Am o scurtă observaţie referitoare la acest subiect, pe care am considerat necesar să o fac văzând care sunt subiectele căutate de internauţii care au ajuns pe acest blog.
Povestea filigranelor PR de la emisiunea Spic de grâu este una lungă şi încurcată, tratată superficial de literatura filatelică românească din cauza lipsei unor studii mai elaborate. În general, ceea ce se găseşte sau se oferă pe piaţa locală sunt variante comune, care nu prea merită o atenţie deosebită din partea colecţionarului obişnuit. Mărci cu filigranul PR răturnat pot fi, chiar la aceeaşi valoare, ori foarte comune, ori rare. Dar acest statut depinde de mai mulţi factori care nu sunt (deocamdată) descrişi în literatură.
Mă preocupă acest subiect de vreo 40 de ani şi încă descopăr combinaţii noi, nesemnalate, chiar şi după toţi aceşti ani.
Ca element de studiu, la mărcile Spic de grâu cu filigran PR ar trebui luate în consideraţie trei caracteristici (pe care eu le consider importante) şi care necesită un nivel minim de specializare (fără de care un amator potenţial se poate păcăli uşor):
- tirajul din care face parte marca (respectiv tipul de filigran PR şi natura hârtiei);
- planşa din care face parte marca (la toate valorile mici există mai multe planşe şi tipuri, chiar dacă ele nu sunt înscrise/descrise în cataloage);
- abia pe a treia treaptă intervine poziţia filigranului, precum şi dantelura mărcii.
Atunci când întâlniţi pe undeva oferită o marcă dintr-o valoare mică având filigranul răsturnat, sunt şanse mari ca respectiva marcă să fie una comună, dacă nu reuşiţi să identificaţi după o simplă fotografie tirajul ori vreun tip deosebit. De aceea îi sfătuiesc pe amatori să nu se hazardeze în achiziţii ale unor piese pe care nu le cunosc.
Sper ca într-un viitor nu prea îndepărtat să pun la dispoziţia pasionaţilor un volum având ca subiect uzualele Spic de grâu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu