Coală de benzi de ziare nebăgată în seamă

Zilele trecute a expirat o ofertă făcută de un colecţionar străin pe eBay: o coală întreagă de benzi de ziare de 1½ bani albastru pe galben-portocaliu, emisiunea 1871 (a doua emisiune de benzi de ziare). Nu ştiu cum a scăpat nebăgată în seamă, dar extensia mea cu care urmăresc anumite loturi mi-a indicat că piesa a rămas nevândută, în ciuda preţului solicitat de vânzător, aproape ridicol de mic.
Din cauza mărimii colii, ea a fost scanată din trei părţi (click pe imagini pentru mărire).

Descrierea vânzătorului suna cam aşa: "Romania, Prince Carol 1½ b blue/yellow, imperf, vertical row of 18 trials printed down  left side of large ungummed sheet of yellow stamp paper, with 41mm lines marking midpoint between vertical pairs. Sheet (62x27cm), is folded in 16th, with one fold between stamps at midpoint and folds passing through two of the 18 stamps, as shown, unused, no gum."
Spre comparaţie, CMPR 1974 scrie (la pag. 470): "Colile (format 630x467 mm) conţineau 18 benzi (format 35x467 mm), despărţite între ele printr-o liniuţă orizontală (de 40 mm lungime). După comparaţie, se pare că din coala oferită pe portalul online ar lipsi o bucată. Totuşi...

Încă o piesă martor

Data de punere efectivă în utilizare a mărcilor Spic de grâu a dat prilejul mai multor specialişti să-şi exprime punctele proprii de vedere.
După examinarea multor piese şi compararea înregistrărilor privind clee mai timpurii date înregistrate la mărci Spic, respectiv a celor mai târzii date înregistrate la Cifra în patru colţuri, am ajuns la concluzia că  noua emisiune (creaţie a gravorului Fessler de la Fabrica de Timbre) a fost pusă în circulaţie treptat, pe măsură ce au fost epuizate stocurile existente din modelul anterior (Cifra în patru colţuri). Această idee este întărită de faptul că se cunosc mărci Spic circulate la oficii din provincie în aprilie 1894, în timp ce în Capitală au continuat să fie utilizate mărcile emisiunii anterioare.

În imagine este un plic expediat de la oficiul poştal central din Bucureşti pe 8 iunie 1894, cu destinaţia Germania. Plicul a fost francat cu cinci mărci de câte 10 bani şi una de 25 bani "Cifra" (probabil toate fără filigran, eventual marca de 25 bani cu filigran PR). Francatura de 75 bani corespunde unei scrisori externe recomandate cu aviz de primire, din prima treaptă de greutate.
Din câte cunosc, până la această dată nu a realizat nimeni un studiu exhaustiv al circulaţiei mărcilor Cifra în patru colţuri.
Piesa din imaginea de mai sus este oferită pe un portal online de ceva timp, dar preţul exagerat solicitat de proprietar a menţinut-o "la păstrare".

Danteluri duble

Din mărci de duzină, unii s-au apucat să fabrice "erori" prin mijloace relativ simple, aflate la îndemână (nu mă întrebaţi totuşi cum se fac, deoarece n-am de gând să expun aşa ceva). Mai la obiect, e vorba despre danteluri duble. De multe ori diverşi indivizi au încercat să mă păcălească cu astfel de piese, ştiind că strâng tot felul de minunăţii din categoria erorilor şi a varietăţilor. Tot de multe ori împricinaţii s-au trezit cu un râs în nas, nerealizând cât de simplu pot fi "detectate" astfel de făcături.
Ideea este că o bună parte a mărcilor mai târzii de 1910 au fost dantelate prin sistemul pieptene. La această categorie de mărci dantelurile duble la care a doua dantelură este în sistemul linie indică aproape întotdeauna o făcătură, un fals. Trebuie doar să ai ochiul format pentru a identifica această situaţie (iar atunci când te confrunţi cu imposibilitatea identificării "la vedere", adică cu ochiul liber, ar trebui să apelezi la o măsurătoare mai precisă. Nu trebuie să faceţi confuzie cu dantelurile mixte (la care am făcut referiri într-un articol precedent), la care "prima" dantelură este mixtă, nu avem de-a face cu nicio dublură a vreunei linii de dantelură.

