Colecţionarii cărora le-a plăcut în tinereţe să bea cerneala probabil că ştiu ce varietăţi catalogau celebrele lucrări specializate germane de pe la începutul secolului al XX-lea. Nu am la îndemână lucrarea să-i fi făcut un scan, aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt: celebrul Kohl Handbuch publicta anual înainte de 1910 trecea în revistă în mod foarte detaliat variantele de dantelură ale clasicelor olandeze, chiar şi cele înregistrate la aceeaşi dimensiune a dantelurii, de exemplu:
a) dantelate 10½, găuri mari;
b) dantelate 10½, găuri mici.
Aceste variaţii ale dantelurilor se întâlnesc şi la mărcile româneşti anterioare Primului Război Mondial. Din păcate, nu are cine să le studieze.
M-am gândit să vă prezint un exemplu (pentru că tot am dat online peste o piesă semnificativă). Click pe imagine pentru mărire.
Este un bloc din valoarea de 10 bani "tipografiate", din 1914. Coala a fost dantelată 13½ în linie, dar ceea ce apare interesant la bloc este dantelura: separaţiile orizontale au fost realizate cu un perfor cu ace mai subţiri, în timp ce separaţiile verticale provin de la ace puţin mai groase.
Variaţia grosimii acelor este caracteristică pentru anumite tiraje ale unor uzuale, ajutând (de pildă în cazul câtorva valori din emisiunea Spic de grâu) la identificarea mai facilă a planşelor. Situaţia se repetă şi la reimpresiunile uzualelor Carol I "tipografiate" realizate în mod special pentru supratipărire în anii 1918-1919 (şi care nu există fără supratipar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu