Nefrancată, dar cenzurată

Mi-a atras atenţia un plic expediat în octombrie 1920 din Sighişoara (?) la Budapesta (click pe imagini pentru mărire).

Mă contrariază faptul că plicul nu are niciun fel de insemn poştal românesc. Are însă (şi pe faţă, şi pe verso) ştampila liniară pe două rânduri ODORHEIU/CENZURAT (care nu prea seamănă cu cea ilustrată în manualul de cenzuri semnat de colegul nostru ing. Călin Marinescu), plus o ştampilă rotundă cu stema regatului, aparţinând "Serv. Special de Siguranţă Sighişoara" (jos; sus textul este ilizibil). Toate au fost aplicate cu aceeaşi culoare de tuş, violetă. Plicul nefiind francat, a fost "articulat" cu o taxă porto de 2 coroane la sosirea la Budapesta.
În ciuda opiniei mele nu prea favorabile la adresa acestei piese, amatorii care au înaintat 8 biduri au avut altă părere, preţul ei de adjudecare ajungând la 137 dolari.

«Incoming Mail» - o piesă deosebită

În limbajul celor "de afară", termenul de "Incoming Mail" este utilizat pentru corespondenţele externe destinate spre o anumită ţară/teritoriu. La marile expoziţii internaţionale au fost prezentate în mai multe rânduri astfel de colecţii, unele extrem de spectaculoase.
Ei bine, pentru Principatele Dunărene corespondenţa de acest fel este extrem de rară în perioada clasică. Specialiştii au început să le ia în consideraţie doar în ultimii 20-25 de ani, deoarece reprezintă mărturii valoroase pentru istoricul rutelor şi al tarifelor poştale.

O astfel de piesă a fost oferită săptămâna trecută pe eBay. Este vorba de o scrisoare expediată din vechiul stat german Hanovra în Moldova, în anii '50 ai secolului al XIX-lea.

Plicul este francat cu două mărci de 1/15 şi una de 1/10 taleri (ultima fiind colţ de coală) din emisiunea 1851 a vechiului stat german Hanovra, fiind expediat "franco et ret. recep." (conform adnotării manuale de pe faţă, în colţul stâng inferior, dar şi recomandat, conform ştampilei roşii de pe faţă) şi adresat lui Constantin Sturza, ministrul moldovean al justiţiei, la Iaşi (căruia i s-a atribuit şi statutul de "chevalier").
Atât pe faţă, cât şi pe verso există câte o adnotare "2¼", taxă pe care încă n-am reuşit să o identific (în Hanovra, până în 1858 s-a folosit, pentru corespondenţa destinată în interiorul uniunii cu imperiul austriac, talerul; un taler avea 30 de groşi de argint, iar un gros de argint avea 12 fenigi de argint; până găsesc tariful, mă apucă dimineaţa...).
Pe verso se disting două ştampile germane de tranzit, o ştampilă austriacă de tranzit a oficiului din Cracovia, respectiv ştampila de sosire a oficiului poştal consular austriac de la Iaşi. Tot acest parcurs al plicului a fost efectuat într-o săptămână (plecare din Göttingen pe 16 decembrie, sosire la Iaşi pe 23 decembrie). Anul nu-l ştiu, dar ştiu că ştampila liniară JASSY cu dată a fost utilizată până în 1854 (conform mai multor surse bibliografice).
În ciuda unor urme vizibile de reparaţii efectuate probabil cu ajutorul unor şarniere, pentru acest plic au existat destui amatori. El s-a vândut cu 754 euro, după 25 biduri.

Alte falsuri, care chiar s-au vândut!

Pe eBay continuă să fie postate falsuri ale unor mărci rare româneşti, care atrag totuşi amatorii mai puţin pricepuţi şi care nu prea dau dovadă de discernământ în efectuarea achiziţiilor (dar e treaba lor până la urmă, ca şi banii pe care îi aruncă).

ID-ul tessandrewco din Marea Britanie a oferit două Capete de bour, unul de 54 parale din prima emisiune, celălalt din a doua emisiune, de 40 parale.

