Ştampilă telegrafică pe o corespondenţă poştală

Mi-a sărit în ochi ilustrata din imaginile de mai jos nu prin frumuseţea ei, ci prin ştampila pe care o poartă.

O ştampilă "soră" cu cea de pe această ilustrată este ilustrată în "Ştampilografia poştală" semnată de Kiriac Dragomir, la pag. 146 (localitatea fiind alta însă, Craiova).
Ilustrata a fost expediată loco în Bucureşti, în aprilie 1900, "Domnului Nedelcovici Constantin, Telegrafist Telefon Central". Probabil că fiind adresată unui lucrător poştal (la acea dată, telegraful era sub aceeaşi "pălărie" cu poşta de scrisori), factorul a dus misiva direct destinatarului.
Nu am întâlnit această ştampilă utilizată şi ca ştampilă obliterantă (pe mărci).
Deşi nu există o catalogare adecvată, este destul de probabil ca toate oficiile importante care asigurau şi serviciul telegrafic (pe lângă cel poştal) să fi fost dotate cu astfel de ştampile.
Ilustrata a fost vândută recent pe eBay, pentru o sumă nesemnificativă.

Mandat francat cu mărci "Moldova"

Mandatele puse în circulaţie la Iaşi, în 1917, sunt destul de rare. Numărul pieselor care au mai apărut prin licitaţii este foarte redus (şi, din câte ştiu, asemenea piese lipsesc din majoritatea colecţiilor specializate de întreguri poştale sau de circulaţii din timpul Primului Război Mondial).

O astfel de piesă a fost recent oferită pe un portal online (click pe imagini pentru mărire).

Mandatul a fost utilizat pentru trimiterea prin poştă a sumei de 650 lei, în august 1918, de la Galaţi la Vaslui. Pe faţă el a fost francat cu un bloc de patru mărci de 1 leu din emisiunea Moldova, fiind taxat la destinaţie cu două mărci de câte 10 bani Taxa de plată din emisiunea 1918 (prima emisiune imprimată în negru, pe hârtie cu filigranul PR monogram).
Din păcate, se pare că o mare parte a mandatelor circulate în perioada respectivă a fost distrusă, prin spălarea mărcilor cu care au fost francate (mărcile de 1 leu şi 2 lei din emisiunea Moldova sunt absolut comune cu ştampile de mandate).
Piesa de faţă a fost vândută pentru 133 dolari.

Efigii, francatură grea

Pe un portal de licitaţii online s-a vândut zilele trecute un plic interesant, francat cu nu mai puţin de patru exemplare de 5 lei din emisiunea "Efigii".

Plicul e fost expediat recomandat din Bucureşti, în 11 decembrie 1913, având ca destinaţie Berlin, unde a sosite peste numai două zile.

Două lucruri doresc să subliniez. Primul se referă la o informaţie înscrisă în catalogul Michel, potrivit căreia emisiunea "Efigii" şi-ar fi încetat puterea de circulaţie pe 22 mai 1907. Informaţia este eronată, deoarece marca de 5 lei a circulat încă vreo opt ani în plus faţă de această dată.
Al doilea lucru se referă la obiceiurile (proaste, în opinia mea) unor vânzători de a nu specifica în mod clar, la o licitaţie, dacă are sau nu destinaţii spre care nu expediază loturile, şi care sunt exact cheltuielile de manipulare şi poştale. Piesa de faţă a fost vândută cu (numai) 105 dolari (2 biduri), dar nu ştiu care au mai fost cheltuielile suplimentare.

Ferdinand

LA MULŢI ANI români, oriunde v-aţi afla!