Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 24 iulie 2017

Falsuri ale mărcilor din emisiunile "Cifra în patru colţuri"

Săptămâna trecută am dat fără să vreau pe eBay peste un fals al mărcii de 50 bani portocaliu Cifra în patru colţuri. Iniţial nu am observat că este un fals, dar mărind imaginea mi-au sărit în ochi unele neregularităţi ale tiparului.

M-am gândit să caut în biblioteca mea de imagini un exemplar neuzat pentru a-l folosi ca martor, alături de fals, pentru a ajuta cititorii să descopere singuri diferenţele dintre original şi fals, dar - surpriză! Pe lângă un alt exemplar fals al mărcii de 50 bani am descoperit încă un fals, de această dată la valoarea de 25 bani albastru!!!

Dacă falsul valorii de 50 bani a fost semnalat într-un articol mai vechi din Filatelia de către Silviu Fragomir, celălalt fals nu a fost semnalat, din câte cunosc. Când l-am identificat am avut unele îndoieli în ceea ce priveşte statutul de fals, datorită existenţei a două tipuri diferite de clişeu. Aşa că am căutat o pereche conţinând ambele tipuri. Să le vedem.


Acesta este falsul mărcii de 25 bani, care are şi o imitaţie a pseudofiligranului stema mică (realizat nu prin impresiune în masa hârtiei, ci cu ajutorul unei substanţe grase). Detaliile care mi-au atras atenţia sunt grosimea neregulată a cadrului alb interior care înconjoară efigia, forma şi poziţia cifrelor din cele patru cartuşe ale valorii, precum şi aspectul efigiei. Pe lâgă aceste detalii mi-a mai atras atenţia şi ştampila, care se vrea o imitaţie a unei ştampile rurale. Nici dantelura nu seamănă cu cea a originalelor.

Pentru a putea face comparaţie cu originalul, vă prezint mai jos o pereche orizontală cu cele două tipuri (şi care mai este şi nedantelată la mijloc pe deasupra, click pe imagine pentru mărire):


Falsul a fost oferit tot pe eBay cu mai mult de zece ani în urmă (am început să ţin evidenţa pieselor în licitaţii cam prin 2000).

Să trecem la falsul valorii de 50 bani. Cred că am mai scris despre acest fals pe blog, dar sunt sigur că majoritatea cititorilor mai recenţi nu au citit articolul cu pricina, aşa că o reluare nu strică.


Falsul seamănă cu cel prezentat precedent, şi dacă vă uitaţi mai cu atenţie la ambele piese, puteţi vedea un aspect similar al tiparului, dar şi al dantelurii. Ştampila nu seamănă cu niciun tip utilizat în perioadă.


Acesta este falsul menţionat la începutul articolului. Pare a fi executat cu acelaşi clişeu (ori matriţă) ca şi falsul de mai sus. Se deosebeşte faţă de original prin forma diferită a cifrelor din colţuri, prin literele care nu seamănă, precum şi prin poziţia acestora: poziţia piciorului vertical al literei R din ROMANIA faţă de cifra 25 din colţul stâng superior, precum şi poziţia literelor NCI din CINCI faţă de cifra 25 din colţul stâng inferior. Nu mai vorbesc de aspectul efigiei, aproape identic cu aspectul efigiei de la falsul de 25 bani. Falsul poate induce în eroare colecţionarul "obişnuit" prin reproducerea ştampilei BUCURESTI CURSA II, diferită totuşi de cea dublu cerc originală prin existenţa la reproducere a unei haşuri din linii verticale în cercul interior, haşură inexistentă la ştampila originală.


Aceasta este o captură de ecran a ofertei de pe eBay. Nu am o captură similară şi pentru falsul valorii de 25 bani pentru simplul motiv că atunci când am salvat imaginea, cu mulţi ani în urmă, nu aveam obiceiul să salvez şi capturile.

Pentru a putea compara falsurile cu originalul, vă prezint mai jos o pereche neuzată a valorii de 50 bani (click pe imagine pentru mărire):



luni, 17 iulie 2017

Poziţia originală a tête-bêche-ului este de fapt invers

Foarte pe scurt: necunoaşterea poziţiei clişeelor în coală poate cauza găuri în portofel. Să mă explic.
Dau mai devreme peste o pereche întoarsă oferită pe un portal online. Click pentru mărire.


După cum se poate observa din imagine, poziţia mărcilor din perechea oferită este "goarnă la goarnă", sau bază la bază, mai elevat vorbind.

Problema este că în coala originală a mărcii de 3 parale Principate, perechea centrală (tête-bêche-ul) este taman invers, cap la cap. De altfel, aşa sunt aşezate clişeele la toate cele trei valori ale planşelor utilizate în 1864, iar acest detaliu se poate vedea chiar la planşa originală existentă la Muzeul Naţional Filatelic, fotografiată în baza de date online cu obiecte clasate de la Institutul Naţional al Patrimoniului. Se poate vedea aici. Dacă se întâmplă să nu puteţi accesa baza de date, am făcut o captură de ecran (click pentru mărire):


Concluzia: perechea oferită este un fals. Nici nu trebuie să mai fie verificate microsemnele (deşi nici ele nu corespund). Schema colii este de altfel prezentată în catalogul din 1974 (printre alte lucrări).

