Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 25 septembrie 2016

Ţi-e ţie ruşine de ruşinea lui când auzi ditamai directorul cum bate câmpii!

În această seară, pe postul TV Digi 24 a fost prezentat un scurt documentar ocazionat de împlinirea a 144 de ani de la înfiinţarea Fabricii de Timbre. Partea din emisiune referitoare la Fabrica de Timbre se întinde între minutele 11:00 şi 18:00. Înregistrarea poate fi urmărită aici.


Documentarul din cadrul rubricii "Bonton" a cuprins un fel de colaj între interviul propriu-zis cu directorul tipografiei şi un colaj de imagini reprezentând diferite mărci poştale româneşti care nu se află la Fabrica de Timbre, ci în colecţia Muzeului Naţional Filatelic (situată în prezent la Banca Naţională şi despre al cărei viitor muzeistic nu se mai ştie nimic), plus câteva mărci străine (care n-au nicio legătură nici cu Fabrica de Timbre, nici cu muzeul), dar şi celebrul "Zimbrul şi vulturul" francat cu 8 mărci de 5 parale (care, la fel, nu are nicio legătură cu Fabrica de Timbre).

M-a lăsat cu gura căscată afirmaţia dlui Ion Barbu referitoare la circulaţia internaţională a timbrelor româneşti (pentru un cunoscător e clar că domnul director bate câmpii, fiind complet în afara subiectului). Adică mărcile româneşti au avut putere de francare abia după ce a fost înfiinţată Fabrica de Timbre. Este total fals, hai să mai punem şi mâna pe carte.

A doua afirmaţie care m-a lăsat pe spate a fost cea legată de ceea ce crede domnia sa că s-ar întâmpla dacă mărcile poştale s-ar tipări în străinătate (vezi Doamne, mărcile ar deveni un mijloc de amplificare a comerţului, în dauna intereselor statului). E clar că dl Barbu habar n-are ce se întâmplă pe partea poştală, cea cu circulaţia mărcilor, pentru că legătura Fabricii de Timbre cu "restul lumii" se face prin Romfilatelia (pe partea de timbre, desigur). Ce face Romfilatelia cu circulaţia poştală a mărcilor poştale o ştie toată lumea (este destul să te uiţi la tirajele defalcate ale fiecărei emisiuni ca să-ţi dau seama cum stă treaba; apoi să compari cantităţile distribuite la Poştă cu statistica circulaţiei poştale din rapoartele anuale publicate de Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii). Asta e de fapt o "mică" dezinformare a opiniei publice făcută în speranţa că aude "cine trebuie" şi oamenii de acolo nu-şi pierd pâinea.

Poate că dl Barbu este un inginer şi un tehnolog foarte bun de a ajuns directorul Fabricii, dar pe partea de istorie este tufă de Veneţia!


Partea proastă (şi pe care nu vrea să o înţeleagă nici aceşti funcţionari, nici realizatorii acestor reportaje) este că se face un deserviciu major istoriei noastre prin prezentarea unor date inexacte. Partea şi mai proastă este că un telespectator neavizat nu are de unde să ştie că informaţiile istorice prezentate sunt neadevărate, lundu-le de bune din cauza (şi nu datorită) poziţiei ori funcţiei personajului prezentat (dom-le, desigur că ditamai directorul ştie el ce zice!). Iată însă că nu e aşa.

Pentru cei care doresc să vadă şi sunt interesaţi de tehnologie, pe la minutul 15:25 este prezentată maşina de perforat folosită la Fabrica de Timbre.


Am uitat să menţionez povestea cu fractalii şi graficienii-matematicieni care desenau acţiunile şi hârtiile de valoare tipărite de Fabrica de Timbre. Cred că dl Barbu nu a auzit de Guilloche.

Partea referitoare la schimbul internaţional de timbre efectuat sub egida UPU a fost prezentată corect, numai că Fabrica de Timbre nu are nicio atribuţi în acest sens în afara livrării unor cantităţi de timbre către Muzeul Filatelic.

Nu am insertat clipul video de pe Digi 24 din cauza potenţialelor probleme de securitate care ar putea apărea din cauza neutilizării protocolului https de către pagina-sursă.

UPDATE

Transcrierea reportajului (nu 100% exactă) a fost publicată de Digi 24 ulterior.

De ce au apărut culorile deplasate la coliţele "Frăţia de arme"?

La une dintre nenumăratele coliţe vânturate săptămânal pe internet am observat un amănunt care mi s-a părut interesant şi pe care vreau să vi-l prezint şi vouă.


Coliţa "Frăţia de arme" se poate întâlni relativ des având culorile imprimate cu deplasări între ele, aşa cum este şi cazul acestei coliţe la care culoarea vişiniu este destul de mult deplasată în jos ca să se suprapună cu aşa-zisul filigran galben-ocru de pe fundal.

Privind mai cu atenţie zona unde cele două culori se suprapun, am observat acel amănunt interesant.


Culoarea galben-ocru pare a fi imprimată PESTE culoarea vişinie. Acest amănunt indică faptul că ordinea de imprimare a culorilor a fost: a) mărcile; b) fundalul galben-crom.
În cazul lipsei unor semne pentru efectuarea registrului culorilor (operaţiunea de potrivire a poziţiei separaţiilor de culoare) este evident că lipsa elementelor de control a determinat poziţionarea defectuoasă a mărcilor una faţă de cealaltă.
Probabil că dacă ar fi fost prima dată imprimată culoarea galben-ocru, poziţionarea celor două mărci ar fi fost mult mai facilă.
Poate că aceasta este de fapt cauza pentru care numărul coliţelor la care se observă deplasarea relativă a culorilor este relativ mare. În acest caz este de la sine înţeles că nu pot primi cote mai mari decât coliţele care au o deplasare accentuată a culorilor, şi nu una de numai 2 mm.

miercuri, 21 septembrie 2016

Câteva piese clasice frumoase

Un negustor (?) englez a desfăcut recent "pe bucăţi", pe un portal online, o colecţie de mărci româneşti mai vechi. Ca de obicei, au fost loturi mai interesante şi loturi mai puţin interesante. Interesante au fost însă unele preţuri finale realizate şi am dorit să nu scap ocazia de a vi le prezenta pe cele care mi s-au părut mai interesante.


Cuza 1865, bloc neuzat de 12 mărci, portocaliu pe hârtie vărgată vertical, bloc provenind din marginea stângă a colii. De regulă formaţiunile mai mari pe gârtie vărgată sunt ceva mai rare decât cele pe hârtia obişnuită. În acest bloc, două mărci au erori confirmate, care se repetă. Blocul a fost vândut cu 311 lire sterline (7 oferte).


Aceeaşi emisiune, bloc neuzat de zece mărci din colţul stâng superior al colii, hârtie obişnuită. Preţ final: 127 lire sterline (3 oferte).


Aceeaşi marcă, tot pe hârtie obişnuită, o formaţiune mai mare, un bloc de 24 de mărci din colţul drept inferior al colii. Trei mărci sunt atinse de un pliu în colţul drept superior al blocului, din cauza acestui defect preţul final nefiind unul spectaculos: numai 249 de lire sterline, după 3 oferte.


Un bloc similar cu cel prezentat anterior (cu diferenţa că provine din colţul stâng inferior al colii) a realizat un preţ final de 501 lire sterline (după 9 oferte).


Altă formaţiune mai mare, de această dată la marca de 20 de parale din aceeaşi emisiune; bloc de 30 de mărci din colţul stâng inferior al colii. Piesa a realizat un preţ final de 464 lire sterline (după 8 oferte).


Vânzătorul s-a dovedit unul mai experimentat. Din colecţia menţionată a selectat anumite mărci pe care le-a oferit ca loturi individuale. În cazul acestei mărci de 15 bani "favorit" din 1869 nu a greşit, ea are margini late şi o ştampilă clară CÂMPINA 10/8, cerc dublu cu agrafă bogată, aplicată central. Deşi nu este o marcă rară, frumuseţea acestei piese a ridicat preţul final la 33,50 lire sterline.


Acesta este un lot de mărci şi de probe din emisiunile Paris-Bucureşti. Lotul a fost "cu cântec", el a fost realizat din mai multe alte loturi oferite anterior, dar rămase nevânduet la prima vânzare. Printre ele se află şi o marcă de 5 bani bistru Bucureşti I despre care am mai scris într-un articol anterior (ea a făcut parte anterior din alt lot care a rămas nevândut, neobservând niciun potenţial amator că piesa prezintă tipar recto-verso). De această dată, mărcile nu au mai fost prezentate cu ilustraţii faţă-verso. Cine a urmărit cu atenţie piesele, le-ar fi putut recunoaşte. Acest lucru este valabil şi pentru erorile de 5 bani albastru şi roz, dar şi pentru perechile nedantelate de pe al patrulea rând (care sunt toate defecte, fiind subţiate). Despre perechea "nedantelată la mijloc" de 15 bani voi scrie într-un articol viitor, ea este o făcătură realizată dintr-o pereche nedantelată. Lotul a realizat 210 lire sterline (după numai 2 oferte, probabil aparţinând unor amatori care n-au văzut piesele la prima ofertă).
Povestea acestui lot demonstrează ceea ce am afirmat de mai multe ori: un amator care urmăreşte cu atenţie şi perseverenţă ofertele apărute pe portalurile online nu are decât de câştigat.

marți, 20 septembrie 2016

Există mai multe clişee cu o eroare asemănătoare

La marca de 50 bani din emisiunea Paris, 1872, a fost semnalată o eroare care constă în deteriorarea cadrului orizontal inferior al desenului. Am mai scris despre această eroare, dar întâlnind încă un ştraif al acestei mărci care prezintă particularităţi consider că este necesar să revin asupra problemei. Click pe imagine pentru mărire.


În cadrul ştraifului, două clişee alăturate prezintă deteriorări ale cadrului orizontal inferior. Ele se regăsesc în stadii diferite, în afara lor existând şi alte exemplare pe care le-am întâlnit în diverse ocazii. Acelaşi gen de eroare este prezent şi într-unul dintre exponatele multiplu medaliate, cunoscut colecţionarilor expozanţi.

Având în vedere forma deteriorării, pot afirma că ea există cel puţin sub trei forme distincte, clare, deci avem de-a face cu mai multe erori distincte şi nu cu una singură. Consider important acest detaliu pentru un studiu aprofundat al emisiunii.

Acum sper să nu se trezească cineva să zică despre acest defect că este cine ştie ce eroare de însemnătate mondială, că nu prea e aşa.