Ambele "piese" au fost ilustrate cât se poate de prost, dimensiunile imaginilor sunt mici şi arată clar o "înceţoşare" voită (cred că nu mai există de vreo 15 ani pe piaţă un scanner care să fie capabil să "scoată" asemenea bitmap-uri). În ciuda faptului că vânzătorul a oferit piesele fără garanţie (menţionând că "lasă la decizia cumpărătorilor" încadrarea pieselor), treaba cu blurarea imaginilor ar fi trebuit să pună în gardă eventualii doritori (fără să mai spun că este de-a dreptul o lipsă de eleganţă din partea vânzătorului, ca să mă exprim mai academic). Prima piesă a fost vândută cu 27 de lire sterline (8 biduri), în timp ce a doua a realizat (chiar dacă este doar o "caricatură" - îmi ştiţi vorba) 23 de lire sterline (după 15 biduri).

Ajungem la un lot interesant, care se pare că a sucit minţile mai multor amatori (pentru mine este clar că sunt amatori la propriu, dacă s-au "aruncat" în asemenea hal la făcăturile de mai jos - click pe imagine pentru mărire).

Este vorba de un lot de 22 de piese, toate falsuri integrale (pentru cei cu ochiul format cât de cât, este evident acest lucru). Nu ştiu la ce s-au uitat amatorii, dar există ştampile identice, care au aceeaşi dată (acest lucru ar fi trebuit să sară în ochi): de exemplu ştampila "Caracal" la marca a 4-a de pe rândul 1, prima marcă de pe rândul doi şi a doua marcă de pe rândul 4. Sau ştampila "Bucuresci" care se vede pe ultimile mărci de pe rândurile 1, 3 şi 4. Mă rog, cine nu cască ochii, cască punga! Şi câştigătorul a căscat-o destul de bine, plătind (cu tot cu taxe) 205 dolari, "învingând" alte 37 de biduri! Un alt lucru care ar fi trebuit să sară în ochi este frumuseţea lotului. Ţineţi minte că tot ceea ce este prea frumos s-ar putea să aibă probleme, aşa că măriţi vigilenţa, că nu vă costă bani decât dacă nu o măriţi...
Lotul a fost oferit tot de un vânzător din Marea Britanie, este vorba de ID-ul erbog_uk. Este unul din vânzătorii care oferă constant piese româneşti, vânând mereu tot felul de varietăţi culese din marfa ieftină, de duzină. Primul semnal de alarmă pe care l-am avut (văzând lotul): acest vânzător a stat întotdeauna prost cu ofertele la perioada clasică, ceea ce semnifică faptul că nu i-au prea fost accesibile astfel de piese (sau, mă rog, a evitat să ofere aşa ceva). Un lucru este cert însă pentru mine (acesta a fost şi motivul pentru care i-am dat ID-ul): chiar dacă lotul a fost oferit la un preţ de plecare modest, a dovedit (din nou mă exprim mai academic) lipsă de eleganţă prin omisiunea cuvântului "fals" din descrierea lotului. Iar eu sunt convins că ştia despre ce este vorba, plecând de la preocuparea lui pentru mărcile româneşti.

Un alt fals al unei mărci deosebit de rare a fost oferit de un vânzător american, căruia nu-i dau ID-ul, deoarece sunt convins că nu se pricepe la această emisiune. Mizez în acelaşi timp şi în buna lui credinţă, deoarece preţul de plecare a fost unul nesemnificativ, iar în descriere a specificat clar că nu oferă niciun fel de garanţie pentru originalitatea piesei. În ciuda acestui lucru, falsul a fost vândut cu 31 dolari, după 11 biduri.

Cred că ştiţi zicala; Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă!

Supratiparul "Roma - Berlin - 1940"

Mi-a atras atenţia un cunoscut asupra acestui supratipar, aplicat pe setul de coliţe "Înzestrarea armatei". Vă dau un exemplu în imaginea de mai jos.

Supratiparul este unul neoficial. A fost aplicat pe toate cele trei coliţe dantelate, precum şi pe cele nedantelate. Personal, le-am întâlnit de mai multe ori, dar nu le-am semnalat până acum pe blog deoarece am crezut că se cunoaşte caracterul lor particular.
Aşa că nu vă sfătuiesc să aruncaţi banii pe aşa ceva decât dacă vi se oferă la preţuri nesemnificative. Altfel nu are rost să vă legaţi la cap. Sunt doar alte "făcături", printre multe altele.