Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 22 martie 2017

Au fost la Gärtner

Licitaţia cu numărul 36 a casei germane s-a desfăşurat exact cu o lună în urmă şi a oferit amatorilor, ca de obicei, o mulţime de piese interesante mai ales din zona mediană a preţurilor (dar probabil că ştiţi, casa germană are un nivel al preţurilor relativ ridicat în comparaţie cu alte licitaţii).
Nu am să enumăr toate loturile de interes, ci doar câteva care mi-au plăcut mie mai mult (ştiu că nu întotdeauna "gusturile" mele se potrivesc cu cele ale altor colecţionari, dar... asta e!).


Carte poştală expediată cu al 4-lea zbor spre America de Sud al Graf Zeppelin la Recide, în Brazilia. A fost vândută cu 110 euro.


Aceasta este o piesă care nu se întâlneşte pe toate drumurile. Blocul de patru al primei mărci austriece, de 1 kreuzer tipul III pe hârtie de maşină (tirajul 1854) care poartă atât ştampila oficiului de expediţie, cât şi cea de sosire: ARAD 30/11 - BATTONYA 9/12. Faţă de o cotă de catalog de 5.800 euro (după Ferchenbauer), blocul a fost oferit la un preţ de strigare de 1.000 euro, dar nu a fost vândut.


Aceasta este o scrisoare care în ciuda aspectului nu prea "curat" este ofarte rară şi nu se întâlneşte decât rar datorită combinaţiei pe care o poartă francatura: patru culori diferite, tipul I, din a doua emisiune austriacă (1858) pe o scrisoare recomandată expediată de la Braşov (KRONSTADT 14/12) la Pesta (PESTH 18/12 pe verso). Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 4.000 de euro, dar nu a fost vândută.
Pentru că nu este o piesă pe care o vezi în fiecare zi, vă prezint şi certificatul semnat de Puschmann.


Ce vreau să vă mai spun este că în evidenţele mele nu mai am nicio piesă care să îndeplinească cele trei criterii de interes: a) francatură patru culori din emisiunea 1858; b) toate mărcile din francatură sunt tipul I; c) piesa este circulată în Transilvania.


Iată o marcă uzuală foarte rară în stare neuzată cu o calitate foarte bună. Este tirajul din 1917, "formatul mare" (26×29 mm - cine nu ştie despre ce este vorba se poate uita într-un catalog), cu gumă originală, fără şarnieră sau urmă de şarnieră. Marca prezintă interes deoarece ea a avut putere de francare şi pe teritoriul Bucovinei. Ea a avut un preţ de strigare de 700 euro, fiind vândută cu 1.050 euro (fără taxe şi comisioane).


Iată o scrisoare interesantă expediată din Bulgaria (Sistov) la Galaţi, în România, în 1872. Marca DDSG (10 kreuzer tipul I) a fost anulată atât prin obliterare cu ştampila agenţiei bulgare a agentiei, cât şi manual, cu cerneală, cu textul "Donau Station Sistov". În 1872 în România nu mai erau acceptate mărcile DDSG, aşa că scrisoarea a fost taxată cu un porto de 20 de bani la sosirea în portul românesc Galaţi. Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 700 euro, dar nu a fost vândută.


Aceasta nu este o piesă deosebită ca raritate, dar este foarte frumoasă ca aspect însă: 3 keuzer din prima emisiune austriacă, tipul Ib pe hârtie de fabricaţie manuală, un unicat colţ de coală cu o ştampilă foarte clară MORAVITZA 21/2 tip D (cerc dublu cu agrafă). Piesa a fost vândută cu 45 euro.


În oferta licitaţiei a figurat şi un unicat obliterat de 27 parale din prima emisiune Cap de bour. Descrierea piesei este cuprinsă în certificatul eliberat în 1980 de Heimbüchler. Marca a fost oferită la un preţ de strigare de 5.000 euro, dar nu a fost vândută.


