Feriţi-vă de falsurile la "Căişori"

Cred că am scris de atâtea ori despre acest subiect încât am început să mă plictisesc. Dar continui să cred că orice semnalare îl poate feri pe vreun colecţionar visător (şi care n-are timp să citească bloguri).

Piesele nedantelate din această emisiune trebuie privite întotdeauna cu mare rezervă. În afara valorii de 1 ban brun (care se cunoaşte, într-adevăr, şi nedantelată), oricare altă valoare trebuie privită întâi drept fals. Cred că cea mai bună metodă pentru colecţionarul care nu se pricepe, dar doreşte să achiziţioneze aşa ceva este să-i solicite vânzătorului ori certificat de originalitate semnat de un expert recunoscut, ori garanţii solide că îi primeşte "marfa" înapoi dacă nu se dovedeşte în regulă.

Am reluat acest subiect, deoarece iar a apărut un vânzător din Franţa care oferă astfel de minuni. Click pe imagine pentru mărire.

Puteţi vedea cine-i împricinatul în captura de ecran de mai jos.

Ca recomandare, vă sfătuiesc să nu vă încredeţi în vânzătorii din străinătate (dacă nu aveţi dovezi solide că este o persoană serioasă). Mai mult de trei sferturi din falsurile şi făcăturile aflate pe piaţă sunt distribuite/vândute de tot felul de negustoraşi din ţările Europei Occidentale (plus câţiva chinezi, americani şi canadieni).

Un exemplu de problemă lăsată în ceaţă

Printre cele mai rare piese ale perioadei postclasice sunt cele două erori de culoare de 5 bani (albastru şi roz) de la emisiunile Bucureşti I şi Bucureşti II.
Există literatură suficientă referitoare la aceste rarităţi. Nu există însă destule piese pentru a încropi un studiu cât de cât mulţumitor. Mai apare câte o piesă câteodată, precum cea din imaginea de mai jos (oferită şi vândută recent pe un portal online).

După aspect, ar fi vorba de reimpresiunea în nuanţa albastru închis a erorii de la Bucureşti I, imprimate (conform literaturii existente) în 1882, cea purtând supratiparul manual ANULAT. Tot conform literaturii, reimpresiunile au fost dantelate 11½ (conform CMPR 1974 - K, Dragomir - la pag. 137).
Acum intervine problema:
   - în 1882 nu se mai utiliza matriţa perforului 11 (folosită pentru dantelarea tuturor valorilor de la emiisunile Bucureşti I, Bucureşti II, Perle şi Taxa de plată (prima emisiune, din 1881);
   - totuşi, piesa din imaginea de mai sus nu pare a fi dantelată 11½, ci 11 (cine s-a ocupat destul timp cu studiul acestei perioade nu mai are nevoie de odontometru, dimetrele acelor sunt mult diferite la cele două matriţe, generând, după ruperea din coală, forme net diferite ale dinţilor dantelurii şi specifice fiecărei matriţe);
   - după culoarea tiparului, nici eroare din colile mărcii de 10 bani imprimate din greşeală cu un clişeu de 5 bani nu pare a fi, întrucât această nuanţă nu este întâlnită la marca de 10 bani Bucureşti I.

Aşadar, care este situaţia reimpresiunilor şi a utilizării matriţelor de perfor?

Aşa se munceşte în cercetare!

Am o stimă deosebită pentru colecţionarii care "transpiră" pentru a-şi valoriza colecţia şi nu pierd timpul cu chilipireala şi negustoreala de doi bani. Numai aceste persoane pot să se autodepăşească în permanenţă, să înveţe mai mult şi mai mult, să capete o experienţă solidă şi să-i determine pe alţi colecţionari să "pună osul la treabă".

În imaginea de mai jos este vorba de o încercare a unui colecţionar de reconstituire a planşei tipografice pentru marca de 20 centime Franţa din 1870, emisiunea provizorie cunoscută sub numele "Bordeaux". În afara frumuseţii aranjamentului creat de colecţionarul însuşi, m-am decis să vă prezint planşa şi pentru marca din mijloc de pe ultimul rând de jos, care poartă ştampila 5139 (cifre mari) a oficiului consular francez din Kustendje (Constanţa de astăzi).

Deşi se cunosc mai multe mărci din emisiunea Bordeaux circulate în Principate sau în Dobrogea (care aparţinea Imperiului Otoman la acea dată), ele nu sunt nici măcar amintite în literatura de specialitate românească. Click pe imagine pentru mărire.

"Postala ta am primit'o eri în corpul de gardă la drapel"

Mi-a plăcut propoziţia (mi-a adus aminte de serviciile pe care le făceam şi eu în timpul stagiului militar). Ilustrata a fost oferită pe un portal online, dar nu a suscitat interes. Nici nu este ceva deosebit, dar mi-a plăcut scrisul ordonat, curat şi citeţ al lui Vasilică Carşinescu (scuzaţi cacofonia), elev la şcoala militară în Bucureşti, "dialogând" cu sora lui Athena, aflată în Calafat.
Click pe imagini pentru mărire.