Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 13 octombrie 2017

Emisiunea Paris: fundalul medalionului "vărgat"

La unele dintre emisiunile clasice greceşti de tip Hermes (cap mare) asemenea varietăţi sunt catalogate de mulţi ani. Prin analogie am urmărit la mai multe valori ale uzualelor româneşti imprimate la Paris dacă se întâlneşte ceva asemănător. Şi am început să găsesc.


Primul medalion aparţine unei mărci de 1½ bani, având un aspect vărgat vertical. Cel de-al doilea medalion aparţine unei mărci de 3 bani, aspectul său fiind vărgat orizontal.

Din punct de vedere tegnic, asemenea particularităţi pot apărea pe timpul procesului de imprimare. Nu ştiu care este cauza propriu-zisă, dar mergând pe logica tiparului înalt, ele nu pot lua naştere decât ori pe timpul cerneluirii formei de tipar, ori pe timpul imprimării în cazul în care pe patul de imprimare se găseşte un suport (coală de hârtie/carton?) care prezintă o suprafaţă specifică, în relief.

Particularităţile nu apar decât în zoba suprafeţelor acoperite cu culoare plină, nefiind observabile pe restul suprafeţelor imprimate.

Dacă are cineva vreo idee îl rog să nu o ţină pentru el.

marți, 10 octombrie 2017

Despre metodica studiului (32)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26, episodul 27, episodul 28, episodul 29, episodul 30, episodul 31.

O metodă rapidă pentru studiul comparat

Una dintre problemele care m-a preocupat în ultima perioadă a fost identificarea unei metode de a verifica mai facil o cantitate mare de mărci, faţă de metoda clasică de vizionare bucată cu bucată a mărcilor utilizând tradiţionala lupă.

După mulţi ani petrecuţi în faţa calculatorului (vreo 25-26 la număr şi mulţi dintre aceştia în faţa vechilor monitoare cu tub catodic şi refresh puturos) ochii mei sunt destul de obosiţi, iar dioptriile mi-au crescut precum Făt Frumos. Din această cauză am început să folosesc cu încredere un scanner tip flatbed. Scanez mărcile la o rezoluţie suficient de mare pentru a putea distinge detaliile desenului acestora (de regulă la 600 sau 1.200 dpi), apoi deschid fişierele rezultate într-un procesor de imagine specializat.

Toate bune şi frumoase, dar atunci când ai mai multe exemplare de acelaşi fel, deschiderea pe rând a fiecărei imagini devine obositoare şi această acţiune repetitivă îşi poate distrage atenţia de la scopul principal pe care îl urmăreşti: studiul propriu-zis.

Şi pentru că nevoia te învaţă, am găsit următoarea soluţie (o explic tuturor potenţialilor colecţionari interesaţi pe paşi):

1. Se scanează mărcile cu pricina şi imaginea fiecăreia se salvează ca fişier separat (cel mai bine este ca formatul de fişier ales să fie TIFF sau JPEG).
2. Se prelucrează fiecare imagine în condiţii cât mai bune posibil.
3. Imaginile astfel salvate se combină într-un fişier de tip PDF, fără a utiliza nicio compresie pentru imagini (astfel nu li se afectează în niciun fel calitatea).
4. Se salvează fişierul PDF pentru utilizare ulterioară.

OK, la ce mă poate ajuta acest fişier PDF? Simplu. El se poate deschide într-un reader pentru PDF şi se ajustează zoom-ul pentru a se încadra în fereastra reader-ului o singură pagină. De aici lucrurile devin mai simple: se deschide prima pagină, se focalizează regiunea/zona desenului mărcii care se doreşte a fi comparată, apoi se derulează paginile PDF-ului cu viteza considerată potrivită, ţinând în zona focalizată zona aleasă a desenului.

Parcurgându-se aceşti paşi pentru fiecare element al desenului, cu ajutorul derulării paginilor se pot identifica cele mai mici variaţii, precum şi erorile nedetectate anterior.

Am încercat deja eu însumi această metodă şi dintr-o dată am avut rezultate la care nici nu m-aş fi aşteptat. Tocmai de aceea am dorit să împărtăşesc tuturor experienţa mea.

Nu am făcut nicio recomandare pentru vreun program, cei interesaţi pot găsi o mulţime de programe dedicate pe portalurile de freeware. Cei care deţin programe profesionale nici nu cred că au nevoie de recomandări.

© 2011-2017 Max Peter. Preluarea acestui material nu se poate face decât după încheierea unui acord prealabil în formă scrisă.

sâmbătă, 7 octombrie 2017

O eroare frumoasă

Astăzi, mai devreme m-am hotărât să-mi fac de treabă cu nişte mărci posclasice, că tot nu mă lasă ploaia de afară să ies la plimbare. Tot sucindu-le şi înşirându-le întrun clasor am văzut eroarea  de mai jos.


Pe creştetul efigiei se află o pată de culoare de formă ovală destul de mare. Asemenea pete de culoare reprezintă ceva mai puţin obişnuit la mărcile emisiunii imprimate în Franţa. După ştiinţa mea, această eroare nu a mai fost semnalată.

vineri, 6 octombrie 2017

Am găsit o ştampilă pe care n-am observat-o până acum

Aranjând în continuare în clasoare mărci păstrate până acum în plicuri am găsit o ştampilă pe care n-am remarcat-o până acum. M-am gândit să mă şi "joc" puţin în QuarkXPress (ultimul update al versiunii 2017 lansat chiar astăzi) ca să văd cum se poate desena "electronic" o ştampilă prin copiere de pe mărci.

Ştampila nu-mi spune nimic, nu ţin minte să o mai fi întâlnit (încă nu am sortat ştampilele din această perioadă): "BUCUREŞTI - INTREPOZITE". Cred că ştampila aparţine oficiului sucursal BUCUREŞTI ANTREPOZITE, deschis (conf. C. Marineascu) pe 3/16 mai 1907.

Trecând la "joacă", am făcut o suprapunere a celor două mărci pentru a realiza o imagine cât se poate de completă a ştampilei.

Am importat imaginea în QuarkXPress şi am ajustat puţin culoarea neagră din imagine pentru a o face mai bine vizibilă (da, începând cu versiunea 2017, QuarkXPress este capabil să prelucreze imagini şi să aplice filtre în mod direct).

Am început apoi să "copiez" detaliile ştampilei. Nu m-am străduit să realizez copia perfectă, deoarece este extrem de dificil să identifici un font care să corespundă desenului literelor, kerningului  şi proporţiilor lăţime/înălţime (cu toate că programul este capabil să modifice oricare ori toate aceste caracteristici).

Acesta este rezultatul (mai mult sau mai puţin aproximativ) obţinut pe "calea cea mai scurtă" (folosind un font). Problema se poate rezolva şi pe calea mai complicată, utilizând uneltele de desen vectorial de care dispune programul. Este mai complicat, deoarece sunt necesare abilităţi de manipulare a curbelor Bézier.