Roşul a plecat puţin la plimbare

Văzută iniţial într-o licitaţie din... Canada! (Vance Auctions).

Culoarea roşie din partea inferioară (montajul grafic corespunzător drapelelor) este mult deplasată în jos şi spre stânga. Marca se vede de la o poştă (sic!) că este preobliterată.
Ulterior, am avut confirmarea cu alte două piese similare, în colecţii din ţară (posibil din aceeaşi coală, întrucât deplasarea culorii roşu este în acelaşi sens şi cu acelaşi decalaj.
Nu este o mare raritate, dar este destul de spectaculoasă.

Piese frumoase din licitaţii

În articolul publicat astăzi, de dimineaţă, am nominalizat (în mod nefericit) casa HD Rauch pentru că în oferta cea mai recentă are şi câteva falsuri ale unor postclasice româneşti.
De data aceasta tot la aceeaşi licitaţie vreau să mă refer, dar la partea ei bună şi frumoasă, care mă încântă. Este una din firmele la care aproape la fiecare licitaţie găseşti lucruri noi, care te îmbie să cauţi, spre deosebire de alte case, unde abundă "vânzările" (de fapt există două sau mai multe "seturi" de marfă reluate invariabil, uneori chiar şi de două ori pe lună), vânzări care îţi mănâncă timpul de pomană, deoarece procentul loturilor noi aproape că este neglijabil. Iar unele firme au şi prostul obicei să te "inunde" la propriu cu mii de loturi.

Mă rog, fiecare cu obiceiurile lui, iar eu cu licitaţiile care îmi plac!
Iată, pe scurt, câteva piese care mi-au plăcut şi pe care le consider deosebite.

Iată o ştampilă superbă, completă, aplicată pe o marcă de 9 kreuzer din prima emisiune austriacă, pe un mic fragment. Preţ de strigare - 100 euro.

Ştraif magnific de trei mărci de 1 kreuzer tipul Ib din prima emisiune austriacăm fiecare marcă având câte o amprentă clară a ştampilei Oradea, cerc dublu cu stea. Preţ - 550 euro.

Un alt ştraif superb, de această dată de 2 kreuzer, purtând ştampila u cerc dublu cu stea Sibiu (nuanţă cenuşie, clişee tipul Ia, hârtie de fabricaţie manuală). Preţ - 800 euro.

Rămânem în zodia ştraifurilor cu o piesă provenită (mi se pare) din marginea inferioară de coală, un ştraif de trei mărci din tipul IIIb (hârtie de maşină), fiecare marcă cu câte o superbă ştampilă Carei, cerc dublu cu agrafă. Preţ de strigare - 180 euro.

Superb bloc de patru mărci pentru ziare, pe mic fragment, obliterat cu trei ştampile Huedin, cerc simplu. Este o piesă foarte rară, sunt cunoscute puţine blocuri de patru mărci obliterate. Piesa este însoţită de un certificat semnat de Ferchenbauer şi are un preţ de strigare de 1.500 euro.

Francatură mixtă (click pentru mărire) pe scrisoare, emisiunile 1863 (3 bucăţi de 2 kreuzer galben dantelate 14) şi 1864 (3 bucăţi de 3 kreuzer verde dantelate 9½, francatură suprapusă), total 15 kreuzer, pentru o scrisoare expediată de la Oradea (ştampilă cerc simplu) la Viena, în aprilie 1865. Francatură neobişnuită, certificată de Ferchenbauer. Preţ de strigare - 450 euro.

Marca de telegraf de 1 florin litografiată, emisiunea 1873, unicat cu o superbă ştampilă albastră a oficiului telegrafic din Rădăuţi, Bucovina. Este o marcă deosebit de rară obliterată, mai ales cu o ştampilă aşa de clară şi centrată. Preţ de strigare - 1.000 euro.

În speranţa că v-au făcut plăcere aceste piese, vă aştept la viitoarea recenzie din licitaţii. Dacă interesează pe cineva vreo piesă, poate consulta condiţiile de participare la licitaţie pe siteul firmei.
O observaţie pentru cârcotaşi: recenzia este făcută pro bono, eu nu am de câştigat nimic şi nici nu îmi aparţine vreo piesă, nici din cele descrise mai sus şi nici altă piesă din licitaţia citată (eu nu fac niciun fel de comerţ).

Falsuri şi catalogări eronate în licitaţiile "mari"