În ultimele zile nu mai puţin de trei piese cu potenţiale probleme au apărut pe portalurile online (cel puţin pe acesta le-am văzut eu, poate vor fi fost chiar mai multe, nu ştiu). Două dintre ele sunt mărci extrem de comune, uzuale "Mihai". Să vedem despre ce este vorba.

Priviţi această piesă. Este o marcă dantelată în pieptene, după colţurile perfect simetrice. Din această cauză, am bănuit că cele două linii verticale suplimentare de dantelură nu ar fi chiar în regulă. Am apelat la un truc pe care vi l-am mai arătat, anume "mimarea" dantelurii pentru comparare.

Am "luat" dantelura de pe laturile verticale ale mărcii şi am suprapus-o peste liniile suplimentare de dantelură. Rezultatul: nu se potrivesc. Bine-bine, dar dacă sunt linii "normale" de dantelură în linie? Păi repetăm figura, dar de această dată cu una din liniile suplimentare, comparând-o cu cealaltă.

Am făcut-o şi pe-asta! Am constatat că există în continuare diferenţe, chiar între acestea două (deşi sunt minore, dar ele se văd mult mai bine când măreşti marca pe ditamai ecranul de 24 de inchi!). Concluzia: nepotrivirile indică o făcătură.
Nu este problema de bani aici ("varietatea" a fost vândută pe o sumă derizorie), ci de acreditarea ideii că există această varietate. Cine ştie âcte astfel de făcături au fost considerate de alţi colecţionari de varietăţi drept bune şi au apărut prin cataloagele noastre?

Aceasta este o a doua varietate, cam din aceeaşi categorie. Marca este dantelată în pieptene, iar o dantelură suplimentară în linie este dificil să apară în poziţie orizontală (nu îşi avea raţiunea, ele au apărut numai verticale, la unele coli). Aşa că am reluat şi la această marcă verificarea făcută la piesa precedentă.

Dacă era o dantelură în linie, ar fi trebuit să aibă altă dimensiune faţă de linia orizontală a dantelurii în pieptene, nu să o "dubleze" (acesta este neajunsul lipsei de studiu al uzualelor "Mihai"). Concluzia: făcătură, ca şi în primul caz.

O altă situaţie, de această dată cu o marcă ceva mai timpurie, dantelată în linie.

Am făcut direct comparaţia, care "dă cu virgulă", în mod evident. La uzualele "Mihai copil" nu există decât o singură dimensiune a dantelurii în linie (iar se constată o lipsă a studiului), aşa că orice diferenţă nu are o explicaţie reală tehnică, ci indică intervenţia unei "mâini ulterioare". Adică este o făcătură.

Ţinând mouse-ul pe imagini, puteţi vedea în bara de stare cine a vândut piesele şi la ce preţuri.

Perfin-uri în coală

De fapt e vorba de două blocuri mai mari şi nu de coli. Acum vreo două săptămâni, cele două piese din imaginile de mai jos au fost vândute pe un portal de licitaţii online. M-a mirat faptul că preţurile cerue de vânzător - deşi aproape nesemnificative - nu au fost onorate.
Perfin-urile nu sunt domeniul meu, dar cel de-al şaselea simţ (cel filatelic, desigur...  :D ) parcă îmi spune că nu preţul a fost problema.
Vi le prezint. Ambele piese au acelaşi perfin, este posibil să provină de la aceeaşi firmă (am catalogul lui Eros, dar recunosc sincer că mi-e lene să caut în el). Sau poate să fie chiar altceva: e posibil ca perfin-urile să fie chiar contrafăcute, am întâlnit situaţii (nepricepându-mă la aşa ceva, îi las pe amatorii domeniului să se pronunţe).

Acesta este primul bloc, se vede (de fapt se deduce) modul în care a fost realizat perfin-ul, pe câte două rânduri simultan.

Acelaşi lucru se poate observa şi la al doilea bloc (de data aceasta, realizarea perfin-ului a fost făcută pe coloane).