Despre reimpresiunile erorilor de culoare de la emisiunile Bucureşti

Pentru că am "prostul" obicei să caut în lung şi în lat internetul pentru diverse informaţii, se întâmplă să găsesc altceva decât ce caut. De exemplu, dorind să aflu mai multe despre Royal Philatelic Society am găsit informaţii referitoare la un fost preşedinte al societăţii care a îndeplinit şi funcţia de curator al colecţiei regale filatelice, Sir Edward Denny Bacon. Acesta a fost unul dintre filateliştii de înaltă clasă al epocii sale, cu o formaţie cu adevărat enciclopedică. Bacon a semnat lucrarea extrem de minuţios realizată referitoare la emisiunile clasice britanice gravate (The Line Engraved Postage Stamps of Great Britain).
Mai multe despre această adevărată personalitate a filateliei puteţi afla din pagina dedicată a Wikipedia.

Sir E. D. Bacon a publicat în 1899 şi lucrarea Reprints of postal adhesive stamps and their characteristics. Ea a fost digitizată de Google după originalul păstrt în biblioteca Universităţii Wisconsin. Enumerarea reimpresiunilor a fost făcută pe baza studiului nemijlocit efectuat de autor (pentru că în tinereţe am avut ca preocupare şi alte mărci clasice europene în afara celor româneşti am putut aprecia munca autorului pe baza propriilor cunoştinţe despre reimpresiunile din Heligoland, Suedia şi Ungaria). De aceea îi acord creditul meritat considerând informaţiile publicate ca fiind cele mai apropiate de realitate din întreaga literatură filatelică contemporană lui.

Referitor la reimpresiunile româneşti, Bacon face o scurtă referire la erorile de culoare menţionate în titlu:

Pentru cititorii care nu sunt prea apropiaţi de limba engleză, ţin să subliniez ceea ce în cataloagele româneşti este menţionat eronat (inclusiv în CMPR 1974 realizat de Kiriac Dragomir): dantelura reimpresiunilor nu este 11½, ci 11.

De altfel, pentru colecţionarii mai aplecaţi spre studiu această observaţie nici nu ar constitui o noutate. În sprijinul afirmaţiei de mai sus stă de exemplu inexistenţa dantelurii 11½ la mărcile Taxa de plată brune din prima emisiune, din 1881 (contrar celor înscrise în acelaşi CMPR 1974), ceea ce indică introducerea în serviciu a matriţei dantelurii 11½ puţin mai târziu.