O opinie a unui utilizator

Echivalentul românesc al eBay-ului (o copie care nu se poate compara cu originalul) a devenit din nou subiect pentru un utilizator nemulţumit. "Colecţionarul" are argumente pe care nu se sfieşte să le împărtăşească blogosferei. Vă recomand să parcurgeţi articolul, din orice recenzie se poate învăţa câte ceva.

Despre Războiul Crimeii (1)

Atunci când întâlnesc un subiect la care nu găsesc răspunsurile care să mă lămurească am obiceiul să insist. Şi pentru că ştiam de mai mulţi ani de celebrul Proiect Gutenberg (puteţi citi şi aici), prin 2004 sau 2005 mă uitam cu jind pe net la fişierele bibliotecilor universităţilor şi ale celorlalte biblioteci americane celebre şi mă întrebam cum am putea citi măcar pe sărite câte ceva din comoara lor informaţională.

Între timp proiectul a avansat şi au demarat şi alte acţiuni similare, astăzi existând sute de mii de volume scanate de către (sau cu ajutorul) Google şi Microsoft. Foarte multe dintre acestea sunt disponibile gratuit pe internet (cu excepţia celor care mai sunt încă purtătoare de drepturi de autor).

Am început să vă povestesc despre acest subiect deoarece noi, românii, suntem destul de mult în urma altor ţări. Începutul a fost făcut însă şi la noi, se lucrează într-un ritm destul de intens, dar problema cu care m-am confruntat eu este lipsa lucrărilor care au ca subiect Războil Crimeii (sau mai bine zis numărul foarte mic al acestora).

Apelând la motoarele de căutare şi la câteva liste de lucrări bibliografice (e mult mai bine să ştii ce anume să cauţi) am descoperit zeci de mii de pagini referitoare la acest subiect. Primul pas a fost să descarc (gratuit desigur) lucrările pe care le-am considerat că m-ar putea ajuta în încercarea mea de a afla tot ceea ce pot găsi despre serviciile poştale străine care au funcţionat pe teritoriul Principatelor Române pe timpul Războiului Crimeii.

Aşa că am început să citesc. Am norocul să mă descurc foarte bine cu engleza (citesc cursiv), cu franceza şi germana voi vedea eu cum mă voi descurca pentru că nu le stăpânesc la fel de bine.

Am început cu o culegere de scrisori ale unui comandant de navă din marina imperială engleză.

Am aflat din volum, de pildă, că în aprilie 1854 în portul Constanţa s-au aflat mai multe nave ale marinei imperiale, iar blocada navală constituită la gurile Dunării (pentru a împiedica orice comerţ rusesc) s-a încheiat în septembrie acelaşi an. După aceasta, ofiţerul britanic s-a deplasat spre Crimeea, primind alte însărcinări.
Ca fapt divers, ofiţerul avea o părere deloc măgulitoare despre ziarele vremii, care adoptau uneori o atitudine nu prea diferită de tabloidele de astăzi. Ce mi-e şi cu meseria asta de ziarist!

M-am apucat de citit al doilea volum din listă. Sunt deja curios ce voi mai afla (el este publicat în 1857, conţinând aşadar informaţii "proaspete").

Probabil că aţi observat că în titlu am inserat un "1" în paranteze. Pe măsură ce mai citesc câte un volum am de gând să-mi exprim în câte un articolaş impresiile şi (sper eu) şi eventualele descoperiri din domeniul istoriei poştale.

Nu vreau să închei fără a menţiona şi de ce m-am hotărât să scriu aceste articole: totul pleacă de aici.
În plus, aveam şi o promisiune făcută lui Eugen.

Impresii şi câteva opinii

În ultimul timp am senzaţia că piaţa a fost umplută de cantităţi relativ mari de coliţe obliterate de complezenţă.

Sursa nu poate fi decât Romfilatelia.

Problema nu este că ea ar încerca să scape de stocurile mari acumulate în timp, ci aceea că (în opinia mea) transformă o marfă potenţial vandabilă peste o anumită perioadă în adevărate gunoaie!!!

Coliţele obliterate la mult timp după încetarea puterii de francare sunt nişte simple gunoaie, fără valoare filatelică. Pe deasupra, cred că legalitatea obliterării de complezenţă a acestor piese ar putea fi discutabilă.

Ele se alătură altor produse cu caracter speculativ care au aceeaşi origine.

Văd că se mai petrece un fenomen: catalogul Michel (mult apreciat în anii '90) tinde să devină el însuşi un produs speculativ care deformează piaţa filatelică, fiind în prezent un vector de susţinere a imposturii şi a ignoranţei crase prin cotele acordate tuturor acestor gunoaie.

S-ar putea ca unii să mă înjure (mai ales dintre cei care s-au lăcomit şi au cumpărat multe astfel de coliţe), dar e treaba lor, să fie sănătoşi.

Practic se formează o bulă speculativă care îi va afecta pe mulţi când se va sparge. Actualul model de comerţ filatelic (cote umflate chiar şi cu un ordin de mărime faţă de nivelul real al pieţei) este posibil să afecteze filatelia pe parcursul multor ani.

Pe internet a apărut o nouă categorie de speculatori

Eu i-am denumit speculatori, pentru a-i departaja de o altă tagmă - cea a speculanţilor. În realitate, graniţele între cele două categorii sunt destul de fluide.

Problema nu a apărut la timbre sau piese filatelice. Cazurile semnalate privesc obiecte diverse (inclusiv unele obiecte de colecţie). Care este însă problema până la urmă?

Unii vânzători de pe eBay (inclusiv dintre cei care au magazine virtuale) au descoperit, căutând pe internet cu ajutorul Google, exact obiecte dintre cele cuprinse în propriile listinguri de pe eBay. Fotografiile obiectelor listate pe portalul de licitaţii au fost copiate cu tot cu descriere (uneori aceasta finnd absolut nemodificată) şi postate pe alte pagini de internet, aparţinînd unor diverse persoane sau chiar comercianţi. Ceea ce era diferit faţă de listingurile originale de pe eBay erau preţurile, mult mai mari.

Se pare că există persoane (ori chiar firme - nu de la noi) care practică acest lucru. Schema este simplă:

     - persoana A oferă spre vânzare un obiect oarecare pe eBay;
     - persoana B copiază listingul lui A şi îl plasează pe o terţă pagină de internet, dar la un preţ mai mare decât cel solicitat de persoana A;
     - în situaţia în care B primeşte o comandă de la amatorul C, atunci cumpără obiectul de la A şi îl revinde imediat lui C, bineînţeles cu profitul gererat de diferenţa dintre preţurile solicitate.

Cazuri precum cele descrise au fost semnalate de mai mulţi negustori de pe internet prin intermediul blogului depe eCommerceBytes.

Cât este de legal aşa ceva nu aş putea să vă spun, dar dacă cineva ar dori să aplice schema în România, atunci ar fi obligat să respecte legislaţia românească privind comerţul pe internet (chiar dacă site-urile unde s-ar posta "marfa" s-ar afla în străinătate, dar administrarea acestora s-ar face din ţară).
Ce vă sfătuiesc este să ocoliţi orice site care oferă obiecte de vânzare şi care nu specifică în mod clar pe prima pagină identitatea persoanei juridice sau fizice care îl operează, precum şi datele de identificare fiscală ale acesteia (cod de înregistrare fiscală ori numele şi adresa persoanei autorizate, deoarece CNP-ul nu se poate afişa public).