Lucian Romaşcanu: "În 26 de luni vom fi în măsură să dăm României un Cod al patrimoniului"

Astăzi, Lucian Romaşcanu, ministrul Culturii şi identităţii naţionale a susţinut o conferinţă de presă în care a prezentat realizările înregistrate în primele 100 de zile de la numirea în funcţie.

O înregistrare a conferinţei de presă a fost pusă la dispoziţia publicului de către Televiziunea română.

Referirea la Codul patrimoniului a fost făcută începând cu minutul 9:30:

"Codul patrimoniului: am depus pentru finanţare pe Programul Operaţional Competitivitate Administrativă documentaţia pentru a fi finanţaţi pentru elaborarea acestui cod. Nu ştiu dacă am primit încă..., n-am primit încă răspunsul, dar dacă vom obţine aceşti bani - care sunt circa 3 milioane de euro - în 26 de luni vom fi în măsură să dăm României un Cod al patrimoniului, aşa cum ne dorim şi în linie cu cerinţele secolului în care trăim".

Nu comentez în niciun fel dorinţa de a avea o legislaţie modernă (de fapt toţi ne dorim acest lucru). O problemă este cea a costurilor elaborării Codului. Cele 3 milioane de euro ar echivala cu un salariu lunar de 5.000 de euro pentru 50 de persoane pe timp de un an (ori cu un salariu lunar de 2.000 de euro pentru 125 de persoane, tot pe timp de un an). O altă problemă este modul în care se va înţelege să se elimine din viitoarea legislaţie aberaţiile existente în prezent, a prevederilor cu un caracter vădit anticonstituţional, precum şi a lipsei totale de răspundere a angajaţilor din instituţiile de cultură pentru absenţa cvasitotală a infrastructurii pe orizontală şi pe verticală pentru anumite categorii de bunuri considerate a intra sub incidenţa patrimoniului cultural (cum este zona timbrelor şi a filateliei). Nu de alta, dar potrivit mai multor surse, în România anumite instituţii ar fi dat startul campionatului naţional de pus batista pe ţambal.

După ce am văzut şi alte făcături ordinare, m-am convins că seriozitatea vânzătorului lipseşte cu desăvârşire

După ce am publicat alaltăieri articolul despre aşa-zisul supratipar «Governo Provvisorio», puţin mai devreme am dat şi peste alte producţii al căror autor cred că este chiar vânzătorul cu apucături de bişniţar.

Acesta este lotul cu care individul vrea să "cucerească" inima amatorilor. Click pentru mărire.

Nu am putut să rezist să accesez contul afaceristului cu contul înregistrat în SUA pentru a vedea cam ce mai are în ofertă. Am mai dat şi peste alte făcături, dintre care două sunt în continuare româneşti:

Click pentru mărire:

Vă rog să reţineţi că aici nu este vorba despre bani, ce despre introducerea pe piaţă a unor pseudo-supratipare care pot suci mintea neiniţiaţilor. Ce puteţi face este să vă treceţi în lista neagră ID-ul pgrimey înregistrat în SUA.

Preţul final al unei serii bune nu m-a mirat

Ieri s-a încheiat licitaţia pentru o serie completă, neuzată, fără şarnieră din Expoziţia Generală cu supratipar "SE". Este una dintre seriile care apar rar în licitaţii în această stare (dacă mă gândesc bine, nu cred să fi văzut mai mult de patru-cinci serii în ultimii cinci-şase ani atât pe portalurile online de genul eBay şi Delcampe, cât şi în licitaţiile mari). Click pentru mărire.

Am mai scris pe blog despre această serie, mai bine zis despre supratiparul "SE": am îndoieli că multe din exemplarele întâlnite pe piaţa filatelică sunt autentice, plecând de la forma şi poziţia celor două litere de pe cele trei valori mari. Supratiparul de pe mărcile acestei serii îmi place însă. Seria a fost adjudecată la un preţ final de 225 lire sterline (după 28 de biduri).

Poate că aş fi sărit peste acest rezultat şi n-aş fi scris despre el dacă aş fi remarcat o anumită caracteristică la una dintre mărcile seriei. Click pe imagine pentru mărire.

Cred că este vizibilă caracteristica gumei penultimei mărci de pe rândul de jos: ea are un aspect dungat, rezultat din aplicarea neuniformă. Acest aspect al gumei a fost confundat de unii aşa-zis specialişti cu hârtia vărgată, lansând în spaţiul public trăznaia cu existenţa acestei "varietăţi" (nu spun cine, pentru că a făcut şi fapte bune). Înrealitate nu este o varietate de hârtie, ci numai un mod defectuos de aplicare a gumei.

Parcă îmi plac mai mult cele ştampilate

Aranjând în continuare mărcile aruncate prin clasoare de-a valma am dat şi peste perechile de mai jos.

Perechile nedantelate la mijloc nu sunt rarităţile de pe lume, dar sunt îndeajuns de atractive pentru colecţionarii specializaţi. Personal strângând cu precădere mărci ştampilate, cele trei perechide mai sus mi-au picat la ţanc pentru colecţia mea, în care aveam cu vreo două excepţii) numai perechi neştampilate.

Cele de 1½ bani şi 25 bani fac parte din tirajul imprimat pe hârtie netedă, gălbuie, cu filigran PR IV, în timp ce perechea de 1 BANI este din planşa 2, fără filigran.