Morala: dragi colegi, studiaţi literatura dacă vreţi să achiziţionaţi clasice, sau staţi departe de ele dacă nu le stăpâniţi. Pentru că vă alegeţi cu găuri în portofel.

A fost aprobat bugetul pe anul 2017 al Romfilatelia SA

În Monitorul oficial partea I-a, nr. 564 publicat astăzi s-a publicat Ordinul ministrului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale nr. 444 pentru aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2017 al Societății Comerciale "Romfilatelia" - S.A., filială a Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A.

În anexa la ordin este publicat bugetul propriu-zis. Ca o observaţie pe care îmi permit să o fac, în Monitorul oficial, la anexă, nu este menţionată unitatea de măsură pentru cifrele din buget (sic!). În mod normal, cifrele ar trebui să semnifice mii de lei (cu excepţia rândurilor 50-54, pentru care se menţionează în mod expres leul ca unitate de măsură).

Bugetul este prezentat în imaginile de mai jos (click pentru mărire).


Dacă aveţi comentarii, puteţi folosi formularul din subsolul articolului.

vineri, 14 iulie 2017

Un fals şi o făcătură

Pe eBay apar mereu tot felul de minuni care pot deruta colecţionarul cu un bagaj de cunoştinţe mai uşor. Mai că nu e săptămână în care să nu întâlnesc falsuri, făcături sau piese modificate în mod voit de cine ştie cine cu scopul clar de a găsi un "fraier". În ultimul timp nu am mai semnalat însă decât situaţiile care mi s-au părut ori mai periculoase pentru începători, ori mai trase de păr.


Astăzi vă prezint acest fals al mărcii de 50 bani "Paris", care poate păcăli o persoană neavizată prin modul în care a fost făcută descrierea (click pe imagine pentru mărire):


Titlul descrierii indică existenţa unei ştampile cu bare fanteziste, nespecificându-se însă că de fapt avem de-a face cu un fals. Această modalitate de a prezenta piesa (care seamănă un pic cu o "nevinovată" inginerie socială) ar putea sugera pentru neavizat că de fapt numai ştampila este falsă.
Ca să nu zică cineva că am eu vedenii, vă prezint mai jos o pereche nedantelată originală a aceleiaşi mărci (oferită în urmă cu câteva luni într-o licitaţie străină, click pentru mărire):


Puteţi face comparaţie între piese. Vă recomand să verificaţi modul în care este desenată efigia şi aspectul haşurilor acesteia, precum şi forma literelor şi cifrelor din inscripţii şi poziţia relativă a acestora faţă de cartuşele din care fac parte.

A doua semnalare are ca obiect o marcă din perioada RPR care a fost decolorată, fiind prezentată drept eroare. Click pentru mărire:


Fără supărare, o astfel de prezentare descalifică autorul.



sâmbătă, 1 iulie 2017

Este sau nu retuş în medalion?

Pe un portal de licitaţii online, un vânzător oferă de ceva timp mai multe piese clasice româneşti, printre care şi câteva mărci de 20 parale "favoriţi" din 1866-67. Urmărind de mai mult timp ofertele sale, am observat că obişnuieşte să scoată în evidenţă orice "bibil" şi orice "purice" pe care l-a văzut la mărcile pe care le oferă (desigur, pentru a-şi creşte audienţa şi a-şi face oferta cât mai atractivă). Aşa a procedat şi cu două piese pe care le-am găsit în fluxul meu RSS exact una sub alta.

Prima piesă este un unicat de 20 parale care prezintă un retuş vizibil efectuat cu pensula în medalion.


Retuşul în medalion este bine vizibil, făcând un contrast suficient de bun faţă de fundalul retuşat, impresiunea mărcii având un aspect dezlânat, trădând un tiraj mai târziu (confirmat de hârtia subţire a mărcii, precum şi de data din ştampilă, 10/7 (1867).

Cealaltă piesă de care am pomenit este un ştraif vertical de trei exemplare al aceleiaşi mărci, tot pe hârtie subţire (se poate distinge uşor acest amănunt cu ajutorul imaginii de pe verso, postate de vânzător, la care este bine vizibil tiparul, iar nuanţa hârtiei este pală, specifică tirajului pe hârtie subţire).


Descrierea ştraifului menţionează existenţa unor retuşuri în medalion la toate cele trei mărci din ştraif, retuşuri pe care trebuie să recunosc cu părere de rău că n-am reuşit să le văd. Ştraiful a fost însoţit şi de un desen (nu prea reuşit, pe care l-am considerat nerelevant).

Aici intervine un amănunt care nu este destul de cunoscut de către colecţionari. Aproape în totalitate, retuşurile în medalion se întâlnesc la tirajele ceva mai târzii ale mărcii de 20 parale pe hârtie subţire, care prezintă (în marea lor majoritate) tiparul de la uşor uzat la dezlânat evident, iar nuanţa tiparului este negru cenuşiu spre cenuşiu. Din practica studiului acestei mărci (care nu este una rară, întâlnindu-se frecvent pe piaţa filatelică şi în colecţii) rezultă că la tirajele timpurii (caracterizate de un aspect al tiparului de un negru mai ferm, uneorichiar intens) nu se întâlnesc piese care să prezinte medalionul retuşat. Revenind la ştraiful din imaginea de mai sus, părerea mea este că e vorba de un tiraj timpuriu pe hârtie subţire, care are medalioanele nereuşate. Vede cineva vreun detaliu care mie îmi scapă?