Iată o scrisoare frumoasă purtând marca poştei locale DBSR Cernavodă-Constanţa. Scrisoarea a fost expediată la Medgidia (la acea dată - probabil 1867 - era o staţie aflată între cele două puncte terminus ale căii ferate). Marca locală a fost anulată manual, cu cerneală.


Atunci când a fost publicată licitaţia online (prin februarie parcă), doi prieteni mi-au cerut părerea despre originalitatea piesei, afirmând că ea este dubioasă. Cu toate că nu am avu piesa în mână să o examinez, cele două certificate prezentate mai sus (două nume celebre, Pfenninger şi Ferchenbauer) cred că elimină temerea că ne-am afla în faţa unei scrisori contrafăcute.
Piesa a fost vândută cu 3.500 euro.


Scrisoare recomandată expediată în octombrie 1870 de la Focşani la Bucureşti, francată tricolor cu 2+18 bani 1868, plus două exemplare de 10 bani 1869 (total 30 bani). Potrivit certificatului semnat de Heimbüchler, "der Eigenschriebene Brief... ist als Misch- und Dreifarbenfrankatur sehr ungewöhnlich und äusserst atraktiv". Ea a fost oferită la un preţ de strigare de 6.000 euro, dar nu a fost vândută.

Mai departe, în ofertă au figurat o serie de câteva scrisori şi plicuri din perioada postclasică purtând francaturi interesante, care nu se văd frecvent.


Plic Iaşi - Berlin cu francatură patru culori Vulturi (29 bani, suprafrancat), vândut cu 85 euro.


Plic recomandar cu francatură mixtă Vulturi - Cifra în patru colţuri, cinci culori, 2,01 lei. Vândut cu 140 euro.


Lot de două plicuri recomandate expediate din Galaţi la Berlin, ambele purtând francaturi multiple colorate. Vândute cu 320 euro.


În cadrul unui lot s-a aflat şi o carte poştală cu semnătura olografă a falsificatorului Moroiu.


Bloc de patru mărci "poşta aeriană" de 5 lei cu defect de imprimare la marca din colţul colii, vândut cu 110 euro.


"Săptămâna fructelor", 1934, serie neuzată nedantelată în perechi orizontale. Vândută cu 600 euro.


"Apărarea patriotică" din 1945 ("Victoria"), o valoare neuzată prezentând un defect al dantelurii pe latura inferioară (parţial nedantelată). Oferită cu 180 euro, dar nevândută.


Fragment cu patru mărci din a doua emisiune uzuală maghiară (1871) purtând o ştampilă centrată a oficiului din Craidorolţ (Satu Mare). Oferit cu 100 euro, dar rămas nevândut.


Ziar cu bandă pe care se află o marcă pentru ziare "Debreţin", 1919; vândut cu 90 euro.

Acestea sunt piesele pe care le-am ales din licitaţie pentru a vi le prezenta.

luni, 13 martie 2017

Capete de bour la Rauhut

Licitaţia cu numărul 175 a casei Harald Rauhut (care a avut loc luna trecută) a propus în ofertă pentru amatorii de marcă românească veche două exemplare din prima emisiune moldovenească.


Primul exemplar, din valoarea de 27 parale, este unul dintre capetele de bour având un aspect deosebit de frumos, purtând o ştampilă aproape completă JASSY MOLDOVA 11/9. Ea este uşor atinsă pe latura inferioară a cadrului circular, chiar sub goarnă. Marca figurează în inventarul alcătuit de expertul Fritz Heimbüchler şi publicat în primul volum al monografiei sale.
Piesa a fost oferită la un preţ de strigare de 6.000 euro. fiind vândută însă la numai 5.600 euro.


A doua piesă este un unicat de 54 parale din aceeaşi emisiune, anulat cu o cruce manuală făcută cu cerneală. Şi această marcă figurează în inventarul lui Heimbüchler, fiind una dintre cele numai două unicate anulate cu cerneală cunoscute. Marca a fost oferită pentru 3.000 de euro, dar nu a fost vândută.


