De mult timp mă preocupă câteva subiecte legate de modul de confecţionare a planşelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor poştale româneşti postclasice. De aceea consider foarte importante justificările aduse în spijinul modului de apariţie a defectelor de clişeu. În opinia mea, cea mai dificilă problemă în acest sens o constituie departajarea tipurilor de clişeu de potenţialele erori care se pot întâlni la aceleaşi clişee. Principiul l-am mai pomenit în articolele de pe blog şi are în vedere momentul apariţiei defectului de clişeu: pe timpul multiplicării/confecţionării formei de tipar (în acest caz vorbim de tipuri), respectiv după de forma de tipar a fost confecţionată şi introdusă în serviciu (iar aici vorbim de erori).
La un unicat obliterat al mărcii de 15 bani Paris am identificat un defect de clişeu pentru care nu am (deocamdată) o explicaţie şi voi continua să mă gândesc la modul de apariţie (în spiritul celor enumerate mai sus).
Aceasta este marca:
Şi acesta este detaliul cu defectul de clişeu:
Este vorba de linia albă, verticală, din stânga meandrului.
Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu