Să fiţi iubiţi! Să fiţi norocoşi! Să fiţi sănătoşi! Să aveţi buzunarele pline! Să primiţi ce v-aţi dorit!
miercuri, 31 decembrie 2014
La mulţi ani!
Să fiţi iubiţi! Să fiţi norocoşi! Să fiţi sănătoşi! Să aveţi buzunarele pline! Să primiţi ce v-aţi dorit!
marți, 30 decembrie 2014
2014 a fost un an anapoda pentru mine
N-am de gând să fac cine ştie ce recenzie, pur şi simplu n-am chef de asta, nu sunt în cea mai bună dispoziţie.
Mâine se încheie anul. A fost al patrulea an de activitate în blogosferă şi nu am ajuns acolo unde speram, obiectivele pe care mi le-am propus anul trecut nu le-am atins. Nu am reuşit să-mi găsesc niciun colaborator pentru proiectul la care lucrez de mulţi ani şi la care speram să descopăr, cu ajutorul reţelelor sociale, pe cineva care să mă ajute. Acum doi ani dădusem peste un tip care avea stofă, dar peste destul de puţin timp m-am lovit de un caracter..., adică de lipsa acestuia. Că n-am greşit când am ajuns la concluzia asta mi-au confirmat-o alţi doi colecţionari cu greutate şi renume şi care nu aveau nici ce câştiga şi nici ce pierde când mi-au spus asta.
Am mai avut, tot anul acesta, o surpriză total neplăcută cu o persoană de la care nu m-aş fi aşteptat niciodată la aşa ceva. Colecţionarii cu care mă mai conversez pe Facebook despre una-alta cred că îşi aduc aminte de episoadele în care mai mulţi dintre noi ne-am pomenit cu un val de invective de la cineva de la care te-ai fi aşteptat să dea dovadă şi de mai multă minte, şi de mai multă civilizaţie.
Domeniul a sărăcit. Din mai multe puncte de vedere. Numărul pasionaţilor adevăraţi a început să se împuţineze. A crescut în schimb numărul celor care au doar impresia că sunt colecţionari şi care preferă să facă un comerţ de doi bani cu tot felul de abţibilduri în loc să se ocupe de lucruri serioase. Nu că n-ar vrea să facă asta, dar filatelia adevărată se face cu eforturi însemnate pe mai multe planuri. A scăzut mult şi numărul celor care mai pun din când în când mâna pe câte-un catalog, pe câte-o revistă de specialitate sau pe câte-un studiu. Dacă se găseşte ceva pe net (şi aia mai "din prima", fără eforturi prea mari) - bine. Dacă nu - cerşim la alţii, de parcă ăia săracii nu s-au chinuit (cheltuind timp şi bani) până şi-au încropit, cât de cât, o bibliotecă.
Cam de când m-am apucat de scris pe blog am descoperit multe chestii prin legislaţie (n-aş vrea să le clasific în niciun fel). Am tot lansat apeluri către colecţionarii care au pregătire juridică să vină în sprijinul filateliştilor cu unele precizări. Cu părere de rău trebuie să spun că i-a durut pe toţi în fundul curţii (ori în bască, dacă preferaţi mai mult aşa). Aşa că n-aş vrea ca vreunul să mai aştepte ceva de la mine de aici încolo. Nici ei şi nici tot felul de "activişti" care îşi tot caută câte-un loc călduţ.
Nu-mi propun nimic pentru 2015. Pur şi simplu nu ştiu ce va mai fi, nu mă aflu într-o situaţie prea fericită (nu vreau şi nu am chef să detaliez şi vă rog să nu mă bateţi la cap cu chestia asta). Trag cu dinţii să-mi rezolv o sumedenie de probleme. Dacă o voi face şi ce voi reuşi să rezolv, Dumnezeu ne va arăta la timpul potrivit.
Îmi planificasem să vă transmit mâine un sincer "La mulţi ani". Sper să ne auzim.
Mâine se încheie anul. A fost al patrulea an de activitate în blogosferă şi nu am ajuns acolo unde speram, obiectivele pe care mi le-am propus anul trecut nu le-am atins. Nu am reuşit să-mi găsesc niciun colaborator pentru proiectul la care lucrez de mulţi ani şi la care speram să descopăr, cu ajutorul reţelelor sociale, pe cineva care să mă ajute. Acum doi ani dădusem peste un tip care avea stofă, dar peste destul de puţin timp m-am lovit de un caracter..., adică de lipsa acestuia. Că n-am greşit când am ajuns la concluzia asta mi-au confirmat-o alţi doi colecţionari cu greutate şi renume şi care nu aveau nici ce câştiga şi nici ce pierde când mi-au spus asta.
Am mai avut, tot anul acesta, o surpriză total neplăcută cu o persoană de la care nu m-aş fi aşteptat niciodată la aşa ceva. Colecţionarii cu care mă mai conversez pe Facebook despre una-alta cred că îşi aduc aminte de episoadele în care mai mulţi dintre noi ne-am pomenit cu un val de invective de la cineva de la care te-ai fi aşteptat să dea dovadă şi de mai multă minte, şi de mai multă civilizaţie.
Domeniul a sărăcit. Din mai multe puncte de vedere. Numărul pasionaţilor adevăraţi a început să se împuţineze. A crescut în schimb numărul celor care au doar impresia că sunt colecţionari şi care preferă să facă un comerţ de doi bani cu tot felul de abţibilduri în loc să se ocupe de lucruri serioase. Nu că n-ar vrea să facă asta, dar filatelia adevărată se face cu eforturi însemnate pe mai multe planuri. A scăzut mult şi numărul celor care mai pun din când în când mâna pe câte-un catalog, pe câte-o revistă de specialitate sau pe câte-un studiu. Dacă se găseşte ceva pe net (şi aia mai "din prima", fără eforturi prea mari) - bine. Dacă nu - cerşim la alţii, de parcă ăia săracii nu s-au chinuit (cheltuind timp şi bani) până şi-au încropit, cât de cât, o bibliotecă.
Cam de când m-am apucat de scris pe blog am descoperit multe chestii prin legislaţie (n-aş vrea să le clasific în niciun fel). Am tot lansat apeluri către colecţionarii care au pregătire juridică să vină în sprijinul filateliştilor cu unele precizări. Cu părere de rău trebuie să spun că i-a durut pe toţi în fundul curţii (ori în bască, dacă preferaţi mai mult aşa). Aşa că n-aş vrea ca vreunul să mai aştepte ceva de la mine de aici încolo. Nici ei şi nici tot felul de "activişti" care îşi tot caută câte-un loc călduţ.
Nu-mi propun nimic pentru 2015. Pur şi simplu nu ştiu ce va mai fi, nu mă aflu într-o situaţie prea fericită (nu vreau şi nu am chef să detaliez şi vă rog să nu mă bateţi la cap cu chestia asta). Trag cu dinţii să-mi rezolv o sumedenie de probleme. Dacă o voi face şi ce voi reuşi să rezolv, Dumnezeu ne va arăta la timpul potrivit.
Îmi planificasem să vă transmit mâine un sincer "La mulţi ani". Sper să ne auzim.
sâmbătă, 27 decembrie 2014
Lot de plicuri româneşti cu "bătaie"
Un lot pe care eu unul, sincer, nu aş fi spânzurat atâţia bani s-a vândut recent în cadrul unei licitaţii pe eBay. Poate că pentru un negustor ar fi meritat, dar pe mine sigur nu m-a interesat. Lotul a fost oferit de un vânzător care a mai avut în trecut piese româneşti şi pe care le-a vândut, de asemenea, vrac, ca şi pe cele pe care vi le prezint mai jos (click pentru mărire).
Pentru lotul în cauză cuprinzând circa 400 de piese, preţul final a ajuns la 729 dolari (după 46 biduri), fără taxele de expediere şi comisioane. Una peste alta, preţul total s-ar ridica undeva în jurul a doi dolari bucata.
Evoluţia bidurilor mi s-a părut şi ea interesantă, e numai bună de făcut şcoală pentru piese care vor fi oferite în viitor (click pentru mărire):
Câteva imagini ale unor piese din lot vi le prezint mai jos.
Restul fotografiilor postate de vânzător au fost incluse într-un fişier PDF de 8,7 MB, pe care îl puteţi descărca de aici.
Pentru lotul în cauză cuprinzând circa 400 de piese, preţul final a ajuns la 729 dolari (după 46 biduri), fără taxele de expediere şi comisioane. Una peste alta, preţul total s-ar ridica undeva în jurul a doi dolari bucata.
Evoluţia bidurilor mi s-a părut şi ea interesantă, e numai bună de făcut şcoală pentru piese care vor fi oferite în viitor (click pentru mărire):
Câteva imagini ale unor piese din lot vi le prezint mai jos.
Restul fotografiilor postate de vânzător au fost incluse într-un fişier PDF de 8,7 MB, pe care îl puteţi descărca de aici.
miercuri, 24 decembrie 2014
duminică, 21 decembrie 2014
Nişte piese despre care nu ştiu ce să cred
De fapt, ştiu ce să cred, dar nu vreau (încă) să mă pronunţ.
Este vorba de mai multe piese comercializate p eBay şi oferite drept eseuri. Le puteţi vedea mai jos.
Ca persoană care lucrează de 20 de ani cu imagini pe calculator, pot spune că recunosc altceva decât un tipar adânc executat cu cilindri metalici, aşa cum au fost imprimate mărcile din perioada respectivă. Ca să nu mai spun că aspectul este cu totul altul, dacă are cineva curiozitatea să compare aceste piese cu mărcile propriu-zise.
Mai există în plus o anumită inconsistenţă de culoare care se poate observa la unele piese, lucru care nu se poate petrece la tiefdruck-ul executat într-o singură culoare.
Cu cât au fost vândute piesele şi cine le-a vândut se poate vedea dacî ţineţi prompterul mouse-ului pe fiecare imagine şi urmăriţi ce apare pe bara de stare a browserului de internet.
Voi ce părere aveţi?
Este vorba de mai multe piese comercializate p eBay şi oferite drept eseuri. Le puteţi vedea mai jos.
Ca persoană care lucrează de 20 de ani cu imagini pe calculator, pot spune că recunosc altceva decât un tipar adânc executat cu cilindri metalici, aşa cum au fost imprimate mărcile din perioada respectivă. Ca să nu mai spun că aspectul este cu totul altul, dacă are cineva curiozitatea să compare aceste piese cu mărcile propriu-zise.
Mai există în plus o anumită inconsistenţă de culoare care se poate observa la unele piese, lucru care nu se poate petrece la tiefdruck-ul executat într-o singură culoare.
Cu cât au fost vândute piesele şi cine le-a vândut se poate vedea dacî ţineţi prompterul mouse-ului pe fiecare imagine şi urmăriţi ce apare pe bara de stare a browserului de internet.
Voi ce părere aveţi?
O "listă de preţuri" din 1906
Cu câteva săptămâni în urmă am dat pe un portal online peste o frumoasă carte poştală conţinând o ofertă comercială a unui negustor bucureştean. Click pe imagini pentru mărire.
Nu aş fi semnalat piesa dacă nu ar părea că aparţine unui negustor în toată regula (de numele căruia - sincer fiind - n-am auzit până acum). El îşi declara sediul pe Strada Cuza Vodă la numărul 11.
Cartea poştală a fost expediată în noiembrie 1906 din Bucureşti spre un potenţial client din Belgia. Pe verso, expeditorul a scris mărunt, de mână, conţinutul ofertei.
Este o piesă frumoasă, care ilustrează strălucit un strop din istoria comerţului filatelic românesc de la început de veac XX.
Nu aş fi semnalat piesa dacă nu ar părea că aparţine unui negustor în toată regula (de numele căruia - sincer fiind - n-am auzit până acum). El îşi declara sediul pe Strada Cuza Vodă la numărul 11.
Cartea poştală a fost expediată în noiembrie 1906 din Bucureşti spre un potenţial client din Belgia. Pe verso, expeditorul a scris mărunt, de mână, conţinutul ofertei.
Este o piesă frumoasă, care ilustrează strălucit un strop din istoria comerţului filatelic românesc de la început de veac XX.
vineri, 19 decembrie 2014
La tot pasul dăm peste tot felul de coţcării
COȚCĂRÍE, coțcării, s. f. (Fam.) Șarlatanie, pungășie. – Coțcar + suf. -ie.
După DEX 2009. Asta în caz că nu ştiţi ce înseamnă.
De multe ori rămân uimit de ingeniozitatea unor coţcari, în stare de aproape orice pentru a câştiga - nemeritat desigur - doi-trei firfirei fără să transpire sau să-şi pună neuronu' la treabă.
Vă dau încă un exemplu, ca să luaţi aminte şi să nu vă aruncaţi în bazinul fără apă tocmai de la trambulină. Aşa că folosiţi şi voi scara... :))) Glumesc desigur. Click pe imagine pentru mărire.
Oferta: un lot de mărci postclasice româneşti, postat pe un portal de licitaţii online la un preţ de plecare absolut derizoriu.
Finalitatea urmărită (probabil) de către vânzător: obţinerea unui preţ bunicel pentru lotul oferit, în condiţiile existenţei în componenţa acestuia a unei piese interesante:
Este vorba aşadar de un mic fragment pe care - ce să vezi - se regăseşte o minunăţie de "eroare" de culoare de la emisiunea Bucureşti I. Care de fapt nu prea este deloc eroare, ci o mică făcătură uşor de recunoscut de un ochi avizat: aşa-zisa eroare are hârtie albăstruie, se vede din avion, culoarea hârtiei fiind scoasă în evidenţă şi mai mult de nuanţa crem a suportului. Aşadar, nu este vorba despre o eroare de culoare, ci despre un fals chimic obţinut prin alterarea culorii unei mărci din emisiunea Bucureşti II (aceasta având întotdeauna hârtia de culoare albăstruie - este un lucru deja cunoscut până şi de începători la câtă "publicitate" am făcut acestui tip de fals).
Că toată piesa este o făcătură îmi sugerează şi aspectul ştampilei, care este nenatural şi pe marcă, şi pe marginile micului suport.
Vânzătorul ori n-a ştiut de existenţa şi natura făcăturii, ori a ştiut şi n-a menţionat nimic. Dar dacă a ştiut, prin preţul de strigare derizoriu pe care îl solicită nu i se poate imputa mare lucru. Problema este însă alta. Lotul ajunge în proprietatea vreunui başbuzuc care va ajunge să facă capul calendar cunoscuţilor cu "marea" lui descoperire, susţinând ca suprem argument faptul că piesa n-are cum să fie falsă sau o făcătură, pentru că n-a plătit pentru ea decât vreo doi firfirei.
Nu ştici ce înseamnă cuvântul başbuzuc? Ne spune tot DEX-ul 2009:
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.
După DEX 2009. Asta în caz că nu ştiţi ce înseamnă.
De multe ori rămân uimit de ingeniozitatea unor coţcari, în stare de aproape orice pentru a câştiga - nemeritat desigur - doi-trei firfirei fără să transpire sau să-şi pună neuronu' la treabă.
Vă dau încă un exemplu, ca să luaţi aminte şi să nu vă aruncaţi în bazinul fără apă tocmai de la trambulină. Aşa că folosiţi şi voi scara... :))) Glumesc desigur. Click pe imagine pentru mărire.
Oferta: un lot de mărci postclasice româneşti, postat pe un portal de licitaţii online la un preţ de plecare absolut derizoriu.
Finalitatea urmărită (probabil) de către vânzător: obţinerea unui preţ bunicel pentru lotul oferit, în condiţiile existenţei în componenţa acestuia a unei piese interesante:
Că toată piesa este o făcătură îmi sugerează şi aspectul ştampilei, care este nenatural şi pe marcă, şi pe marginile micului suport.
Vânzătorul ori n-a ştiut de existenţa şi natura făcăturii, ori a ştiut şi n-a menţionat nimic. Dar dacă a ştiut, prin preţul de strigare derizoriu pe care îl solicită nu i se poate imputa mare lucru. Problema este însă alta. Lotul ajunge în proprietatea vreunui başbuzuc care va ajunge să facă capul calendar cunoscuţilor cu "marea" lui descoperire, susţinând ca suprem argument faptul că piesa n-are cum să fie falsă sau o făcătură, pentru că n-a plătit pentru ea decât vreo doi firfirei.
Nu ştici ce înseamnă cuvântul başbuzuc? Ne spune tot DEX-ul 2009:
BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.
marți, 16 decembrie 2014
Portalul eBay a ridicat o problemă "fierbinte": utilizarea experţilor
Cu ceva timp în urmă, portalul introdusese un program, "Enhanced Member Reporting", destinat îmbunătăţirii modului de raportare şi de semnalare a falsurilor şi contrafacerilor. Mai nou însă, acest program se pare că a ieşit din calculul oficialilor companiei, fiind înlocuit cu un altul - VeRO, destinat mai ales brandurilor care se lovesc de contrafaceri ale propriilor produse care le fac concurenţă neloială.
Aceste lucruri le sunt amintite cititorulor de către eCommerceBytes într-un scurt articol de pe propriul blog.
Chestiunea interesantă este însă ridicarea unei întrebări (pe care eu, unul, o văd legitimă): ar trebui portalul eBay să se folosească de comunitatea pe care a construit-o şi de experţi din cadrul acesteia pentru a acţiona împotriva falsurilor şi a contrafacerilor?
Întrebarea s-ar putea dovedi una deosebit de spinoasă pentru echivalentul românesc al portalului, neaoşul Okazii.ro (unde s-au semnalat şi în trecut şi unde încă mai există şi astăzi falsuri - cel puţin la timbre, nu sunt calificat să mă pronunţ pentru alte categorii de produse). Iar problema este că destule falsuri, dar şi tentative de "prostire" a nepricepuţilor există şi pe celelalte portaluri cu anunţuri gratuite (OLX.ro şi Tocmai.ro). Peste tot, pentru ochiul format şi pentru colecţionarul avizat impresia lăsată este una foarte amară. Dacă vrea cineva să mă contrazică, să nu spere că nu aş avea numeroase exemple concrete disponibile în permanenţă.
Problema nu este clar enunţată, dar induce rapid idee care îi bântuie pe unii oficiali: este sau nu portalul vinovat de existenţa falsurilor în listinguri şi poate el fi găsit vinovat că nu întreprinde anumite măsuri pentru eliminarea acestora şi sancţionarea celor care listează aşa ceva? Fără îndoială, este o problemă de etică, dar poate deveni în anumite situaţii şi una juridică, cu urmări cuantificabile în cifra de afaceri a portalului în cauză, eventual chiar una administrativă sau, chiar mai rău, penală.
Foarte interesante sunt şi comentariile la cele câteva rânduri ale semnalării. Vă previn însă că majoritatea "îmbracă" poziţia şi punctele de vedere ale vânzătorilor, care îşi cam trag, de regulă, spuza pe propria turtă.
Voi ce credeţi, aveţi sau nu încredere că portalurile de licitaţii/anunţuri adoptă o poziţie corectă faţă de falsuri şi contrafaceri? Ar trebui ele să dispună de personal specializat (poate că experţi ar fi prea mult)?
Aceste lucruri le sunt amintite cititorulor de către eCommerceBytes într-un scurt articol de pe propriul blog.
Chestiunea interesantă este însă ridicarea unei întrebări (pe care eu, unul, o văd legitimă): ar trebui portalul eBay să se folosească de comunitatea pe care a construit-o şi de experţi din cadrul acesteia pentru a acţiona împotriva falsurilor şi a contrafacerilor?
Întrebarea s-ar putea dovedi una deosebit de spinoasă pentru echivalentul românesc al portalului, neaoşul Okazii.ro (unde s-au semnalat şi în trecut şi unde încă mai există şi astăzi falsuri - cel puţin la timbre, nu sunt calificat să mă pronunţ pentru alte categorii de produse). Iar problema este că destule falsuri, dar şi tentative de "prostire" a nepricepuţilor există şi pe celelalte portaluri cu anunţuri gratuite (OLX.ro şi Tocmai.ro). Peste tot, pentru ochiul format şi pentru colecţionarul avizat impresia lăsată este una foarte amară. Dacă vrea cineva să mă contrazică, să nu spere că nu aş avea numeroase exemple concrete disponibile în permanenţă.
Problema nu este clar enunţată, dar induce rapid idee care îi bântuie pe unii oficiali: este sau nu portalul vinovat de existenţa falsurilor în listinguri şi poate el fi găsit vinovat că nu întreprinde anumite măsuri pentru eliminarea acestora şi sancţionarea celor care listează aşa ceva? Fără îndoială, este o problemă de etică, dar poate deveni în anumite situaţii şi una juridică, cu urmări cuantificabile în cifra de afaceri a portalului în cauză, eventual chiar una administrativă sau, chiar mai rău, penală.
Foarte interesante sunt şi comentariile la cele câteva rânduri ale semnalării. Vă previn însă că majoritatea "îmbracă" poziţia şi punctele de vedere ale vânzătorilor, care îşi cam trag, de regulă, spuza pe propria turtă.
Voi ce credeţi, aveţi sau nu încredere că portalurile de licitaţii/anunţuri adoptă o poziţie corectă faţă de falsuri şi contrafaceri? Ar trebui ele să dispună de personal specializat (poate că experţi ar fi prea mult)?
duminică, 14 decembrie 2014
Ai noştri - ca brazii! Până nu dau ei cu mucii pe pereţi nu se lasă!
Nu este prima dată când semnalez vânzarea pe portalurile de licitaţii on line, sub diverse forme, a falsurilor mărcilor din emisiunea "50 ani de la înfiinţarea Societăţii de geografie".
Falsurile mărcilor din această emisiune au fost semnalate încă din anii '30 ai secolului trecut, în paginile Revistei Societăţii Filatelice Române (care a publicat un serial semnat de Nămoloiu şi Nosca). Totuşi, aceste falsuri se pot identifica destul de uşor de către cel care cască ochii, deoarece există diferenţe vizibile ale desenului faţă de originale.
Motivul care m-a făcut să scriu articolul este că am dat peste o piesă dintr-o categorie nouă: dintr-un fals, un şmecher a realizat o varietate spectaculoasă, care poate lua ochii nepricepuţilor şi chilipirgiilor.
Exact acestea sunt dimensiunile fotografiilor urcate de vânzător: mai micuţă pentru faţă, pentru a se distinge mai greu detaliile.
Trei elemente însă nu pot scăpa ochiului format:
- mica spărtură a cadrului orizontal inferior de sub piciorul înclinat al literei R din ROMANIA apare numai la falsuri;
- dantelura total aiurea indică o "producţie" particulară; se vede din avion că dimensiunea dantelurii pe latura superioară este diferită de cele de pe celelalte trei laturi;
- fotografia verso-ului indică imprimarea falsului pe o categorie diferită de hârtie în comparaţie cu cea a originalului, care este mult mai subţire şi semitransparentă.
"Varietatea" a fost vândută cu o sumă hai să-i spunem nesemnificativă: 10,50 dolari, după 4 biduri.
Al doilea lot pe care doresc să-l semnalez a fost format din două falsuri, unicate nedantelate, oferite - aşa cum s-a mai întâmplat în mod repetat - drept eseuri.
Cele două piese sunt uşor de recunoscut ca falsuri, după detaliile de desen mult prea grosiere în comparaţie cu originalele. Şi acest lot a fost vândut pentru o mai nimica toată: 7 dolari, după 2 biduri.
De ce am semnalat aceste două loturi? Pentru unul din cele două motive de mai jos:
- colecţionarii ăştia ai noştri ajung să se coboare atât de jos încât pentru doi-trei arginţi nu mai ţin cont de nimic, nici de obraz, nici de cinste;
- există însă şi o altă variantă: nici chiar ei nu au ştiut că piesele sunt falsuri; atunci vă puteţi de seama cât de habarnişti sunt!
Nu vreau să închei fără a vă pune la dispoziţie şi fotografia unor originale, pe care o puteţi compara cu gunoaiele semnalate mai sus (click pentu mărire).
La această emisiune nu au existat eseuri nedantelate, în desenul adoptat. Singurele eseuri semnalate şi certificate ca originale sunt cele în negru, imprimate în ştraifuri orizontale de câte cinci exemplare, pe hârtie albă, groasă, cretată, pentru valorile de 1 leu, 2 lei, 3 lei, 5 lei şi 6 lei (ele sunt catalogate şi în monografia lui Eduard Cohen).
Dacă ţineţi mouse-ul pe imaginile loturilor de falsuri, puteţi vedea pe bara de stare a browserului ID-ul fiecăruia din cei doi vânzători. Vă recomand să manifestaţi atenţie când mai daţi de oferte ale lor. În orice caz, consider că este necesar, pentru eliminarea falsurilor de pe piaţă, să fie semnalate în continuare prin orice mijloace vânzarea acestora sau distribuirea lor sub orice altă formă.
Falsurile mărcilor din această emisiune au fost semnalate încă din anii '30 ai secolului trecut, în paginile Revistei Societăţii Filatelice Române (care a publicat un serial semnat de Nămoloiu şi Nosca). Totuşi, aceste falsuri se pot identifica destul de uşor de către cel care cască ochii, deoarece există diferenţe vizibile ale desenului faţă de originale.
Motivul care m-a făcut să scriu articolul este că am dat peste o piesă dintr-o categorie nouă: dintr-un fals, un şmecher a realizat o varietate spectaculoasă, care poate lua ochii nepricepuţilor şi chilipirgiilor.
Exact acestea sunt dimensiunile fotografiilor urcate de vânzător: mai micuţă pentru faţă, pentru a se distinge mai greu detaliile.
Trei elemente însă nu pot scăpa ochiului format:
- mica spărtură a cadrului orizontal inferior de sub piciorul înclinat al literei R din ROMANIA apare numai la falsuri;
- dantelura total aiurea indică o "producţie" particulară; se vede din avion că dimensiunea dantelurii pe latura superioară este diferită de cele de pe celelalte trei laturi;
- fotografia verso-ului indică imprimarea falsului pe o categorie diferită de hârtie în comparaţie cu cea a originalului, care este mult mai subţire şi semitransparentă.
"Varietatea" a fost vândută cu o sumă hai să-i spunem nesemnificativă: 10,50 dolari, după 4 biduri.
Al doilea lot pe care doresc să-l semnalez a fost format din două falsuri, unicate nedantelate, oferite - aşa cum s-a mai întâmplat în mod repetat - drept eseuri.
Cele două piese sunt uşor de recunoscut ca falsuri, după detaliile de desen mult prea grosiere în comparaţie cu originalele. Şi acest lot a fost vândut pentru o mai nimica toată: 7 dolari, după 2 biduri.
De ce am semnalat aceste două loturi? Pentru unul din cele două motive de mai jos:
- colecţionarii ăştia ai noştri ajung să se coboare atât de jos încât pentru doi-trei arginţi nu mai ţin cont de nimic, nici de obraz, nici de cinste;
- există însă şi o altă variantă: nici chiar ei nu au ştiut că piesele sunt falsuri; atunci vă puteţi de seama cât de habarnişti sunt!
Nu vreau să închei fără a vă pune la dispoziţie şi fotografia unor originale, pe care o puteţi compara cu gunoaiele semnalate mai sus (click pentu mărire).
La această emisiune nu au existat eseuri nedantelate, în desenul adoptat. Singurele eseuri semnalate şi certificate ca originale sunt cele în negru, imprimate în ştraifuri orizontale de câte cinci exemplare, pe hârtie albă, groasă, cretată, pentru valorile de 1 leu, 2 lei, 3 lei, 5 lei şi 6 lei (ele sunt catalogate şi în monografia lui Eduard Cohen).
Dacă ţineţi mouse-ul pe imaginile loturilor de falsuri, puteţi vedea pe bara de stare a browserului ID-ul fiecăruia din cei doi vânzători. Vă recomand să manifestaţi atenţie când mai daţi de oferte ale lor. În orice caz, consider că este necesar, pentru eliminarea falsurilor de pe piaţă, să fie semnalate în continuare prin orice mijloace vânzarea acestora sau distribuirea lor sub orice altă formă.
vineri, 12 decembrie 2014
O piesă extrem de rară a fost dată aproape de pomană pe eBay
Cu vreo două sau trei săptămâni în urmă am remarcat o piesă deosebită oferită pe eBay. Din păcate, am văzut-o cu mult după încheierea licitaţiei, graţie fluxului RSS pe care am reuşit să-l captez într-un reader specializat şi care îmi permite să urmăresc ofertele şi după ce acestea s-au încheiat. Click pe imagini pentru mărire.
Culmea este că doar cu câteva ore înainte de terminarea licitaţiei, doi cunoscuţi m-au întrebat pe mail "care este tariful în perioada spicului pentru o scrisoare externă". Nu m-am prins şi n-am reacţionat.
Dacă vă uitaţi cu atenţie la faţa plicului, veţi vedea că marca de 25 bani albastru nu este marca obişnuită tip "spic de grâu", ci clişeul acesteia a fost imprimat direct pe plicul cu antet aparţinând negustorului ieşean.
Acest tip de întreg poştal s-a realizat într-un tiraj redus, din care au supravieţuit foarte puţine exemplare până astăzi. Întregul este aşa de rar, încât nici măcar colecţiile cunoscute nu se pot mândri că deţin aşa ceva. Plicul a fost expediat în august 1906 ca trimitere simplă externă, de la Iaşi la Viena.
Pentru a vă da un ordin de mărime, în ultimii zece ani (perioadă în care am urmărit cu mare asiduitate licitaţiile online de pe eBay) nu au apărut pe acest portal decât trei exemplare mari şi late! Acest număr nici nu se poate compara cu nicio marcă clasică românească (exceptând prima emisiune şi marca de 5 parale cu cadrul întreg din a doua), aşa este de rar întregul!
Pretenţioşii şi cei mai neputincioşi în a-şi lărgi propria arie de preocupare şi/sau interes m-au mai criticat pentru această comparaţie, dar ar trebui să vină şi timpul în care raritatea adevărată a pieselor să fie apreciată în mod real, indiferent de ceea ce spun unii şi alţii. Este anormal ca o marcă clasică (un "favorit, să zicem") să fie cotată cu mult mai mult în comparaţie cu o piesă care este de zeci (sau chiar de sute) de ori mai rară şi care nu este una clasică. Indiferent de opiniile preţioşilor şi de ceea ce scrie (şi mai ales de ceea ce nu scrie) prin cataloagele publicate până acum.
Întregul poştal de mai sus a fost vândut cu numai 61 de dolari, după numai 3 biduri.
Culmea este că doar cu câteva ore înainte de terminarea licitaţiei, doi cunoscuţi m-au întrebat pe mail "care este tariful în perioada spicului pentru o scrisoare externă". Nu m-am prins şi n-am reacţionat.
Dacă vă uitaţi cu atenţie la faţa plicului, veţi vedea că marca de 25 bani albastru nu este marca obişnuită tip "spic de grâu", ci clişeul acesteia a fost imprimat direct pe plicul cu antet aparţinând negustorului ieşean.
Acest tip de întreg poştal s-a realizat într-un tiraj redus, din care au supravieţuit foarte puţine exemplare până astăzi. Întregul este aşa de rar, încât nici măcar colecţiile cunoscute nu se pot mândri că deţin aşa ceva. Plicul a fost expediat în august 1906 ca trimitere simplă externă, de la Iaşi la Viena.
Pentru a vă da un ordin de mărime, în ultimii zece ani (perioadă în care am urmărit cu mare asiduitate licitaţiile online de pe eBay) nu au apărut pe acest portal decât trei exemplare mari şi late! Acest număr nici nu se poate compara cu nicio marcă clasică românească (exceptând prima emisiune şi marca de 5 parale cu cadrul întreg din a doua), aşa este de rar întregul!
Pretenţioşii şi cei mai neputincioşi în a-şi lărgi propria arie de preocupare şi/sau interes m-au mai criticat pentru această comparaţie, dar ar trebui să vină şi timpul în care raritatea adevărată a pieselor să fie apreciată în mod real, indiferent de ceea ce spun unii şi alţii. Este anormal ca o marcă clasică (un "favorit, să zicem") să fie cotată cu mult mai mult în comparaţie cu o piesă care este de zeci (sau chiar de sute) de ori mai rară şi care nu este una clasică. Indiferent de opiniile preţioşilor şi de ceea ce scrie (şi mai ales de ceea ce nu scrie) prin cataloagele publicate până acum.
Întregul poştal de mai sus a fost vândut cu numai 61 de dolari, după numai 3 biduri.
Mai nou se lucrează la vedere, cu o neruşinare nemaipomenită
Mai devreme am dat peste un "amic" mai vechi, a cărui activitate pe eBay am semnalat-o încă de acum peste trei ani. Pe vremea aceea se ocupa de vânzarea de "supratipare" ale unor aşa-zise emisiuni locale din regiuni care aparţinuseră Ungariei înainte de 1918 sau în perioada 1938-1944. Ce visa noaptea, făcea a doua zi acest individ. Iar o grămadă de moluşte cu pretenţie de filatelişti se îngrămădeau să plătească obolul pe prostie şi să-i asigure individului un ban pentru zile negre.
Acest distribuitor de falsuri şi de făcături şi-a schimbat de mai multe ori identitatea pe eBay (de fapt cred că avea de mult timp pregătite mai multe identităţi, evident în scopul de a face "transferul" activităţii de pe una pe alta atunci când s-ar fi semnalat de cineva existenţa unui flux continuu de falsuri distribuite de individ). Punctul comun al tuturor acestor identităţi diferite (în afara activităţii de distribuţie de falsuri) este locul înregistrării: Eppelheim, Germania.
Mai nou, am văzut zilele trecute că pe una dintre identităţi a "lăsat" domeniul supratiparelor, apucându-se de ştampile. Prima dată când am văzut piesele, am crezut că aparţin unei alte cunoştinţe, ID-ul dzam84 înregistrat în RO (am scris despre mai multe ştampile falsificate pe care le-a valorificat). Când mă uit mai bine - ce să vezi - era vechiul "amic" din Eppelheim! (click pe imagine pentru mărire).
Domeniul pe care şi l-a ales este unul sensibil, întrucât există destui amatori pentru astfel de piese (mai puţin în RO, mai mult în Austria, Ungaria şi Germania), iar unele piese se pot ridica la preţuri incredibil de mari. Probabil că mărcile utilizate ori fac parte din tirajele mai ieftine, ori sunt defecte (care s-ar fi putut comercializa cu greutate). Unele par a fi din tiraje mai târzii (care nu au fost utilizate în Principate) şi care sunt mult mai ieftine neuzate decât obliterate. Cunoscătorii ştiu despre ce este vorba.
Problema este că de ani de zile tot semnalez aceste comportamente. Vă daţi seama că dacă apărea careva cu un produs Nike, Adidas sau Hugo Boss şi declara franc faptul că vinde un fals, pe o grămadă de responsabili îi apuca urgent cufureala!
Şi înainte să termin, haideţi să vă vând un pont: există o asociaţie de luptă împotriva falsurilor şi contrafacerilor. Ghiciţi cine face parte (ca membru cu drepturi depline) din ea? Vă spun eu: Romfilatelia.
Acest distribuitor de falsuri şi de făcături şi-a schimbat de mai multe ori identitatea pe eBay (de fapt cred că avea de mult timp pregătite mai multe identităţi, evident în scopul de a face "transferul" activităţii de pe una pe alta atunci când s-ar fi semnalat de cineva existenţa unui flux continuu de falsuri distribuite de individ). Punctul comun al tuturor acestor identităţi diferite (în afara activităţii de distribuţie de falsuri) este locul înregistrării: Eppelheim, Germania.
Mai nou, am văzut zilele trecute că pe una dintre identităţi a "lăsat" domeniul supratiparelor, apucându-se de ştampile. Prima dată când am văzut piesele, am crezut că aparţin unei alte cunoştinţe, ID-ul dzam84 înregistrat în RO (am scris despre mai multe ştampile falsificate pe care le-a valorificat). Când mă uit mai bine - ce să vezi - era vechiul "amic" din Eppelheim! (click pe imagine pentru mărire).
Domeniul pe care şi l-a ales este unul sensibil, întrucât există destui amatori pentru astfel de piese (mai puţin în RO, mai mult în Austria, Ungaria şi Germania), iar unele piese se pot ridica la preţuri incredibil de mari. Probabil că mărcile utilizate ori fac parte din tirajele mai ieftine, ori sunt defecte (care s-ar fi putut comercializa cu greutate). Unele par a fi din tiraje mai târzii (care nu au fost utilizate în Principate) şi care sunt mult mai ieftine neuzate decât obliterate. Cunoscătorii ştiu despre ce este vorba.
Problema este că de ani de zile tot semnalez aceste comportamente. Vă daţi seama că dacă apărea careva cu un produs Nike, Adidas sau Hugo Boss şi declara franc faptul că vinde un fals, pe o grămadă de responsabili îi apuca urgent cufureala!
Şi înainte să termin, haideţi să vă vând un pont: există o asociaţie de luptă împotriva falsurilor şi contrafacerilor. Ghiciţi cine face parte (ca membru cu drepturi depline) din ea? Vă spun eu: Romfilatelia.
sâmbătă, 6 decembrie 2014
Francatură clasică mixtă la Karamitsos
Licitaţia cu numărul 501 a cunoscutei case de licitaţii greceşti a conţinut în ofertă o piesă românească deosebit de frumoasă (click pe imagine pentru mărire).
Este vorba de o scrisoare francată cu marca de 50 bani "favorit" 1869, expediată în Grecia, la Sira. Ca particularitate, marca românească este obliterată cu o ştampilă rurală modificată (din legenda PL. OLTENITA - DIST. ILFOVU au fost îndepărtate literele PL, sub această formă ştampila continuând a fi utilizată la biroul din Olteniţa şi nu la plasă). Cu acelaşi tuş, pe faţa plicului au fost aplicate ştampilele P. D. în cadru dreptunghiular şi OLTENITZA liniară (tip "baston").
Scrisoarea a ajuns la Sira via Constantinopol (pe verso se distinge ştampila de tranzit, datată 3/12; neconcordanţele întra datele ştampilelor sunt datorate utilizării calendarelor diferite).
În ciuda inscripţiei "Franco" făcute de expeditor, scrisoarea nu a fost considerată plătită pe teritoriul grecesc, ea fiind taxată cu o marcă de 20 lepta (tăiată din păcate) care pare, după aspect, a aparţine tirajului din 1862-1867.
Conform descrierii din catalogul de licitaţie, scrisoarea nu este datată (în sensul că nu este specificat anul circulaţiei). Privită însă cu ceva mai multă atenţie, la ştampila grecească SIROS se distinge vag, sub lună, cifra 6. Deoarece marca de 50 bani "favorit" a fost pusă în circulaţie în 1869, anul de circulaţie al piesei nu ar putea fi decât tot 1869.
Prezentată ca o piesă foarte rară (marcată RRR), scrisoarea a fost oferită la un preţ de strigare de 3.000 euro, dar a rămas nevândută. Poate că vom mai avea ocazia să o vedem într-o licitaţie viitoare.
Este vorba de o scrisoare francată cu marca de 50 bani "favorit" 1869, expediată în Grecia, la Sira. Ca particularitate, marca românească este obliterată cu o ştampilă rurală modificată (din legenda PL. OLTENITA - DIST. ILFOVU au fost îndepărtate literele PL, sub această formă ştampila continuând a fi utilizată la biroul din Olteniţa şi nu la plasă). Cu acelaşi tuş, pe faţa plicului au fost aplicate ştampilele P. D. în cadru dreptunghiular şi OLTENITZA liniară (tip "baston").
Scrisoarea a ajuns la Sira via Constantinopol (pe verso se distinge ştampila de tranzit, datată 3/12; neconcordanţele întra datele ştampilelor sunt datorate utilizării calendarelor diferite).
În ciuda inscripţiei "Franco" făcute de expeditor, scrisoarea nu a fost considerată plătită pe teritoriul grecesc, ea fiind taxată cu o marcă de 20 lepta (tăiată din păcate) care pare, după aspect, a aparţine tirajului din 1862-1867.
Conform descrierii din catalogul de licitaţie, scrisoarea nu este datată (în sensul că nu este specificat anul circulaţiei). Privită însă cu ceva mai multă atenţie, la ştampila grecească SIROS se distinge vag, sub lună, cifra 6. Deoarece marca de 50 bani "favorit" a fost pusă în circulaţie în 1869, anul de circulaţie al piesei nu ar putea fi decât tot 1869.
Prezentată ca o piesă foarte rară (marcată RRR), scrisoarea a fost oferită la un preţ de strigare de 3.000 euro, dar a rămas nevândută. Poate că vom mai avea ocazia să o vedem într-o licitaţie viitoare.
Briefmarken Lenz, câteva piese de interes pentru colecţionarii români
Licitaţia cu numărul 93 al casei, desfăşurată în prima decadă a lunii noiembrie, a conţinut în ofertă câteva piese interesante din zona românească de interes. Preţurile finale pe care le-au obţinut arată că interesul pentru o anumită categorie de mărci încă nu a dispărut, în ciuda "prohodului" pe care unii şi alţii se tot întrec a-l cânta (şi mai ales puturoşii care, pentru că e greu să înveţe, iar cataloagele şi revistele nu-s gratuite, ţipă într-una că "strugurii sunt acri").
Fac o paranteză, pentru că nu vreau să scap o idee care mi-a venit chiar acum în minte: numai în ultimii trei ani, pe eBay a fost vândută o bună parte din literatura de bază necesară formării unui colecţionar de la mediu spre avansat. Cine a avut bunăvoinţă şi-a cumpărat ce-l interesa. Ca să nu mai vorbesc de destui negustori din Germania, Franţa şi Marea Britanie specializaţi în literatură, la care se poate găsi şi achiziţiona cam orice catalog publicat în ultimii ani.
Dar să revenim la subiectul propus.
Scrisoare datată 1868, francată cu o marcă de 10 kreuzer lila pal (DDSG), expediată din Cernavodă la Russe. Oferită la un preţ de strigare de 100 euro, ea a realizat un preţ final de 520 euro (fără taxe).
Această piesă reprezintă un paradox: marea majoritate a colecţionarilor nu s-a fi uitat la ea, din cauza mărcii care are o bună porţiune ruptă în colţul drept superior. Asta nu înseamnă că adevăraţii specialişti, care cunosc raritatea unei amprente aşa de clare a ştampilei agenţiei DDSG din Brăila nu s-au "luptat" între ei pentru a deveni posesorii fragmentului: oferit la 50 euro, el a realizat un preţ final de 310 euro.
Seria neemisă a ocupaţiei austriece destinată României aproape de sfârşitul Primului Război Mondial, o serie rară dealtfel, a fost oferită cu 1.600 euro. Preţul final a mai coborât puţin (această casă de licitaţii are un regulament care permite şi depunerea unor oferte mai mici decât preţul de strigare), la 1.500 euro. Sumă însă care este una deloc de neglijat (nu ştiu câţi dintre cititori aă plătit vreodată o asemenea sumă pentru o singură serie).
Problema este că din orice ofertă şi din realizările oricărei licitaţii colecţionarul interesat are de învăţat.
Fac o paranteză, pentru că nu vreau să scap o idee care mi-a venit chiar acum în minte: numai în ultimii trei ani, pe eBay a fost vândută o bună parte din literatura de bază necesară formării unui colecţionar de la mediu spre avansat. Cine a avut bunăvoinţă şi-a cumpărat ce-l interesa. Ca să nu mai vorbesc de destui negustori din Germania, Franţa şi Marea Britanie specializaţi în literatură, la care se poate găsi şi achiziţiona cam orice catalog publicat în ultimii ani.
Dar să revenim la subiectul propus.
Scrisoare datată 1868, francată cu o marcă de 10 kreuzer lila pal (DDSG), expediată din Cernavodă la Russe. Oferită la un preţ de strigare de 100 euro, ea a realizat un preţ final de 520 euro (fără taxe).
Această piesă reprezintă un paradox: marea majoritate a colecţionarilor nu s-a fi uitat la ea, din cauza mărcii care are o bună porţiune ruptă în colţul drept superior. Asta nu înseamnă că adevăraţii specialişti, care cunosc raritatea unei amprente aşa de clare a ştampilei agenţiei DDSG din Brăila nu s-au "luptat" între ei pentru a deveni posesorii fragmentului: oferit la 50 euro, el a realizat un preţ final de 310 euro.
Seria neemisă a ocupaţiei austriece destinată României aproape de sfârşitul Primului Război Mondial, o serie rară dealtfel, a fost oferită cu 1.600 euro. Preţul final a mai coborât puţin (această casă de licitaţii are un regulament care permite şi depunerea unor oferte mai mici decât preţul de strigare), la 1.500 euro. Sumă însă care este una deloc de neglijat (nu ştiu câţi dintre cititori aă plătit vreodată o asemenea sumă pentru o singură serie).
Problema este că din orice ofertă şi din realizările oricărei licitaţii colecţionarul interesat are de învăţat.
vineri, 5 decembrie 2014
Software: CherryTree, un program pentru păstrarea adnotărilor după un model ierarhic
Cred că v-am mai prezentat astfel de programe. Cel descris astăzi are numeroase facilităţi care permite crearea/păstrarea/importul/exportul/modificarea informaţiei după criterii ierarhice, fiind în acelaşi timp un soft gratuit, realizat conform licenţei clasice GNU versiunea 3 sau mai mare. Concomitent, programul este disponibil pentru Windows şi pentru Linux (pachet Debian), dar şi sub formă portabilă (pentru Windows).
Am creat un mic fişier de probă, atât ca să vă puteţi face idee asupra interfeţi şi capabilităţilor generale, cât şi ca să îl încerc să văd cum se comportă cu ceva specific "maniei" noastre - filatelia.
Ca principiu, într-o bază de date (care poate fi în format intern divers, ca de exemplu SQLite sau XML) se pot crea unul sau mai multe noduri. Fiecare nod poate avea unul sau mai multe subnoduri, iar fiecare subnod poate avea şi el subnodurile sale. Cam aşa:
Pogramul se află în prezent la o versiune timpurie, fiind dezvoltat de către un grup de programatori inimoşi.
Atunci când intri insă în "măruntaiele" progrămelului, rămâi pur şi simplu uimit de facilităţile numeroase şi generoase pe care le asigură.
Meniul Edit cuprinde comenzi care se pot aplica pentru diverse operaţiuni efectuate în cadrul unei note (adică în panelul din dreapta). Pe lângă textul simplu (care este de tip "reach text format" - deci i se pot alege caracteristicile), în cadrul unei note pot fi inserate imagini, tabele simple (care se pot importa din fişiere tip CSV), se pot asigna chiar fişiere drept ataşament, se pot formata linkuri atât interne, cât şi externe etc.
În meniul Formatting sunt disponiible numeroase opţiuni de formatare a textului din cadrul unei note.
În meniul Tree se regăsesc comenzile aplicabile structurii de noduri şi subnoduri (aflate în panelul din partea stângă), comenzi care se prezintă singure (pentru cei care se descurcă cât de cât cu limba engleză, se înţelege).
Odată cu creşterea în dimensiune a bazei de date, poate apare situaţia în care găsirea informaţiei să devină greoaie. De aceea, în meniul Search au fost adăugate comenzi specifice de căutare în cadrul structurii de noduri.
Acum să nu credeţi că acesta este primul program de păstrare a informaţiei structurate, roata a fost inventată mai demult. CheryTree are însă posibilitatea să importe informaţie dintr-o gamă largă de alte programe. Lista lor poate fi regăsută în meniul Import.
Dacă există import, există şi export! Opţiunile se regăsesc în meniul cu acelaşi nume.
Proprietăţile textului se pot seta din preferinţele programului, ca şi combinaţia de culori text/fundal (în capturile de ecran de mai sus, eu am utilizat schema implicită de culori).
Partea foarte bună este că se pot alege pentru noduri şi pentru note orice font instalat în sistem. Partea şi mai bună este că sunt acceptate fonturile tip OpenType (care sunt conforme cu standardul Unicode), putându-se utiliza, aşadar, diacriticele specifice limbii române (de altfel cred că se poate observa acest lucru în prima captură de ecran de sus, am folosit limba română).
Programul are, de asemenea, posibilitatea de a se "adăposti" în System Tray, de a activa salvarea automată a bazei de date la un interval de timp ales de utilizator, de a activa autosalvarea la închiderea programului, dar şi de a crea automat un backup al bazei de date la intervale stabilite de utilizator. Se înţelege că aceste facilităţi sunt foarte bune pentru prevenirea pierderii de date.
Prezentarea pe care am încercat să o fac mai sus este departe de a fi una atotcuprinzătoare. Nu este un program dificil de învăţat, în opinia mea curba de învîţare este relativ lină.
Utilitatea unui astfel de program se dovedeşte foarte bună pentru creatorii de conţinut, pentru scriitori (autorii de proză şi/sau poezie), pentru programatori, în munca de secretariat, pentru autorii de buletine periodice de informare, dar - iată - se dovedeşte foarte util în munca de catalogare/inventariere a unor bunuri din diverse categorii, în cazul exemplelor de mai sus fiind utilizat pentru catalogarea informaţiilor filatelice, pe emisiuni/valori etc.
Pagina de internet a dezvoltatorului (Giuseppe Penone) poate fi găsită aici. De pe pagina lui se pot descărca versiunile programului mai vechi sau mai noi, precum şi manualul complet.
Pentru amatorii de programe portabile (care se expandează doar în locaţia indicată de utilizator, fără a afecta registry-ul Windows-ului) versiunea cea mai nouă poate fi găsită (împreună cu o prezentară sumară a programului) aici.
Nu-mi mai rămâne decât să vă urez spor la treabă!
Am creat un mic fişier de probă, atât ca să vă puteţi face idee asupra interfeţi şi capabilităţilor generale, cât şi ca să îl încerc să văd cum se comportă cu ceva specific "maniei" noastre - filatelia.
Ca principiu, într-o bază de date (care poate fi în format intern divers, ca de exemplu SQLite sau XML) se pot crea unul sau mai multe noduri. Fiecare nod poate avea unul sau mai multe subnoduri, iar fiecare subnod poate avea şi el subnodurile sale. Cam aşa:
Pogramul se află în prezent la o versiune timpurie, fiind dezvoltat de către un grup de programatori inimoşi.
Atunci când intri insă în "măruntaiele" progrămelului, rămâi pur şi simplu uimit de facilităţile numeroase şi generoase pe care le asigură.
Meniul Edit cuprinde comenzi care se pot aplica pentru diverse operaţiuni efectuate în cadrul unei note (adică în panelul din dreapta). Pe lângă textul simplu (care este de tip "reach text format" - deci i se pot alege caracteristicile), în cadrul unei note pot fi inserate imagini, tabele simple (care se pot importa din fişiere tip CSV), se pot asigna chiar fişiere drept ataşament, se pot formata linkuri atât interne, cât şi externe etc.
În meniul Formatting sunt disponiible numeroase opţiuni de formatare a textului din cadrul unei note.
În meniul Tree se regăsesc comenzile aplicabile structurii de noduri şi subnoduri (aflate în panelul din partea stângă), comenzi care se prezintă singure (pentru cei care se descurcă cât de cât cu limba engleză, se înţelege).
Odată cu creşterea în dimensiune a bazei de date, poate apare situaţia în care găsirea informaţiei să devină greoaie. De aceea, în meniul Search au fost adăugate comenzi specifice de căutare în cadrul structurii de noduri.
Acum să nu credeţi că acesta este primul program de păstrare a informaţiei structurate, roata a fost inventată mai demult. CheryTree are însă posibilitatea să importe informaţie dintr-o gamă largă de alte programe. Lista lor poate fi regăsută în meniul Import.
Dacă există import, există şi export! Opţiunile se regăsesc în meniul cu acelaşi nume.
Proprietăţile textului se pot seta din preferinţele programului, ca şi combinaţia de culori text/fundal (în capturile de ecran de mai sus, eu am utilizat schema implicită de culori).
Partea foarte bună este că se pot alege pentru noduri şi pentru note orice font instalat în sistem. Partea şi mai bună este că sunt acceptate fonturile tip OpenType (care sunt conforme cu standardul Unicode), putându-se utiliza, aşadar, diacriticele specifice limbii române (de altfel cred că se poate observa acest lucru în prima captură de ecran de sus, am folosit limba română).
Programul are, de asemenea, posibilitatea de a se "adăposti" în System Tray, de a activa salvarea automată a bazei de date la un interval de timp ales de utilizator, de a activa autosalvarea la închiderea programului, dar şi de a crea automat un backup al bazei de date la intervale stabilite de utilizator. Se înţelege că aceste facilităţi sunt foarte bune pentru prevenirea pierderii de date.
Prezentarea pe care am încercat să o fac mai sus este departe de a fi una atotcuprinzătoare. Nu este un program dificil de învăţat, în opinia mea curba de învîţare este relativ lină.
Utilitatea unui astfel de program se dovedeşte foarte bună pentru creatorii de conţinut, pentru scriitori (autorii de proză şi/sau poezie), pentru programatori, în munca de secretariat, pentru autorii de buletine periodice de informare, dar - iată - se dovedeşte foarte util în munca de catalogare/inventariere a unor bunuri din diverse categorii, în cazul exemplelor de mai sus fiind utilizat pentru catalogarea informaţiilor filatelice, pe emisiuni/valori etc.
Pagina de internet a dezvoltatorului (Giuseppe Penone) poate fi găsită aici. De pe pagina lui se pot descărca versiunile programului mai vechi sau mai noi, precum şi manualul complet.
Pentru amatorii de programe portabile (care se expandează doar în locaţia indicată de utilizator, fără a afecta registry-ul Windows-ului) versiunea cea mai nouă poate fi găsită (împreună cu o prezentară sumară a programului) aici.
Nu-mi mai rămâne decât să vă urez spor la treabă!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
