Până când au circulat mărcile uzuale Mihai "vederi" fără supratipar?

Această întrebare a adresat-o unul dintre colegii colecţionari şi bloggeri, Liviu Ghiţă, în grupul Filatelia românească de pe Facebook. S-au prezentat vreo două unicate cu ştampile din 1948, dar pentru acestea întotdeauna planează bănuiala obliterprilor de complezenţă.

Uzualele Mihai "vederi" au fost puse în circulaţie în 15 august 1947. Circulaţia lor a fost oarecum stopată din cauza evenimentului de la sfârşitul lunii decembrie din acelaşi an, când regele Mihai a fost nevoit să abdice, iar forma de guvernământ a fost schimbată de comuniştii ajunşi la putere.

În primăvara anului următor, în luna martie, uzualele "vederi" au fost puse în circulaţie supratipărite, având faţa regelui acoperită de iniţialele RPR, iar coroana regală de deasupra efigiei de o bară orizontală. În mod normal, odată puse în circulaţie mărcile supratipărite, mărcile emisiunii iniţiale ar fi trebuit să fie invalidate. Totuşi ele au continuat să fie folosite la francare, iar uneori au ajuns să fie aşezate pe corespondenţe alături de mărcile supratipărite.

Din câte ştiu, nu există publicat vreun studiu privind circulaţia acestor mărci, deşi subiectul este unul deosebit de interesant, în opinia mea. Posibilităţile de studiu sunt bogate, iar piesele nu fac parte din categoria celor inaccesibile.
Prezentarea de mai jos este făcută în cea mai mare parte pe baza unor piese oferite în licitaţii de pe portalurile online. Nu mă hazardez să fac vreo evaluare la vreo piesă, le păstrez pentru viitorul catalog. Pe majoritatea imaginilor puteţi face click pentru mărire.

Aceasta ar fi prima zi "de după", 31 decembrie 1947, pe o trimitere loco, în Bucureşti. Nu reuşesc să-mi dau seama de ce pe mărci data din ştampilă este 31 decembrie, iar pe timbrul IOVR data este 30 decembrie.

Carte de vizită expediată loco în Bucureşti pe 8 ianuarie. Pe faţa plicului a apărut deja un slogan, o ştampilă "publicitară" cu textul "Trăiască Republica Populară".

Un imprimat extern, expediat pe 20 ianuarie din Bucureşti la Salonic, În Grecia.

Aceasta este o piesă foarte frumoasă, o trimitere recomandată şi expres expediată pe 31 ianuarie din Bucureşti la Roma.

O altă piesă foarte frumoasă expediată pe 6 februarie din Bucureşti în Palestina. Este o recomandată grea, care a trecut prin vama poştei din Tel Aviv.

Încă o piesă interesantă, expediată în 25 februarie de către legaţia americană din Bucureşti spre Canada. Mărcile au fost anulate abia la Washington (conform uzanţelor rezervate corespondenţei diplomatice). Uitându-mă la piesă, m-am întrebat dacă marca "Recensământul" a fost lipită cu fundul în sus din întâmplare sau premeditat.

Recomandată externă expediată în 27 febriarie din Bucureşti către Elveţia.

Carte poştală expediată în 4 martie din Bistriţa la Budapesta.

Recomandată par avion externă, expediată în 22 martie din Archita la Cleveland, Ohio, Statele Unite.

Într-un lot mai măricel de piese româneşti oferite într-o licitaţie de pe un portal online am remarcat piesa din mijloc, probabil o recomandată par avion expediată în 1 aprilie din Sibiu la Londra (posibil cenzurată la sosire, după prezenţa benzii de hârtie de culoare crem de pe marginea superioară). Din păcate piesa nu este vizibilă în totalitate. Piesa de deasupra a fost expediată din Bucureşti la Londra, în 13 ianuarie.

Trimitere expediată în 22 aprilie din Bucureşti la Tel Aviv.

Piesă foarte interesantă, o trimitere expres şi recomandată expediată în 24 aprilie din Bucureşti în Malta. Francatura este una mixtă, printre mărcile de pe faţa plicului fiind şi una cu supratiparul RPR.

Plic expediat în 13 mai din Bucureşti în Elveţia.

Francatură mixtă (mărci cu şi fără supratipar RPR) pe un plic expediat în 10 mai din Braşov la Hamburg, trecut prin cenzura aliată din Zona britanică a Germaniei.

Plic expediat în 20 mai din Giurgiu la Bucureşti. Pe faţă este vizibilă o ştampilă interesantă al Oficiului poştal militar al Garnizoanei Bucureşti.

Plic recomandat expediat în 12 iunie din Miercurea Sibiului la Santa Monica, California, Statele Unite.

Şi ultima piesă din prezentarea din această seară, un plic expediat în 10 august ca trimitere expres, recomandată şi par avion din Bucureşti la Montevideo, în Uruguay. Din păcate, imaginile sunt mici (le-am salvat de pe un portal online cu mulţi ani în urmă). Pe verso s-ar distinge cu oarecare greutate o ştampilă ovală de poştă aeriană din Timişoara.

