O "filatelică" de toată frumuseţea

Am văzut piesa pe eBay, dar n-am fost atent şi la conţinutul mesajului de pe verso. Abia astăzi, scotocind prin imaginile salvate, am văzut antetul (click pe imagini pentru mărire).

Practic este un imprimat extern expediat în decembrie 1922, prin care o firmă de comerţ filatelic din Bacău îi solicită unei reviste filatelice germane să-i publice un anunţ de publicitate.
De data aceasta este rândul Bacăului să fie trecut pe lista gazdelor unor firme filatelice din perioada interbelică.

O varietate nebăgată în seamă

Priviţi cu atenţie blocul din imaginea de mai jos şi încercaţi să vă spuneţi singuri ce varietate prezintă (în afara perechilor nedantelate vertical la mijloc).

Blocul a fost recent vândut pe un portal online, fără ca varietatea să fie semnalată.
Despre ce este vorba? Despre poziţia relativă şi despre spaţiul total atipic al clişeelor de pe cele două rânduri.
Timbrele de asistenţă socială puse în circulaţie imediat după război (drept continuatoarele vechiului timbru de ajutor) au avut o circulaţie extrem de bogată. Valorile mici (10 şi 25 bani) au avut utilizare obligatorie pe o parte din corespondenţele poştale interne, iar restul valorilor au avut circulaţie fiscală (dar benevol şi poştală, aşa cum s-a întâmplat nu prea rar cu valoarea de 50 bani roşu). Toate valorile au avut tiraje imense pentru perioada respectivă (eu, unul, evaluez tirajele la zeci de milioane de exemplare din fiecare valoare mică şi mijlocie). Mai mult decât sigur, necesarul de consum nu a fost acoperit odată, ci în numeroase tranşe succesive, care au fost imprimate cu o serie de planşe refăcute de mai multe ori (mai ales pentru valorile mici, utilizate mai des). Există tipuri diferite de clişeu, precum şi planşe confecţionate în mod diferit.
Piesa din imaginea de mai sus indică în mod clar o "zonă" de îmbinare dintre două clişee diferite de zinc, datorită distanţei şi alinierii atipice a clişeelor. Nu am mai văzut aeastă combinaţie până acum (dar nici nu m-a interesat în mod deosebit valoarea de 1 leu, deoarece nu a avut o circulaţie poştală decât cu totul întâmplătoare (numai benevolă).
Iată încă un domeniu de cercetare care este practic nebătut (există un volum publicat acum câţiva ani, semnat de Traian Ataman, dar care nu prea spune mare lucru cu titlu de noutate, copiind autorii publicaţi anterior).

Nu crezi până nu vezi... Întreguri poştale preobliterate

Nu sunt un colecţionar de întreguri poştale, de aceea nu am pretenţia că deţin adevăruri mai mult sau mai puţin absolute sau relative. Piesele care mi-au intrat în colecţie au făcut acest lucru pentru că poartă ştampile deosebite, ori francaturi, circulaţii sau tarife care mi s-au părut mai interesante.
Într-o discuţie cu un cunoscut la clubul filatelic, mi se povestea despre întreguri obliterate de complezenţă. Nu l-am contrazis pe colegul de dialog, deoarece eram în afara problemei. Iată însă că am văzut recent două piese care îi întăresc afirmaţiile colegului: există întreguri preobliterate, scopurile însă pentru care s-au aplicat ştampilele nefiind aceleaşi.

Aceasta este o carte poştală închisă cu marcă fixă Spic de grâu, pusă în circulaţie în 1894. Ea a fost însă obliterată cu o ştampilă BUCUREŞTI CURSA IV datatată august 1916! Nu reuşesc să îmi dau seama de ce a fost aplicată acea ştampilă, deoarece întregul poştal era de mult timp scos din circulaţie.

Un alt exemplu este cel din ilustraţiile de mai jos:

Prima carte poştală emisă de administraţia germană pe timpul ocupaţiei a fost preobliterată cu o ştampilă care nu cred că a fost utilizată poştal, fiind una adminitrativă:

Pe circumferinţă textul sună cam aşa: Comandatura germană a oraşului - Sinaia. Din cauza supratiparului de culoare neagră, nu este lizibil textul din mijlocul ştampilei, poate ar fi adus vreo clarificare suplimentară.

Iniţiasem o discuţie de principiu cu colegul meu, referitoare la modalitatea de evaluare a unor piese de acest tip. Nu am reuşit să ajungem la nicio concluzie, deoarece piaţa încă nu indică vreo direcţie anume. Se pare că deocamdată este vorba doar de mica înţelegere.

O problemă nerezolvată de zeci de ani

Problema tipurilor la două valori din mărcile model "Cifra în patru coţuri" aşteaptă de câteva zeci bune de ani rezolvarea, dar nu o studiază nimeni, în ciuda văicărelilor de tipul "nu avem cataloage" întâlnite prin cluburi.
Acum câteva zile am văzut blocul din imaginea de mai jos şi mi-am adus aminte de problemă.

Este un bloc de 25 bani din tirajul cu filigran PR mic, din 1894. Cel care l-a oferit cred că habar n-a avut ce vinde. Mai direct, mărcile din stânga sunt dintr-un tip, iar cele din dreapta din alt tip. Tipurile sunt descrise (cu ilustraţii) prin toate cataloagele româneşti începând cu 1959. În catalogul din 1974 (pag. 147) se dau mai multe detalii, dar tot insuficiente pentru un studiu serios, în opinia mea. Cele două tipuri se pot recunoaşte după grosimea cifrelor din colţul stâng superior, precum şi după grosimea cadrului alb interior al medalionului (mai subţire la mărcile din stânga, mai gros la cele din dreapta).
Conform CMPR 1974, tipurile blocului ar fi II+I/II+I. Tipul I a apărut chiar de la primele tiraje, cu pseudofiligranul stemă mică, iar tipul II a apărut la tirajul fără filigran. Problema este că încă nu se cunosc:
- data cea mai timpurie pentru tipul II;
- componenţa planşelor pentru tirajele fără filigran şi cu filigran PR mic (care este frecvenţa de apariţie a tipului II, respectiv dacă există şi coli numai cu tipul I, sau numai coli cu ambele tipuri;
- care este proporţia dintre cele două tipuri în colile mixte?
În ciuda faptului că CMPR 1974 menţionează la valoarea de 1½ Bani că tipurile se găsesc pe aceeaşi coală "în părţi egale", afirmaţia este evident eronată, după cum rezultă după cea mai sumară verificare.
Tare mi-ar plăcea să văd şi eu pe cineva că studiază această emisiune.