Nu o singură dată, ci în mod repetat am avut ocazia să remarc existenţa unor falsuri în ofertele caselor de licitaţie ceva mai răsărite sau chiar mari. Cauzele unor astfel de situaţii pot varia de la nepriceperea vânzătorilor/angajaţilor firmei de comerţ filatelic, poate până la reaua voinţă a unor persoane (nu pot exclude această variantă, ştiţi vorba veche, "banul e ochiul dracului").
Mărcile româneşti vechi s-au falsificat în repetate rânduri. De când am deschis blogul cred că aţi avut nenumărate ocazii să vedeţi semnalări ale falsurilor de la diverse emisiuni. Cele mai dese situaţii de acest gen se înregistrează pe portalurile de licitaţii online. Toată lumea îşi dă seama c[ nu toţi putem fi experţi, filatelia fiind până la urmă o pasiune pe care cei mai mulţi o practică pentru petrecerea într-un mod plăcut a timpului liber. Cei care încep să se specializeze sunt destul de puţini, numai că odată cu această "avansare", cresc şi pretenţiile.
Exact despre acest lucru este vorba aici. Dacă te aştepţi ca pe portalurile online să mai vezi câte o piesă falsificată, în licitaţiile "mari" aşa ceva nu ar trebui să constituie decât accidente izolate. Problema e că, odată cu trecerea timpului, oferta de piese filatelice a crescut considerabil datorită posibilităţilor şi deschiderii pe care ni le pune la dispoziţie internetul. Concurenţa în comerţul filatelic a devenit destul de strânsă, iar firmele specializate care organizează licitaţii "cu ştaif" trebuie să vină cu piese interesante şi să aibă în permanenţă o ofertă adecvată dacă doresc să supravieţuiască. Numai că unele dintre ele au tendinţa de a transforma licitaţiile (considerate adevărate evenimente cu ani în urmă) într-o activitate de tarabă (ce-i drept, desfăşurată online în prezent). Iar uneori se ajunge la încălcarea anumitor reguli nescrise. Acum 50 de ani era de neimaginat să întâlneşti o piesă falsificată într-o licitaţie. Acum comercianţii se grăbesc să îndese pe gâtul colecţionarilor cât mai multe vânzări într-un an şi nu mai verifică nimeni calitatea şi originalitatea pieselor.

Vă prezint două exemple de "aşa nu se face". Este vorba de două licitaţii care urmează să se desfăşoare chiar acum, peste câteva zile.

Prima în ordine cronologică este licitaţia HD Rauch cu numărul 158, care începe chiar mâine, pe 25 ianuarie. Răsfoind catalogul prezentat online, am dat peste un lot de mărci româneşti postclasice în care falsurile predomină. Este vorba de lotul cu nr. 295.

Nu este ceva deosebit de rar, nu vorbim de mari rarităţi (lotul nu este oferit decât pentru o sumă modestă, de 100 euro). Vorbim însă de o anume obligaţie a negustorului cinstit, care ar trebui să scoată de pe piaţă falsurile şi nu să contribuie la răspândirea lor. Chiar dacă firma a făcut economie şi nu a mai dat toate loturile unui expert spre verificare, măcar dacă privea cineva mai atent lotul i-ar fi sărit în ochi diferenţele majore între efigiile mărcii de 10 bani albastru de sus (originale, cea cu ştampilă roşie) şi efigiile celorlalte unicate, care sunt toate falsuri ordinare.

Mărci false, cu ştampile false.

Falsuri integrale.

Falsuri integrale.

O altă situaţie în care o firmă prezintă piese cu probleme potenţiale. Este vorba de licitaţia Sandafayre din 29 ianuarie a.c. Aici există mai multe piese în această situaţie.

Lotul 7976, estimat la 400-450 lire sterline, conţine o marcă de 80 parale Cap de bour din a doua emisiune pe un fragment mare, marca fiind obliterată cu ştampila KAHUL tip Moldova mare. Marca este dubioasă deoarece nu prezintă spărtura cadrului drept deasupra celui de-al doilea R din SCRISOREI. Dubioasă este şi combinaţia cu ştampila Kahul, necunoscută dacă este să ne ghidăm după tabelul de la pagina 122 din lucrarea "Ştampilografie poştală" semnată de Kiriac Dragomir.

Lotul 8001 din aceeaşi licitaţie (reluat pentru a nu ştiu câta oară, lot pe care l-am mai semnalat într-un articol anterior) conţine un plic francat cu o marcă de 25 bani din emisiunea "Moldova" (SCOTT nr. 225, Michel nr. 243), o marcă absolut comună, de duzină, dar care a fost catalogată drept eroarea de culoare de la emisiunea Spic de grâu (SCOTT nr. 120a, Michel nr. 105F). Eroarea de culoare se poate recunoaşte extrem de uşor după defectele caracteristice de clişeu care nu apar la marca normală Spic şi nici la cea Moldova. Unde mai pui că plicul în cauză este evaluat la 1.250-1.500 lire sterline (aici chiar nu-mi dau seama dacă este neştiinţă sau rea intenţie).
La aceeaşi licitaţie, lotul 8008 conţine o marcă cu supratipar din emisiunea Cluj, "secerătorii" de 10 fillér cu cifre colorate, o marcă foarte rară care are un tiraj de numai 500 de exemplare.

Piesa este evaluată la 400-450 lire sterline şi, conform descrierii, ar fi însoţită de un certificat al unui expert care este membru al asociaţiei internaţionale a experţilor, AIEP, dar care nu este acreditat pentru România. În opinia mea, marca are supratiparul contrafăcut, lucru evident după forma literelor care formează cuvântul BANI, precum şi după aspectul monogramei.

Este mare păcat că se poate întâlni o astfel de situaţie. Reputaţia pe piaţă se poate pierde extrem de uşor.

Nu trece săptămână să n-aud că s-a furat ceva la Poştă!...

Din două, una se petrece în mod sigur: ori peste tot domneşte o nesimţire groaznică, ori pe ţugulanii ăştia n-are cine să-i verifice, pentru că şefii or crede că "aşa e normal"...
Am citit mai devreme  destăinuirea făcută de CLM, scrisă mai aşa, cam cu juma' de glas. Problema e că, până la urmă, toate aceste păţanii se socotesc infracţiuni, bibicilor!