Efigii: falsuri de slabă calitate vândute drept eseuri

Este pentru a nu ştiu câta oară când sunt întrebat pe mail despre aceste piese (sau despre acest tip de piese), în ciuda faptului că am prezentat falsurile în cauză de mai multe ori (mă rog, cei mai mulţi îşi aduc aminte că au pe cine întreba numai atunci când au nevoie, de citit nu prea se omoară cu cititul că mănâncă timp, nu-i aşa?!).

Piesele de acest tip sunt falsuri integrale de slabă calitate. Ele sunt realizate cu ajutorul unor clişee pentru tipar înalt (culmea, clişeele falsurilor au fost prezentate în ultimul număr al revistei Braşovia).
Falsurile din imagine au fost recent comercializate pe eBay de către un vânzător înregistrat în Ungaria (ţineţi mouse-ul pe imagini şi urmăriţi numele lui pe bara de stare a browserului).
Concluzia: nu daţi bani pe astfel de "producţii"! Eseurile originale sunt gravate!

Luăm câteva defecte, mai punem un fals, două şi le-am luat faţa!

Cam aşa se rezumă mai nou o "tehnică de vânzare". Spre ghinionul chilipirgiilor, pe jumătate ea merge! Din punctul aceste de vedere nu îl blamez pe vânzător, ci pe cumpărătorul care se lasă "manipulat" în asemenea hal. De fapt, vânzătorul nu face decât să se folosească de îngerul slab al doritorului de piese vechi. Vă dau mai jos câteva exemple în acest sens.

Un prim lot de opt piese vechi conţine în mod cert un fals (a doua marcă de 18 bani de pe rândul doi), şi potenţial un al doilea (marca de 3 parale Principate - din cauza culorii nu mă pot pronunţa). Celelalte patru litografiate au marginile aproape inexistente pe cel puţin o latură, declasându-le spre categoria a doua sau a treia de calitate. Cu toate acestea, lotul a fost vândut cu 40 dolari. Culmea e că falsul de 18 bani este aşezat lângă un original! (sic!).
Merită subliniată o problemă. Priviţi imaginea de mai jos.

Perechea de 25 bani "Paris" prezintă o varietate de dantelură. Marca din dreapta are pe laturile orizontale câte o "bătaie" de ac al perforului lipsă (datorată probabil ruperii acului în cauză). Varietatea (nu merită nimic în plus ca valoare, ca paranteză) demonstrează cum un defect al liniei sau al pieptenului dantelurii se repetă în marea majoritate a cazurilor.

Un alt lot oferit tot cu 40 de dolari, dar nevândut. Marca de 3 parale nici nu mai contează dacă este originală sau nu, deoarece are o "ştampilă" grătar (probabil desenată) care nu poate exista pe această emisiune, fiind introdusă în serviciu după ce mărcile Principatele Unite au fost scoase din circulaţie.
Apoi mai apare un fals al mărcii de 18 bani (prima marcă de pe rândul al doilea). Este un fals identic cu cel de la primul lot.
Restul mărcilor au un nivel de calitate discutabil, după cum se prezintă.

Un alt lot de opt piese, din care o marcă Principate de 6 parale cu ştampilă falsificată, plus două falsuri la litografiate (marca de 50 bani "favorit" de pe rândul al doilea (care după aspectul tiparului este imprimată în tipar înalt şi nu în litografie), plus marca de 3 bani care îi urmează ("ştampila" cu puncte este una fantezistă, nu există aşa ceva la mărcile româneşti; în plus, efigia lui Carol "cel supărat" trădează un fals cunoscut de multă vreme). Calitatea celorlalte mărci este discutabilă. Lotul a fost oferit cu 40 dolari, dar nu a fost vândut.

Un alt lot de mărci vechi a fost vândut cu 40 dolari (după 2 biduri). Lotul are nu mai puţin de patru falsuri: marca de 10 bani "barbă" galben de pe primul rând (uşor de identificat după aspectul efigiei), marca de 18 bani "favorit" de pe al doilea rând (acelaşi tip de fals ca la loturile precedente unde apare), plus cele două mărci din emisiunea Bucureşti II, care sunt falsuri integrale.
Am constatat că sunt destul de mulţi colecţionari care au dificultăţi în identificarea falsurilor la mărcile emisiunilor Paris-Bucureşti. Probabil că acesta a fost şi cazul celor două mărci din lotul de mai sus. Pentru a le veni în ajutor, prezint falsurile mărite, alături de originale, pentru comparaţie.

O analiză comparativă este evidentă. Efigia dă de gol falsurile, ca şi fineţea desenului.

Şi fiindcă tot suntem la emisiunea Bucureşti, vă prezint un alt fals oferit de acelaşi vânzător (şi vândut). Este un aşa-zis eseu al mărcii de 30 bani:

"Eseul" este însă un fals integral. Mai jos aveţi o marcă de 30 bani originală (pe un mic fragment).

Efigia, literele şi cifrele fac imediat diferenţa pentru ochiul cât de cât format. Plus microsemnele caracteristice ale acestui clişeu: litera R din ROMANIA cu piciorul scurtat la bază, precum şi "cârligul" format de ultima haşură verticală din dreapta sus.

Altă eroare confirmată

Tot "purecând" taxele de plată din colecţia persoanlă, am dat de altă varietate tipică de imprimare care se confirmă în formă (aproape) identică pe două exemplare diferite.

Priviţi cele două mărci din imagini: în colţul drept inferior, pe cadrul stâng al cartuşului goarnei se poate distinge o pată mare de culoare, de formă neregulată, dar care se repetă aproape identic la ambele exemplare.
Cele două mărci au amândouă filigran PR V în poziţia 2 pe hârtie costată orizontal, fiind dantelate A, 13½.

Domnul Weiss din Cernăuţi

Am văzut pe un portal online o piesă care cred că a trecut şi pe la mine prin colecţie acum vreo douăzeci şi ceva de ani (am pe undeva un xerox alb-negru al ei, că pe vremea aceea nu aveam nici calculator, nici scanner). Este o corespondenţă filatelică din 1905 între un colecţionar din Cernăuţi şi partenerul său din Jönköping (Suedia) (click pe imagini pentru mărire).

Mesajul este scris în limba germană, dar pentru că a fost frumos caligrafiat, nu cred că pune probleme deosebite la descifrare. Iată că rezultă foarte clar rolul presei filatelice a vremii, prin intermediul căreia se puteau procura adresele unor potenţiali parteneri de schimb.
Deşi aflat în Bucovina austriacă, domnul Weiss este interesat de mărcile poştale româneşti, începând cu anul 1872.