Deşi este un fals grosolan, am ţinut să semnalez şi această reproducere de slabă calitate (să nu credeţi că marile case de licitaţie au cine ştie ce experţi nemaipomeniţi, specialiştii adevăraţi pentru mărci şi piese româneşti vechi numărându-se pe degete).
Falsul se distinge de la o poştă (sic!) datorită ştampilei grătar: orice marcă Principatele Unite purtând o ştampilă grătar este ori falsă, ori poartă o ştampilă falsă deoarece ştampilele tip grătar au fost introduse după scoaterea din circulaţie a acestor mărci, practic fiind imposibilă utilizarea lor pentru anulare în această perioadă.
Oricum, pentru un ochi obişnuit cât de cât cu această emisiune, diferenţele desenului faţă de original sunt evidente.

duminică, 12 martie 2017

Două circulaţii

Cele două circulaţii au făcut parte din oferta prezentată la licitaţia de istorie poştală cu numărul 56 a casei argentiniene Antonio Torres, desfăşurată în luna februarie a.c.

Motivul pentru care le prezint este de a vă convinge de faptul că este bine să fie urmărite toate licitaţiile, indiferent de locul lor de desfăşurare, deoarece întotdeauna pot apărea surprize plăcute, putând să descoperiţi piese la care nu v-aţi fi aşteptat.


Prima piesă constituie o combinaţie interesantă pentru colecţionarii de piese timpurii ale Regatului de după Marea Unire. Cartea poştală maghiară de 10 fillér a fost expediată recomandat din Oradea Mare pe 2 martie 1920 la Viena. Ea poartă drept francatură suplimentară patru mărci cu supratiparul PTT-FF monogram, precum şi o etichetă de recomandare rămasă de la administraţia poştală maghiară. Carte poştală a fost şi cenzurată chiar în Oradea. Ţtampila aplicată la oficiul de expediţie (Oradea 1) este aproape ilizibilă (posibil din lipsa tuşului), mărcile fiind suplimentar anulate şi manual, cu creionul chimic.
Una peste alta cartea poştală este o piesă interesantă, dar preţul cu care a fost oferită (exagerat în opinia mea) a făcut ca ea să nu aibă amatori. Nivelul preţului vă poate face şi o părere asupra cunoştinţelor celor de la casa de licitaţie (fie vorba între noi).


A doua piesă este un plic expediat din Estoril, Portugalia, în Ohio, SUA. Plicul prezintă interes pentru colecţionarii români datorită persoanei expeditorului, înscris pe clapa de pe verso: "H.M. KING CAROL OF ROMANIA".
Plicul a fost expediat pe 20 august 1951, cu mai puţin de un an înaintea decesului, care a avut loc pe 4 aprilie în anul următor, tot la Estoril.
Cine a fost Bethie Smith, destinatara din SUA a acestui plic, nu aş putea să vă spun. Poate ştie altcineva şi mă poate ajuta.
Nu ştiu dacă plicul a fost vândut pe timpul licitaţiei.

sâmbătă, 11 martie 2017

Întreguri poştale: o imagine face mai mult decât cuvintele

Curiozitatea te poate face să observi lucruri nesemnalate înainte, care confirmă însă alte lucruri pe care le ştiai dinainte. Pe scurt, se dau două cărţi poştale identice (una circulată, cealaltă neuzată, dar problema se referă la imprimatul întregului poştal şi nu la circulaţie):

Prima carte poştală;

A doua carte poştală.

Mi-a sărit în ochi înclinarea diferită a mărcilor fixe de pe cele două cărţi poştale. N-am ce face şi le suprapun, încercând să fixez, ca punct de plecare, stemele de pe cele două întreguri. Rezultatul:


Se ştia că planşele (formele de tipar ale) întregurilor au fost confecţionate din mai multe elemente disparate (din suprapunerea prezentată mai sus această remarcă devine evidentă). Probabil că un ochi mai atent va putea remarca o serie de varietăţi al căror număr nu îl pot preciza în acest moment. Cred că le-ar reveni pasionaţilor de întreguri această sarcină a studiului.