Dacă aveţi completări la piesele descrise mai sus, v-aş ruga să le faceţi cunoscute.
Vă doresc succes la studiu!

UPDATE

Revistele mai "noi" (adică cele din ultimii zece ani) nu mi le-am introdus în baza de date (mai am şi eu lipsuri, asta este).
Dl. Călin Marinescu mi-a atras atenţia asupra articolului semnat de dânsul, publicat în Filatelia nr. 3/2008, pag. 7-8. Mărcile nesupratipărite au circulat (oficial) până la 15 august 1948.

Miercurea cu moţ (28). Sau despre cheful de treabă.

ASTENIE!!! Acesta e cuvântul de ordine pentru zilele acestea. Mă păleşte câte-o stare..., de-aia de nu-ţi mai vine să faci nimic.

Zilele trecute, a mea doamnă a primit un superb buchet de flori (nu, nu sunt gelos, pentru că au fost tot de la o doamnă!).

De alături, o colecţie de petale încerate îmi atrage atenţia (superbul ghiveci tot de la o doamnă le are).

Geamul era deschis şi a aterizat de afară o mireasmă îmbietoare, plină de arome pe care nu apuci să le guşti decât vreo câteva zile într-un an. Au înflorit cireşii...

...iar vişinii îşi fac de cap de-a binelea de câteva zile!

Pe stradă e o adevărată nebunie: pe ambele trotuare, preţ de câteva sute de metri, peste tot nu sunt decât pomi fructiferi. Care, s-au gândit ei, să înflorească în acelaşi timp. De aici e aroma. Până şi "piticii" plantaţi acum doi ani s-au decis să facă pe grozavii.

Iar ramurile mai înalte se îndoaie sub greutatea petalelor.

Lumina nu-i nemaipomenită, începuse să se lase seara. Dar asta nu le-a împiedicat pe frumuşelele de pe pervaz să-şi etaleze şi ele podoabele colorate.

Aşa că... spuneţi şi voi: cine credeţi că mai are chef de ceva acum?

Era să zic că-i falsă!

Zilele trecute am remarcat într-o licitaţie online un unicat de10 bani Ferdinand cap mare cu supratiparul "Ziarişti". Nefiind un specialist al acestui supratipar (şi conducându-mă de multe ori după emoţii), mi s-a părut că piesa are supratiparul falsificat.

Privirea îmi era obişnuită cu supratiparul aplicat pe valoarea de 5 bani (din care am câteva exemplare), la care apare mult mai îngrijit. Ca un făcut însă, la doar o zi (sau două) pe acelaşi portal a mai apărut o piesă, un plic francat cu mai multe mărci cu acelaşi supratipar.
Făcând o comparaţie între supratiparul unicatului şi cel al mărcii de pe plicul circulat, nu am mai ajuns la aceeaşi concluzie. E bină însă că am avut ce compara (click pe imagini pentru mărire).

Plicul din imaginile de mai sus a fost vândut cu 113 dolari (după 11 biduri). Ştiu ce-am spus de mai multe ori în articolele mai vechi, este un supratipar neoficial. Cu toate acestea (şi în ciuda faptului că el nu a fost recunoscut de către administraţia poştală), aceste mărci continuă să aibă amatori (şi da, reafirm ce-am spus de multe ori, fiecare este stăpân pe banii lui şi colecţionează ce doreşte, indiferent de sensul afirmaţiilor mele).
Tocmai de aceea m-am hotărât să şi prezint piesele: poate îi vor fi cuiva folositoare semnalările mele.
Ştiu că mai demult, pe Facebook a fost o discuţie relativă la datele la care au circulat mărcile cu acest supratipar. Cele două piese pot completa imaginea de ansamblu.

Limbajul timbrelor

Un coleg dintr-un grup specializat de pe Facebook, pasionat de filatelie ca şi mine, mi-a adus aminte de o temă tare drăguţă folosită pe multe cărţi poştale ilustrate din diferite perioade: limbajul timbrelor.
Mai demult, acum vreo trei ani, pe vremea când mai participam (încă) la diverse lepşe între bloggeri, pregăteam şi publicam mereu posturi (săptămânale cele mai multe) cu imagini "la temă" de pe ilustratele de epocă, dar nu numai. La un moment dat am ajuns însă la concluzia că este o treabă pe care n-ar mai trebui să o fac şi am renunţat la lepşe. Iar un post pregătit pentru o astfel de leapşă nu a mai apucat să fie niciodată publicat. Dar acum colegul nostru de pasiune mi-a adus aminte de el şi am scos imaginile de la naftalină. Ilustratele nu au fost toate ale mele, doar vreo trei. Celelalte aparţin unor cartofili pasionaţi, care mi-au permis să le "fur" imaginile.