi asta..., nici nu zici c-a fost sâmbătă!". Îşi luă libertatea să intre încălţat şi o zbughi direct către birou. "Iar n-am citit poşta de două zile, parcă văd că iar mi s-a adunat cârnatul de mesaje de la amici". Şi, în fond, ce-i cu-atâta grabă?! "Ia las-o puţin mai moale că-i weekend, treaba ţi-ai făcut-o, nu te mai aleargă nimeni, uite că s-a făcut aproape şase seara".
– Mănânci ceva?
Absorbit de gânduri, aproape că nici nu o văzuse. Îi simţea însă bunătatea în glas.
– Ceva mai uşor, mulţumesc frumos!
Se duse să se spele pe mâini şi îşi aruncă privirea la oglinda din care îl examinau doi ochi ascunşi de lentilele fumurii. "Ce lumină aiurea! Becurile astea... Ce coloratură îi face pielii!"...
Termină repede de mâncat, şi aşa nu prea îi era foame. La birou ronţăise nişte sărăţele şi topise o ciocolată mare. Dădu drumul la calculator şi intră direct pe mail. Îi răspunsese unuia care-i propunea un contract cu un viitor incert, îl trimise la "spam" pe altul care încerca să-i spună ceva legat de ciclul solar, citi în diagonală restul mesjelor şi ştirilor la care era abonat, dădu câteva ture prin cameră să se mai dezmorţească, apoi îşi luă clasoarele din bibliotecă, se aşeză la masa mare, îşi trase veioza aproape şi-şi deschise caietul cu notiţe. Trebuia să înceapă să populeze baza de date şi ştia din experienţă că trebuie să facă dinainte schemele interogărilor, ca să fixeze câmpurile cu indecşi. Data trecută se lăsase în grija colegului şi nu fusese mulţumit de algoritmul folosit de el pentru că nu îl înţelegea în totalitate. Avea însă încredere în atitudinea lui faţă de colaboratori, pentru că nu îl lăsase niciodată descoperit. Dar îi plăcea să ştie că poate să stăpânească toţi paşii şi dorea să înveţe tot ce putea din proiectarea formularelor.
Totuşi, parcă era cam mult pentru o zi. Nu mai avea chef de muncă, simţea cum îl cuprinde moleşeala. Avea chef de altceva acum: de o cană de vin şi de un film bun. I-ar fi plăcut să se uite la un SF, dar după o scurtă inspecţie pe raftul cu DVD-uri a rămas tot nehotărât.
– Ce film ţi-ar plăcea să vezi?, strigă să fie auzit din cealaltă cameră.
– Ceva la care nu m-am uitat de mult, ceva clasic.
– Cu marţieni?, încercă să glumească, dar i se schimbă rapid mimica, fiind deodată luminat:
– Aha! Războiul lumilor!
– Fie, Războiul lumilor, auzi răspunsul venit ca un ecou.
Se plimbă cu degetele peste cutiile de pe raft şi nu găsea ceea ce căuta. Avea câteva fără niciun fel de copertă. Le-a luat grămadă şi a început să le încerce pe rând. Se auzeau pe rând diverse teme, odată cu verdictul sosit de dincolo:
– Ai greşit! Altul!... Stai! Nu-i ăla cu scenariul lui abstract?
– Nu cred, nu mi s-a părut abstract deloc... Uite că l-am găsit! Gata, hai că-i dau drumul...


(Sursa: YouTube, user 15625126)

"Duzina de cuvinte" îi reuneşte pe membrii Clubului Psi. Au mai scris, folosind aceleaşi cuvinte: Psi (bineînţeles), La Fee, Tibi, încă o dată tot Tibi, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura justiţiei, Andreotti, Cammely, scorpio, anacondele.

Circulaţie "internaţională"

Tot făcând "săpături" prin licitaţiile caselor "mari", am dat de un lot de ilustrate destul de frumoase, purtând ca francatură mărci din mai multe ţări deoarece au făcut fiecare câte un "circuit". Era ceva la modă pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Un colecţionar trimitea o ilustrată într-o ţară unde avea un cunoscut sau un corespondent, cu rugămintea de a face acelaşi lucru pentru o altă ţară, apoi rugămintea era repetată..., mă rog, am văzut piese care au trecut prin vreo zece ţări, având aplicate mărci cam din tot atâtea.

Aceasta este una din cele trei cărţi poştale ilustrate care fac parte din lotul cu numărul 7004 din cadrul licitaţiei online "Express" organizate de casa David Feldman în data de 31 ianuarie a.c. Pentru cei interesaţi, lotul de trei piese este oferit la 120 euro (plus comisioanele şi restul cheltuielilor, desigur).