Filatelia şi legislaţia referitoare la patrimoniul cultural mobil

Pentru câţiva colegi nu este o noutate faptul că s-a constituit un grup privat de iniţiativă format din specialişti, oameni de cultură, artişti, istorici, arheologi, numismaţi, restauratori, arhivari, arhitecţi, muzeografi şi alte domenii aferente activităţii din domeniul culturii (sper să nu se supere nimeni pentru lipsa nominalizării - nu sunt la curent cu toate specializările), care sprijină ideea susţinerii Ministerului Culturii de a realiza un Cod al Patrimoniului, concomitent cu alcătuirea unei strategii în domeniul culturii pe termen cel puţin mediu.

Mi s-a făcut onoarea de a fi invitat în cadrul acestui grup de iniţiativă şi sper să prezint specialiştilor problemele principale ale actualei legislaţii în domeniul patrimoniului cultural mobil cu care colecţionarii s-au confruntat în ultimii ani.

Fac precizarea că în intervenţiile mele voi avea ca obiectiv în exclusivitate filatelia, fără a atinge problemele specifice altor domenii de colecţionare.

În linii mari, problemele pe care intenţionez să le prezint ar trebui să le cunoaşteţi, deoarece le-am expus în mai multe rânduri în articolele de pe blog, în cei peste cinci ani de când scriu. Probabil că vor fi şi unele probleme mai concrete, care vor viza definiţii, formulări, unele obiective sau aria de acţiune a anumitor prevederi legale, precum şi armonizarea legislaţiei noastre cu unele prevederi din legislaţia europeană.

Apelez la cititorii constanţi ai blogului să îmi trimită pe mail problemele concrete de care s-au lovit în activitatea lor (pentru că nu sunt Mafalda, este posibil să nu cunosc nici eu problemele tuturor).
Mesajele pot fi trimise la adresa maxpeter.stampnews(at)gmail.com ori prin mesaj privat pe Facebook.
Dacă vă sunt mai la îndemână comentariile în formularul de mai jos vă invit să le faceţi (dar vă atenţionez că toate comentariile sunt moderate şi nu voi accepta niciun mesaj care nu este făcut într-un limbaj civilizat.

Feriţi-vă de înşelătorii!

Aseară am dat pe portalul românesc Okazii peste o "piesă" străină, mai precis o reproducere după prima marcă poştală bavareză. Nefiind interesat de mărcile străine (dar nefiind nici dus cu pluta), mi-a sărit în ochi preţul exagerat solicitat de vânzător, un individ din Bistriţa după cum se recomandă singur (click pe imagine pentru mărire).

La prima vedere nu prea mi-a plăcut cum arată drăcovenia oferită de bistriţean, aşa că am mărit-o (click pe imagine).

Ei bine, la mărire se poate vedea foarte clar că "marca" bavareză nu este decât un decupaj dintr-o revistă ori un catalog de licitaţie, deoarece sunt perfect vizibile punctele de rastru ale unei fotografii imprimate în sistem offset.
Marca bavareză originală nu are asemenea puncte de rastru, fiind imprimată în tipar înalt (tipografiată). O simplă comparaţie cu ilustraţia oferită de un portal de licitaţii serios din Germania (uşor de găsit prin căutarea pe portalul Philasearch) scoate imediat în evidenţă diferenţa între reproducerea oferită fraierilor pe Okazii.ro şi piesa originală (click pe mărire).

Mai mult, exemplarul oferit de casa germană Christoph Gärtner este însoţit şi de două certificate de expertiză.

Vă recomand să manifestaţi precauţie când întâlniţi oferte dubioase.
Imaginile de mai sus sunt capturi de ecran luate în spaţiu public.

Alt vânzător de falsuri

"Produsele" le-am văzut încă de acum câteva zile, dar am fost curios să văd cum evoluează lucrurile. Falsurile prezentate mai jos sunt toate de calitate proastă, neputând păcăli decât un naiv ori un nepriceput. De ce m-am hotărât să-l nominalizez? Pentru că la ofertele domniei sale nu a specificat (dintr-un şir relativ lung de făcături) la nicio ofertă faptul că este vorba despre falsuri (cu excepţia unui singur, pe care exista o ştampilă de atenţionare). Să începem (click pe fotografii pentru mărire).

Fals dintr-un tip cunoscut de multă vreme al mărcii de 5 parale din a doua emisiune moldoveană.

Fals de o calitate medie a primei mărci moldovene de 27 parale. Diferă culoarea hârtiei, dar şi aspectul acesteia (pare mai mult costată decât vărgată).

Fals mediocru al aceleiaşi mărci (nu m-ar mira să fi fost realizat la o imprimantă obişnuită de birou). Tuşul ştampilei atrage atenţia imediat, nesemănând cu amprentele ştampilelor din epocă.

Fals de calitate slabă al mărcii de 40 parale din a doua emisiune.

Altă copie realizată probabil la o imprimantă de birou.

Fals de slabă calitate al mărcii de 80 parale din a doua emisiune, pe care eu am obiceiul să-l categorisesc drept caricatură.

Altă "producţie" realizată probabil tot la imprimanta de birou.

Şi încă un exemplar din aceeaşi categorie.

Aceasta este singura ofertă la care vânzătorul a făcut menţiunea că este vorba despre un fals (probabil din cauza poansonului "FAUX". De altfel cred că se poate vedea că aceasta este şi singura ofertă nevalorificată.

Cine este vânzătorul? Este vorba de utilizatorul care şi-a ales ID-ul 21h2o53 (cu cât este mai complicat, cu atât este şi mai greu de ţinut minte). Şi nu ştiu cum se întâmplă - ca un făcut - este un ID înregistrat tot în Germania!

Pentru cineva interesat de identificarea persoanei, puţin efort poate avea rezultate interesante. Te uiţi ce activitate a avut în ultimele şase luni, pe cine urmăreşte şi de cine este urmărit şi tot aşa.
Problema nu o constituie cei câţiva dolari încasaţi de specimenul ăsta, ci de faptul că multor colecţionari neavizaţi le intră în suflet frica de falsurile mărcilor româneşti existente pe piaţă, iar cererea pentru mărcile noastre (şi indirect preţurile originalelor) au de suferit. Inclusiv valoarea colecţiilor se degradează.

Măi băieţi, de ce nu vă căutaţi voi altă meserie?

Acum 20 de ani, să organizezi şi să conduci o licitaţie internaţională era nu un eveniment, ci o ocazie de etalare a unui nivel de cunoştinţe foarte ridicat. Să porţi o discuţie cu una dintre persoanele care organizaseră licitaţia era un adevărat privilegiu.

Din păcate, parcă pe zi ce trece această meserie devine acaparată de indivizi care n-au nimic în comun nici cu pasiunea, dar nici cu un minimum de cunoştinţe de cultură generală.

În definitiv nu este vorba de nicio mândrie naţională, să vedeţi cum aceleaşi capete seci inventează localităţi din alte ţări sau cum le stâlcesc numele.

Partea însă (pentru mine) foarte hazlie ştiţi care este? Pe blog mai descriu câte o piesă oferită pe eBay sau pe alt portal online care (pentru mine) prezintă un anumit element interesant (şi cred că tocmai pentru acest lucru mi-am câştigat cititori foarte conştiincioşi). Dacă piesa descrisă nu se vinde imediat, există cineva care are grijă să o cumpere şi să o dea ulterior "meseriaşilor" amintiţi mai sus, frecându-şi mâinile de fericire că va găsi un fraier.