Din Arad - în Cuba, tocmai la Guantanamo

Astăzi aproape toată lumea a auzit de Guantanamo, din cauza bazei americane de pe teritoriul cubanez. Dar în anii '20 ai secolului trecut, o asemenea destinaţia pentru o corespondenţă românească era una cu totul neobişnuită.
Este cazul unei cărţi poştale ilustrate din Arad (Teatrul Naţional), expediată de un colecţionar, J. Becke, în ianuarie 1927, corespondentului său din Cuba.
Click pe imagini pentru mărire.

Nu văzusem de prima dată destinaţia neobişnuită, deoarece am ochiul mai obişnuit să se uite după ştampile decât după inscripţii şi mesaje. Iar ştampila de sosire, aplicată slab, abia se vede (dar pe faţa ilustrată a cărţii poştale: Habana Cuba, mi se pare).
Prima dată ochii mi-au căzut pe cele două mărci uzuale Ferdinand. Ce să-i fac, deformaţia proprie. M-am uitat întâi la tipurile mărcilor, observând că ele fac parte din acelaşi tip (LEU aşezat spre stânga în cartuş), dar provin din coli diferite (centrarea mult diferită trădează acest lucru).
Am mai obsevat că ştampilele de plecare au o eroare în dată - anul a fost fixat pe "1924" în loc de "1927". Ca fapt divers, expeditorul a cam păcălit şi poşta, sustrâgându-se de la achitarea tarifului pentru ilustrată externă (de 6 lei), invocând pentru ea statutul de "imprimat" pentru care nu se percepea decât tariful de 2 lei).

Mărci din prima emisiune austriacă, vândute "vrac"

Luna trecută mi-a fost dat să văd pe un portal online câteva loturi mai neobişnuite pentru acest mediu de comercializare: câteva loturi conţinând fiecare zeci de exemplare obliterate din prima emisiune austriacă.
Două loturi au fost prezentate ca având mărci defecte, dar cu excepţia câtorva unicate cu margini mici sau tăiate pe o latură, nu am remarcat alte defecte (asta nu înseamnă că mărcile nu or fi fost cu defecte pe verso, a contat însă cinstea vânzătorului însă).
Mărcile acestei emisiuni sunt şi primele mărci poştale care au avut putere de francare şi de circulaţie pe actualul teritoriu al României. La acea dată (în intervalul 1850-1858) ele au circulat în Ardeal, în Banat şi în Bucovina austriacă.
Probabil că se situează printre cele mai studiate mărci din Europa (lor fiindu-le dedicate mii de pagini de studii). Dar adevărul este că se şi pretează la aşa ceva. Fiecare valoare a fost imprimată în numeroase tranşe şi tiraje succesive (tirajul lor total ridicându-se la cifre semnificative). La fiecare valoare există planşe multiple, tipuri, numeroase varietăţi de hârtie, precum şi o extrem de bogată ştampilografie de pe întregul cuprins al fostului imperiu.
Colecţionarii români nu au dat dovadă de o dedicare notabilă în studiul acestor mărci, ba aş putea spune chiar că persoanele interesate de studiul primei emisiuni austriece (la nivel aprofundat) numărându-se pe degetele de la cele două mâini.
Pentru un colecţionar de nivel mediu, toate valorile emisiunii sunt accesibile, iar trei dintre acestea sunt chiar ieftine. De altfel, din aceste trei valori mai ieftine au fost compuse şi loturile descrise mai jos.
Să începem.

Primul lot este realizat din 105 exemplare de 3 kreuzer roşu. El a fost vândut cu 71 dolari, după 4 biduri (click pe imagini pentru mărire).

Un lot compus tot din mărci de 3 kreuzer, descrise ca fiind defecte (şi numărând 150 de exemplare) a fost vândut cu numai 50 dolari, după numai 2 biduri.

Un lot compus din 105 exemplare de 6 kreuzer brun a fost vândut cu 109 dolari după 4 biduri.

Din aceeaşi valoare, un lot cuprinzând 150 exemplare considerate defecte a fost vândut cu 75 dolari, după 3 biduri.

Din valoarea mare, cea de 9 kreuzer albastru, un lot cuprinzând 105 exemplare a obţinut 109 dolari (după 4 biduri).

Eu cred că am petrecut mai bine de o jumătate de oră examinând ilustraţiile, când am văzut lotrile prima dată. Băgăţia de nuanţe şi ştampile nu m-au lăsat indiferent.
Încercaţi şi voi să identificaţi ştampile ale unor localităţi de pe actualul teritoriu românesc. Este un exerciţiu foarte bun pentru antrenarea ochiului.

Despre legislaţia privind patrimoniul şi neajunsurile sale în raport cu persoanele fizice particulare

În ultimul weekend, la Cluj a avut loc un târg al colecţionarilor, la care au participat atât filatelişti, cât şi numismaţi. Pe timpul desfăşurării târgului, IPJ Cluj a desfăşurat o acţiune în cursul căreia a confiscat (indisponibilizat?) mai multe obiecte numismatice de la persoane particulare participante la târg.
Un comunicat de presă a fost publicat pe pagina Agenţiei Agerpres.

