Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 17 februarie 2018

Unde se ajunge atunci când statul îşi bate joc de colecţionari

Cei care sunt interesaţi de licitaţiile desfăşurate pe portalurile online au putut remarca recent o serie de vânzări care nu se întâlnesc în mod uzual: vânzări engros de serii şi coliţe româneşti relativ recente la preţuri destul de scăzute atât faţă de cotele cataloagelor internaţionale, cât şi faţă de echivalentul în euro al valorilor nominale cumulate.

Pentru ca cei care nu urmăresc licitaţiile să-şi facă o părere am salvat în câteva serii succesive capturi de ecran cu realizările (preţurile finale) ale unor astfel de licitaţii. Click pe imagini pentru mărire:


Şi acestea nu sunt toate! Capturile de ecran pe care le-am făcut sunt mult mai multe şi ca să le puteţi viziona pe toate în tihnă am realizat un fişier PDF care poate fi descărcat de la această adresă:

http://www.mediafire.com/file/shds2bcidkzk913/2018-02-17_eBay_Vanzari_engros.pdf

Fiecare captură de ecran conţine în colţul drept inferior şi "eBay item number" cu ajutorul căruia vânzările se mai pot consulta timp de o lună de la data încheierii.

Lucrul frapant pentru colecţionarul obişnuit din România este preţul final foarte mic în raport atât cu nominalul seriilor/blocurilor/coliţelor respective, cât şi cu valoarea nominală a acestora.

Să mă explic de ce este frapant: colecţionarului român obişnuit îi este imposibil să achiziţioneze timbrele la preţuri mai mici decât valoarea nominală. Aceasta în timp ce negustorii din străinătate care au comercializat aceste timbre, blocuri şi coliţe au beneficiat mai mult ca sigur de reduceri substanţiale faţă de valorile nominale, pntru că altfel nu şi-ar fi permis să le vândă la astfel de preţuri!

Că Romfilatelia (care este mai mult ca sigur "sursa" acestor mărfuri) şi-a permis să discrimineze colecţionarul român în raport cu negustorii străini nu cred că este un lucru care mai poate fi tăgăduit.

Pentru că am o experienţă câştigată în mulţi ani (apropiaţii mei ştiu de ce şi cum), am realizat rapid care este legătura şi care sunt raporturile dintre nominale, cote de catalog şi preţurile finale de vânzare. Cei neobişnuiţi însă cu aceste elemente s-ar putea să nu realizeze, şi pentru a-i ajuta am întocmit "băbeşte" un tabel cu aceste elemente pentru licitaţiile în cauză. Click pe imagini pentru mărire.


Cei interesaţi de acest tabel îl pot descărca în mai multe formate de la adresele următoare:

- în format PDF:
http://www.mediafire.com/file/o9683yve254mrgk/2018-02-17_Tabel_centralizator.pdf

- în format text (tab delimited):
http://www.mediafire.com/file/nohfhz8av7andrz/2018-02-17_Tabel_centralizator.txt

- în format Excel:
http://www.mediafire.com/file/ar1jzzd0ecf4h22/2018-02-17_Tabel_centralizator.xlsx

Trei precizări:
- cursurile de schimb leu/euro sunt cele din ziua punerii în circulaţie a emisiunilor respective;
- datele punerii în circulaţie sunt cele înscrise în catalogul Michel;
- valorile cursurilor de schimb istorice provin de la linkurile de mai jos:

a) https://www.curs-valutar-bnr.ro/convertor-valutar
b) http://monede.valutare.ro/

De ce îşi permite Romfilatelia să vândă sub preţurile echivalente valorilor nominale?

Pentru că poate şi pentru că nu o verifică nimeni, ar fi primul răspuns.
Mecanismul este simplu: costurile de producţie pentru micile bucăţele de hârtie (oricât de frumoase sau mai puţin frumoase) sunt relativ egale pe unitatea de suprafaţă de hârtie. Ele includ cheltuielile de tipărire, cheltuielile cu editarea şi cele administrative (contabilitate, transport, depozitare etc.). Costurile de poducţie nu au absolut nicio legătură cu valoarea nominală înscrisă pe timbre, ele sunt relativ constante şi pentru timbrul cu un nominal de 25 bani, şi pentru cel cu nominalul de 15 lei.
Dacă Romfilatelia obţine un cost de producţie pe unitatea de produs de (să zicem) 20 bani şi vinde acel produs cu 30 bani bucata, obţine un profit brut de 50%!!! Puteţi să-mi spuneţi câte afaceri reuşesc să obţină o astfel de marjă de profit?
Gândiţi-vă cam cât este marja de profit obţinută atunci când Romfilatelia vinde timbrele către colecţionarii români la valoarea nominală! (Asta ca să nu vă mai întrebaţi de ce anumite persoane ţin cu dinţii de posturile de acolo - şi cu cei proprii, şi cu cei ai tuturor pilelor de prin ministere şi partide politice).

În toată povestea aceasta sunt grosolan încălcate câteva principii:

1. Romfilatelia discriminează colecţionarul român în favoarea negustorilor străini, deşi toţi sunt clienţi care ar trebui trataţi în acelaşi mod; prin aceasta, din cauza monopolului de care beneficiază, Romfilatelia face abuz de poziţie dominantă în relaţiile cu clienţii săi.

2. Romfilatelia se situează într-o poziţie de incompatibilitate, extinzându-şi monopolul editării timbrelor şi efectelor poştale atribuit prin legislaţia învigoare (monopol pentru care nu plăteşte nicio taxă de licenţă din câte cunoaştem) şi asupra comercializării timbrelor şi efectelor poştale, care în mod normal ar trebui să fie o activitate concurenţială (nefiind limitată prin lege ca o activitate supusă vreunui monopol).

Toate aceste încălcări ale legislaţiei sunt posibile şi din cauza neexercitării atribuţiilor de control şi reglementare de către autoritatea de resort (stabilită prin lege în sarcina Autorităţii de Reglementare în Comunicaţii, ANRC sau ANCOM sau cum s-o mai chema). Acolo sunt funcţionari care ani de zile au manifestat o totală indiferenţă faţă de atribuţiunile ce le revin, tot acolo sunt şefi ai acestor funcţionari cărora nu le pasă ce se întâmplă nici în grădina lor, nici în companiile ale căror activitate trebuie să o reglementeze.
Aceeaşi situaţie de indiferenţă totală o au şi salariaţii cu atribuţiuni de verificare şi control din CN Poşta Română, companie care este acţionarul unic (sau "patronul") SC Romfilatelia SA. Este vorba despre Consiliul de Administraţie al companiei, care doarme pe banii statului.
Toţi aceşti funcţionari plătiţi din bani publici ar trebui destituiţi din funcţii, iar eventualele pagube pricinuite de Romfilatelia ar trebui să li se impute.
Mai mult ca sigur sunt necesare măsuri drastice atât din partea Consiliului Concurenţei, cât şi al Curţii de Conturi.

Stimaţi cititori, vă daţi seama ce ditamai muntele de bănet cheltuie societatea cu o grămadă de funcţionari iresponsabili? Ştiţi ce salarii au cei de la ANCOM şi cei din Consiliul de Adminsitraţie al Poştei? Pentru ce?

8 comentarii:

  1. Îmi pare rău, ştiu că nu ajută dar cine a câştigat vreodată lupta cu morile de vânt ale statului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că ar trebui să ne îndepărtăm de atitudinea fatalistă. Nişte indivizi trebuie întrebaţi în cel mai direct mod pentru ce primesc banii. De ce în alte locuri se poate şi la noi nu, că doar ne plângem până nu mai putem că "vrem o ţară ca afară"!

      Ștergere
  2. Ce fac asociatiile filatelice? Nu ar trebui ca ele sa protejeze colectionarul roman? Unde sunt? Sunt de acord cu dumnevoastra nu ar trebui sa ii mai lasam sa faca asta. Prin atitudinea lor isi bat joc de noi toti si indeparteaza si putini tineri filatelisti de acest frumos hobby.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întebaţi preşedintele asociaţiei/clubului la care sunteţi membru.

      Ștergere
  3. Daca este adevarat , se incalca grosolan orice norma comerciala si financiara . Tehnic, valoarea nominala a unei marci e egala cu valoarea monetara ; ca si cum ai vinde bancnota de 100 de lei cu sub 10 lei , cel putin atat timp cat este in circulatie... Cred ca e o chestie grava , si acest fapt contribuie , ce e drept mult dupa a zecea zecimala , la devalorizarea monedei nationale . Un exemplu recent este marca de 8 lei Regele Mihai . A gasit cineva in posta vre-o marca ?
    Astfel , la noi nu poate fi rentabil sa-ti faci un amarat de magazin filatelic pentru marci noi. Astfel , se exclude existenta a poate catorva sute de mici afaceri . Alta pierdere economica .
    Desi nu simt nici un "fior " pentru marcile dupa '60 , motivele de mai sus sunt suficiente sa nu discutam despre " munca e bratara de aur" ci despre bratari de otel ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici măcar în domeniul acesta, al filateliei, nu sunt lucrurile în regulă. Oare chiar totul e aiurea în țara asta? Of, of...

    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, nici aici lucrurile nu sunt în regulă.
      Toate cele bune!

      Ștergere