Fireşte, fiecare încearcă să-şi construiască propriul univers, să-şi găsească în lume acel locşor pe care să-l poată denumi "acasă". E locul acela pe care îl iubeşti, pe care îl simţi cum te protejează şi care înseamnă pentru tine altceva. E locul care nu se compară cu nimic altceva pe lume, care te îmbie în propriul fel la odihnă sufletească. E locul în care simţi că se ridică arcul peste timp, în care timpul se dilată şi nu mai ţine cont de minute, de secunde.
Există însă un anume "ceva" asemuit cu un continuu izvor de uimire: dărnicia locului. Zilele trecute am fost din nou surprins, când am trecut pe lângă pervazul pe care de obicei nu-l prea bag în seamă. Într-unul din ghivece a apărut ceva ce merită toată atenţia, un mănunchi de gingăşie.
Nu ştiu cum de n-am băgat până acum în seamă frumuşelul co-locatar. Nu m-am putut abţine să nu mângâi o floare mov şi cu privirea, şi cu sufletul.
Ca un făcut, dărnicia locului, prin al lui ciudat fel de comunicare, ne-a dăruit o perfectă "pereche" a florii din ghiveci, echilibrând culoarea fără greşeli.
Am stat minute bune cu ochii aţintiţi pe minunata împerechere de culori, dând curs îndemnului lăuntric spre lauda adusă dărniciei.
În imnul celor douăsprezece cuvinte de la psi s-au prins în cor şi Alma Nahe, Scorpio, Ioana Soglu, Dana Lalici, Vero, motanul Pandalie, cita.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
sâmbătă, 6 iulie 2013
Dărnicie
Etichete:
Diverse,
Duzina de cuvinte,
Fotografie,
Magazin
vineri, 5 iulie 2013
Alte suveniruri
Am văzut un lot de "ştampile speciale" comercializat pe un portal online care în trecut a fost puternic mediatizat, unii colecţionari încercând chiar să atribuie un caracter "oficial" ştampilei în cauză.
Lotul (cu excepţia unei mărci aparţinând ocupaţiei germane) conţine diverse mărci aflate în circulaţie la data respectivă, obliterate cu o ştampilă care a fost creată pentru inaugurarea Universităţii din Cluj. Lotul în cauză a fost comercializat cu 18 dolari.
Câteva cuvinte despre această ştampilă nu pot înşira, pot face doar observaţia că nu este o ştampilă poştală. Ea a fost însă utilizată de colecţionarii vremii, care şi-au "fabricat" în serie tot felul de suveniruri.
Printre loturile de piese pe care le-am achiziţionat de-a lungul timpului sunt şi câteva coli de hârtie cu mărci anulate cu aceeaşi ştampilă. Aveţi mai jos câteva exemple (click pe imagini pentru mărire).
Singurul lucru bun la aceste suveniruri (în afara parfumului de epocă) este că ele pot fi un fel de "martor" pentru mărcile aflate probabil de vânzare la ghişeele poştei din Cluj.
Un lucru care se cunoaşte mai puţin de către colecţionarii de astăzi este că pasionaţii clujeni nu erau la acea dată la primele suveniruri realizate (făcând excepţie piesele "fabricate" în serie purtând mărci "Cluj-Oradea"). În luna mai 1919 au fost realizate şi alte suveniruri, pe plicuri albe sau pe formulare poştale luate de la ghişeele poştale. Aveţi şi din acestea câteva exemple mai jos.
Unele piese au mărci maghiare fără supratipar, obliterate cu ştampile maghiare ale oficiului nr. 1 din Cluj (tip J, Kolozsvár 1 W sau Kolozsvár 1 AA), altele au mărci româneşti (emisiunea Moldova, timbre de ajutor, timbre taxa de plată şi timbre taxa de plată de ajutor).
Lotul (cu excepţia unei mărci aparţinând ocupaţiei germane) conţine diverse mărci aflate în circulaţie la data respectivă, obliterate cu o ştampilă care a fost creată pentru inaugurarea Universităţii din Cluj. Lotul în cauză a fost comercializat cu 18 dolari.
Câteva cuvinte despre această ştampilă nu pot înşira, pot face doar observaţia că nu este o ştampilă poştală. Ea a fost însă utilizată de colecţionarii vremii, care şi-au "fabricat" în serie tot felul de suveniruri.
Printre loturile de piese pe care le-am achiziţionat de-a lungul timpului sunt şi câteva coli de hârtie cu mărci anulate cu aceeaşi ştampilă. Aveţi mai jos câteva exemple (click pe imagini pentru mărire).
Singurul lucru bun la aceste suveniruri (în afara parfumului de epocă) este că ele pot fi un fel de "martor" pentru mărcile aflate probabil de vânzare la ghişeele poştei din Cluj.
Un lucru care se cunoaşte mai puţin de către colecţionarii de astăzi este că pasionaţii clujeni nu erau la acea dată la primele suveniruri realizate (făcând excepţie piesele "fabricate" în serie purtând mărci "Cluj-Oradea"). În luna mai 1919 au fost realizate şi alte suveniruri, pe plicuri albe sau pe formulare poştale luate de la ghişeele poştale. Aveţi şi din acestea câteva exemple mai jos.
Unele piese au mărci maghiare fără supratipar, obliterate cu ştampile maghiare ale oficiului nr. 1 din Cluj (tip J, Kolozsvár 1 W sau Kolozsvár 1 AA), altele au mărci româneşti (emisiunea Moldova, timbre de ajutor, timbre taxa de plată şi timbre taxa de plată de ajutor).