În cursul acestei zile, pe pagina de Facebook a colecţionarilor, unul dintre membrii grupului a postat mai exact cam ce s-a întâmplat acolo. Citez (cu permisiunea dlui Feldrihan):

«Un post legat de targul de vara de la Cluj organizat de Societatea Filatelica din Cluj. IPJ Cluj a efectuat la acest targ un control. Ce s-a cerut:
-autorizatia si aviz din partea Ministerului Culturii pentru comercializarea acestor bunuri cullturale mobile;
- acte de provenieinta a pieselor expuse la vanzare.
Nu s-au bagat la timbre pentru ca citez: "e prea greu acolo" dar s-au bagat la monede.
Dupa doua ore petrecute la masa mea, timp in care mi-au verificat in jur de 200 de monede, cerand acte de provenienta au reusit sa identifice 5 monede pentru care nu am reusit sa spun de unde le am si pentru care s-a facut proces verbal si mi-au fost confiscate. Pentru restu' fie aveam facturi de pe ebay fie chitante de la magazinele de profil din Germania. Cele 5 piese le cumparasem de la targul de antichitati de la Iulius Mall(5 lei 1883, 2X500 lei 1941, 1 Thaler 1780SF inca in circulatie, 1 Thaler 1818V Austria). Ei zic ca pentru astfel de piese trebuie facuta o hartie de mana intre vanzator si cumparator in care sa apara nume si serie de buletin si specificatia ca se vand urmatoarele piese. Presupun ca daca faci acest lucru il bagi in rahat pe vanzator, ca vor merge la el sa il intrebe de unde le are. Sau o chitanta de la un magazin de antichitati.... Asa ca m-am ales cu un proces verbal pe care pot sa il contest daca reusesc sa fac dovada ca am cumparat "cu acte" acele piese. Bineinteles la o data anterioara de 31 mai 2014. Lasand la o parte alte gesturi de oblicat sotia sa isi goleasca poseta sa vada ce este innauntru etc. Cred ca va trebui sa ne unim si sa gasim un deputat care sa depuna un proiect de lege nou. Legea 192/2000 data de "colectionarul" si prim ministru de atunci Adrian Nastase este "inspirata " din legile europene dar este formulata romaneste foarte ambiguu.»

Întâmplarea prin care a trecut colecţionarul din Cluj naşte o serie de întrebări. Cea mai evidentă este problema acestor "acte de provenienţă": ce se întâmplă cu bunurile achiziţionate înainte de apariţia legii patrimoniului? Dar mai sunt şi multe altele (care depăşesc limitele prevederilor legislaţiei de patrimoniu), inclusiv ceva care miroase a încălcare a dreptului la proprietate, precum şi inexistenţa unei prezumţii de nevinovăţie a celui controlat. Ca să nu mai spun că, în mod evident, obiectele cu pricina n-au nici în clin, nici în mânecă cu poziţii care ar putea face parte din patrimoniul naţional mobil.
Care ar fi, aşadar, limita dintre legalitate şi abuz în acest caz?

Piese frumoase de istorie poştală clasică

Este vorba despre două scrisori oferite la licitaţia cu numărul 76 al casei greceşti Collectio (Alexandre Galinos), desfăşurată la începutul lunii mai a.c.

Prima este o francatură mixtă România-Grecia, foarte rară pentru perioada clasică românească (click pe imagine pentru mărire).

Plicul a fost expediat pe 28 iunie 1872 din Botoşani, cu destinaţia Atena, via Constantinopol. El a fost francat conform tarifului românesc în vigoare, o marcă de 50 bani ("favorit" 1869), corespunzător tarifului pentru o scrisoare simplă externă. Plicul a luat calea spre ITZKANI 29.JUN.72, apoi către TRIEST 1/7.72. Aici a fost aplicată ştampila biliniară AFFRANCATURA INSUFFISIENTE, înscriindu-se cu creionul albastru "Insuf. 17". Pe verso a fost înscrisă taxa "20-28". La intrarea pe teritoriul grecesc s-a înscris pe faţă insuficienţa (considerată de către poşta greacă) "45", iar la sosire s-au aplicat (ca taxă porto) două mărci Hermes "cap mare", una de 40 şi una de 5 lepta, fiecare fiind obliterată cu câte o ştampilă ΑΘΗΝΑΙ 28.ΙΟΥΝ.72.
Plicul a fost oferit la un preţ de strigare de 4.000 euro, dar a atins un preţ final de 5.840 euro (fără taxe).

A doua piesă este o scrisoare a poştei ruse în Principate (click pentru mărire).

Scrisoarea a fost expediată în mai 1871 din Galaţi (de către George Sclavu, conform ştampilei-antet) către Taganrog. În ciuda faptului că poşta externă românească funcţiona deja, scrisoarea a luat drumul poştei imperiale ruse, fiind francată cu o marcă de 10 kopeici din 1868 a Levantului rus, obliterarea aplicată fiind ГАЛАЦЪ 3.МАИ.1871 (Galaţi, oficiul rusesc, anul "71" fiind completat manual, cu cerneală neagră). În tranzit, scrisoarea a trecut prin Odesa (două ştampile ОДЕССА 5.МАИ.1871), ştampila de sosire fiind aplicată pe faţă (ТАГАНРОГЪ 12.МАИ.1871).
Piesa, una foarte rară chiar în ciuda calităţii (marca este deteriorată), a fost oferită la un preţ de strigare de 1.500 euro dar nu a fost vândută. Deoarece este ceva care se vede odată la mulţi ani, am considerat totuşţi că merită din plin să fie semnalată.