La 1876, brăileanul Bercovitz avea partener tocmai la Leipzig

Iată o altă mărturie a activităţii filatelice a unui colecţionar din România, de această dată mult mai devreme, în 1876. Nu pot să nu mă gândesc ce frumuseţi făceau pe vremea aceea obiectul schimbului sau al comerţului.
Nu am să insist cu alte descrieri, textul de pe carte poştală este destul de comcludent şi destul de bine lizibil. Click pe imagiin pentru mărire.

STUDIO PHILATELIQUE "GIMA"

Dădusem peste o carte poştală expediată în străinătate, cu conţinut comercial filatelic. Pentru că am credinţa că poate unul dintre urmaşii noştri se va preocupa de realizarea unei istorii a filateliei româneşti susţinută de piese tematice, nu am vrut să trec peste ocazia de a vă arăta cartea poştală (click pe imagine pentru mărire).

Cartea poştală are tipărit pe verso antetul negustorului: «STUDIO PHILATELIQUE "GIMA" BUCAREST 1-er * RUE SMÂRDAN 29 (ROUMANIE)». Şi francatura aplicată pe faţă în completarea mărcii fixe a cărţii poştale demonstrează modul respectuos cu care negustorul îşi trata corespondentul.

Am găsit singur răspunsul la o întrebare

Timbrele de ajutor emise în 1940 de către autorităţile legionare (cele două, plus timbrul neemis, în culoare schimbată) sunt destul de des oferite şi prin cluburi, şi online. Îmi trecuseră prin mână mai multe blocuri mai mari şi am observat că unele au dantelura în linie, iar altele în pieptene.
Iniţial am avut impresia că există coli separate, la care toate mărcile sunt ori dantelate în linie, ori dantelate în pieptene. Realitatea este însă alta, există coli cu sistem mixt de dantelate a mărcilor, atât în pieptene, cât şi în linie. Peste colile cu pricina am dat într-o licitaţie de aiurea.
Click pe imagine, pentru mărire.

Ei bine, greutatea este acum să vă fac să înţelegeţi despre ce este vorba (un cunoscut s-a holbat o jumătate de oră la această imagine, declarând în final că habar n-are despre ce este vorba).

Problema se distinge la primele două coli din stânga. Dacă vă uitaţi cu atenţie la marginea stângă a colilor, veţi observa că primele patru rânduri orizontale au marginea de coală netraversată de dantelură, rândul al cincilea are marginea traversată de dantelura de sub rândul în cauză, apoi restul porţiunii marginii de coală este traversat până la ultimul rând de jos de liniile orizontale de dantelură.

Hai să vedem de ce se petrece acest lucru şi ce înseamnă el.

În mod normal, acest format de timbru se putea dantela cu matriţa de dantelură în pieptene folosită şi la alte mărci din emisiunile perioadei, cum ar fi, de exemplu, uzualele Carol II cu pelerină ori chiar uzualele Carol II cu "POŞTA". Nu am făcut încă o comparaţie prin suprapunere, dar cred că aceasta este situaţia.
Pieptenele dantelurii este vertical, cu "dinţii" spre dreapta. Datorită acestei poziţii, la timbrul de 1 leu cu emblema gărzii singura margine de coală traversată de linii de dantelură este cea din dreapta (care a fost dantelată pentru a asigura şi dantelarea marginii drepte ale mărcilor de pe coloana a 10-a).

Probabil că acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelalte două coli, cu o anumită particularitate însă.
Totuşi, ca să vă fac să înţelegeţi voi apela la nişte desene.

"Pieptenele" de culoare magenta din dreapta reprezintă matriţa de perfor utilizată. Prin "bătăi" reglate la înălţimea "dinţilor" pieptenului se procedează la dantelarea restului coloanelor mărcilor din coală. Cadrul de culoare cyan (albastru deschis) reprezintă marginile colii finite de mărci.

Să vedem acum, cu ajutorul unei alte scheme, ce s-a întâmplat cu dantelarea primelor două coli.

Din motive de calcul defectuos al pasului de multiplicare a clişeelor pe cilindru, pasul mărcilor nu se mai potrivea cu pasul matriţei de perfor. Dacă vă uitaţi cu atenţie la colile din prima imagine veţi vedea că dantelura este bine potrivită faţă de desenul mărcilor de pe primul rând, dar intră deja peste semnăturile mărcilor de pe rândul al 5-lea. Probabil că dacă nu se apela la acest artificiu, mărcile de pe coloana a 10-a erau vizibil descentrate.

Pentru a se evita cele arătate mai sus, din matriţa pieptenului dantelurii s-au scos, pur şi simplu, acele corespunzătoare "dinţilor" pentru o jumătate de coală. Adică aşa cum se arată în desenul de mai sus.

Bine-bine, dar colile sunt dantelate, nu apar perechi nedantelate la mijloc, aşadar cum s-a procedat atunci? Vom apela la încă un desen.

Pentru a se putea dantela toate mărcile, colile au fost dantelate cu sistemul "în linie" pe rândurile în care "dinţii" pieptenului (de fapt acele din zonele respective ale matriţei) fuseseră îndepărtaţi. În desenul de mai sus, aceste "linii" orizontale au fost reprezentate cu culoarea verde.

Să recapitulăm particularitatea care apare la aceste coli:
• pentru dantelarea lor s-a utilizat un sistem mixt, atât în pieptene, cât şi în linie;
• mărcile aflate pe rândul al5-lea în colile cu pricina prezintă o dantelură mixtă (în pieptene pe trei laturi şi în linie pe latura inferioară).

Nu am făcut măsurători exacte ale dimensiunii perforurilor celor două sisteme, le va veni şi lor rândul cândva probabil.

Desigur că au trebuit să treacă aproape 75 de ani pentru ca cineva să "deschidă" ochii. E mai comod să aruncăm banii pe tot felul de abţibilduri, ori să fabricăm piese ca să avem ce colecţiona. Sau să umblăm după mape şi serii aurii. Istoria timbrelor noastre mai vechi nu mai contează.
Problema este că aceste sisteme mixte de dantelare apar la destul de multe emisiuni, pentru aproape toată perioada 1930-1945 (chiar şi mai devreme mi se pare, poate şi chiar mai târziu de 1945). Doar foarte puţine piese cu danteluri mixte au fost menţionate prin cataloage, fără a se explica însă nicăieri şi cum au luat ele naştere şi evaluându-se pur şi simplu cu cote sau coeficienţi din burtă.

Care e treaba cu internetul ăsta, de fapt?

De dimineaţă, după ce mi-am făcut o cafea am început să iau încetişor la pieptănat mesajele de pe mail, cele de pe Facebook, revista presei şi ştirile noi din readerul de RSS. Dau peste un articol al unui muzician pe un site timişorean, dar atenţia mi-a fost atrasă nu atât de articolul în sine, cât mai ales de titlul acestuia:

Deşi sunt un meloman împătimit şi am fost un mare fan al rockului românesc până prin anii '90, trebuie să recunosc faptul că în anii mai recenţi interesul faţă de trupele româneşti s-a mai domolit. Din două motive, aş putea spune: primul ar fi cel că ai noştri artişti n-au reuşit să mă convingă, cred că piesele româneşti cu adevărat excelente le-aş număra pe vreo două-trei degete de la o mână; al doilea motiv este că acum am de unde alege, iar internetul mi-a fost şi îmi este de un mare ajutor.

Tocmai din această cauză, afirmaţia artistului mă lasă indiferent, şi nu din cinism, ci pentru că, în opinia mea, internetul oferă tuturor un mediu în care, pentru orice domeniu, orice persoană (artist, cercetător, scriitor sau visător) poate să se trezească în faţă cu un termen de comparaţie. La fel stă treaba şi cu "specialiştii" în filatelie, să o spunem pe cea dreaptă. De aceea unii se dau şi-n cur, şi-n cap să câştige monopolul într-un anumit domeniu. Dar atunci când există un termen de comparaţie, până la apariţia unei stări de frustrare nu mai este decât un pas.
Chestia e însă că nu "concurenţa" e de vină pentru aceasta, iar încercările de "a-i da în gură celuilalt" nu fac decât să scoată în evidenţă un caracter de doi bani.

Revenind la afirmaţia de mai sus a muzicianului, există deja numeroase studii realizate de nume importante. Realizez foarte bine că referirea la "omorârea muzicii" de către internet sugerează efectul pirateriei. Păi, prietene, fii sigur că melomanul adevărat va face tot ce-i stă în putinţă ca, după ce a ascultat o piesă care i-a furat inima, ripuită însă de un ageamiu de pe cine ştie unde, va face tot ce va putea să intre în posesia unei înregistrări la o calitate cât mai bună.
Fără "piraţi", de unii n-ar fi auzit publicul niciodată. E vorba însă de cei buni cu adevărat, nu de orice manelist de mâna a şaptea (includ în această categorie şi iluştrii anonimi cu tot felul de "aere").

P.S. Să nu cumva să înţeleagă careva că fac apologia piratării muzicii pe internet. Dacă îţi place ceva, cumpără albumul sau piesa în cauză, pentru a-l ajuta pe artist să compună încontinuare!