Etichete:
Curiozităţi,
Opinii,
Semnalări,
Ştampilografie
Piese suvenir
Datorită ilustratei de mai jos (care mi s-a părut interesantă) am observat piesele într-o licitaţie şi le-am selectat pentru a vi le prezenta (click pe imagini pentru mărire).
Ilustrata din imagine nu cred că a circulat vreodată prin poştă, având mai degrabă statutul unui suvenir în opinia mea. Ea a fost francată cu două mărci germane cu nominalul mic, plus o marcă uzuală românească (tot cu nominal mic), toate cele trei mărci fiind obliterate cu o ştampilă a unui oficiu militar de campanie german (nr. 202) în martie 1941. Ilustrata a fost vândută cu 20 de dolari (după 7 biduri).
A doua piesă este un plic întreg poştal sovietic (cu marcă fixă de 30 kopeici) fracat suplimentar cu o marcă "Duca Vodă" de 12 lei, expediat din Tiraspol la Sibiu. Aspectul plicului mă determină să cred că la origine a fost tot o piesă realizată de un colecţionar. În ciuda acestui lucru, plicul a fost vândut cu 143 dolari (după 3 biduri).
Ilustrata din imagine nu cred că a circulat vreodată prin poştă, având mai degrabă statutul unui suvenir în opinia mea. Ea a fost francată cu două mărci germane cu nominalul mic, plus o marcă uzuală românească (tot cu nominal mic), toate cele trei mărci fiind obliterate cu o ştampilă a unui oficiu militar de campanie german (nr. 202) în martie 1941. Ilustrata a fost vândută cu 20 de dolari (după 7 biduri).
A doua piesă este un plic întreg poştal sovietic (cu marcă fixă de 30 kopeici) fracat suplimentar cu o marcă "Duca Vodă" de 12 lei, expediat din Tiraspol la Sibiu. Aspectul plicului mă determină să cred că la origine a fost tot o piesă realizată de un colecţionar. În ciuda acestui lucru, plicul a fost vândut cu 143 dolari (după 3 biduri).
joi, 4 iulie 2013
Blocurile de la OSP-ul din 1948
Aceste piese sunt în general căutate de către colecţionari, figurând adesea pe lista pieselor care lipsesc din cele mai multe colecţii mici şi medii. Atunci când apar pe piaţă, cel mai adesea blocurile au defecte ale gumei sau îndoituri/pliuri. Seria în blocuri este rară datorită tirajului mic. Tirajul total al emisiunii este de 45.000 de serii complete.
Emisiunea a fost imprimată în totalitate în blocuri de câte patru mărci la fiecare valoare. Colile de tipar conţineau câte şase blocuri de patru, dispuse pe două coloane a câte trei blocuri.
La tirajul de 45.000 serii complete corespunde un tiraj de câte 1.875 coli de tipar de fiecare valoare (sau câte 11.250 blocuri din fiecare valoare). Evident, colile de tipar de câte 6 blocuri de 4 au fost debitate, pe piaţă distribuindu-se blocuri de câte patru mărci din fiecare valoare.
Din tirajul de 11.250 blocuri, multe au fost sparte/tăiate, evaluându-se că pe piaţă au rămas circa o treime din tirajul iniţial, adică undeva pe la 3.700 seturi, din care nu toate sunt şi bune din punct de vedere calitativ. Numărul seturilor de blocuri în perfectă stare s-ar putea să fie mai mic de 2.500.
Faţă de acest tiraj estimat, cotele pentru seturile de blocuri acordate de către Michel indică o puternică subevaluare (la tiraj echivalent pentru o emisiune germană, cota este de ordinul miilor de euro!). Este drept, numărul doritorilor de marcă germană nu se compară însă cu cel al doritorilor de marcă românească (şi acesta este un criteriu de evaluare).
Setul de blocuri din imaginea de mai sus a fost recent vândut pe eBay pentru suma de 166 de dolari (după 36 biduri), ceea ce înseamnă undeva cam pe la 35% din cota catalogului Michel. În opinia mea, dacă blocurile nu au defecte este un preţ excelent pentru acest set.
Emisiunea a fost imprimată în totalitate în blocuri de câte patru mărci la fiecare valoare. Colile de tipar conţineau câte şase blocuri de patru, dispuse pe două coloane a câte trei blocuri.
La tirajul de 45.000 serii complete corespunde un tiraj de câte 1.875 coli de tipar de fiecare valoare (sau câte 11.250 blocuri din fiecare valoare). Evident, colile de tipar de câte 6 blocuri de 4 au fost debitate, pe piaţă distribuindu-se blocuri de câte patru mărci din fiecare valoare.
Din tirajul de 11.250 blocuri, multe au fost sparte/tăiate, evaluându-se că pe piaţă au rămas circa o treime din tirajul iniţial, adică undeva pe la 3.700 seturi, din care nu toate sunt şi bune din punct de vedere calitativ. Numărul seturilor de blocuri în perfectă stare s-ar putea să fie mai mic de 2.500.
Faţă de acest tiraj estimat, cotele pentru seturile de blocuri acordate de către Michel indică o puternică subevaluare (la tiraj echivalent pentru o emisiune germană, cota este de ordinul miilor de euro!). Este drept, numărul doritorilor de marcă germană nu se compară însă cu cel al doritorilor de marcă românească (şi acesta este un criteriu de evaluare).
Setul de blocuri din imaginea de mai sus a fost recent vândut pe eBay pentru suma de 166 de dolari (după 36 biduri), ceea ce înseamnă undeva cam pe la 35% din cota catalogului Michel. În opinia mea, dacă blocurile nu au defecte este un preţ excelent pentru acest set.
Etichete:
Bani,
Comerţ filatelic,
Licitaţii,
Opinii,
Semnalări
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

















