Tehnoredactarea computerizată (3). Software specializat

Episoadele anterioare: (1), (2).

Ce software pot să folosesc?

Nici la această întrebare nu există un răspuns tranşant. Răspunsul cel mai potrivit ar fi "depinde". Sunt ani buni de când tehnoredactarea computerizată nu se mai face exclusiv pentru print. Tot mai mulţi editori se îndraptă astăzi spre alte medii, din care cel mai important rămâne internetul. Deoarece acest subiect nu va fi abordat în serialul de faţă, nu voi intra în detalii.

În gama de tipărituri realizate în prezent, cel mai utilizat sistem de imprimare îl reprezintă tiparul offset. În mod clasic, tipăriturile color sau alb-negru pe care le citim aproape în fiecare zi, fie ele ziare, reviste, cărţi sau simple broşuri sunt realizate prin acest sistem de imprimare. El presupune, în cele mai multe cazuri, utilizarea a numai patru culori de bază pentru compunerea oricărei ilustraţii în policromie. Cele patru culori (denumite şi culori proces) sunt cyanul, magenta, galbenul şi negrul. Pornind de la acest element, orice software cu ajutorul căruia se realizează o lucrare în formă digitală şi care este destinată imprimării în sistem offset trebuie să îndeplinească cel puţin două cerinţe de bază:
- să "ştie" să lucreze în standardul de culoare CMYK (acestea sunt acronimele pentru cele patru culori de bază);
- să fie capabil să genereze separaţiile de culoare pentru fiecare din cele patru culori de bază.

Categorii de software

În tehnoredactarea computerizată se lucrează cu texte, cu imagini şi cu desene. Pornind de la aceste trei elemente rezultă şi principalele categorii de software:
-  software pentru prelucrarea imaginilor;
- software pentru crearea şi manipularea ilustraţiilor (desenelor);
- software pentru aşezarea în pagină a textului, imaginilor şi desenelor;
- pachete de utilitare diverse, necesare pentru efectuarea operaţiunilor de prepress (vom discuta mai târziu ce presupune), pentru gestionarea şi vizualizarea bibliotecilor de imagini, pentru culegerea de text, pentru scanarea imaginilor, pentru crearea, managementul şi conversia fonturilor etc.;

Pe piaţa mondială de software de grafică există multe programe specializate, de la unele profesionale, comerciale, la altele gratuite ("open source"). Datorită caracteristicilor de care dispun, unele programe au devenit deja un standard în tehnoredactarea profesională, fiind utilizate pe larg atât de către edituri şi agenţiile de publicitate, cât şi de tipografiile din toată lumea. În episoadele următoare nu voi face referiri la tot ce se găseşte pe piaţă (nici nu cred că ar putea cineva face acest lucru), ci mă voi limita la următoarele pachete software:

1. Pentru prelucrarea imaginilor:
- Adobe Photoshop (pachet comercial);
- GIMP (software "open source");

2. Pentru crearea şi manipularea ilustraţiilor (desenelor):
- Adobe Illustrator (pachet comercial);
- CorelDraw! (pachet comercial, de asemenea);
- Inkscape ("open source");

3. Pentru aşezarea în pagină:
- QuarkXPress (comercial);
- Adobe InDesign (comercial);
- Scribus ("open source").

4. Utilitare: nu voi preciza acum o listă a acestora, când va fi cazul voi face referirile necesare în funcţie de subiectul abordat în episodul respectiv.

Toate pachetele de software enumerate sunt disponibile atât pentru Apple OS X, cât şi pentru Windows (de la XP SP2 în sus), cu excepţia pachetului CorelDraw!, a cărui ultimă versiune portată pe OS X este 11.

O listă de software destinat tehnoredactării computerizate poate fi găsită aici, iar o comparaţie între cele mai cunoscute pachete poate fi consultată aici. Probabil că de unele nici nu aţi auzit, dar ele se (mai) folosesc.
Unii tehnoredactori recomandă în plus pachetul de programe Adobe Acrobat (atenţie, nu este vorba despre banalul Adobe Reader, ci de fratele mai mare al acestuia), dar sunt situaţii în care acesta nu este neapărat necesar.

Probabil că vă întrebaţi de ce nu figurează în lista de mai sus popularul Microsoft Word. Ei bine, acest program este total nefolositor pentru print, deoarece nu "ştie" decât stadardul de culoare RGB. El poate fi utilizat ori pentru print digital, ori pentru o lucrare realizată în alb-negru. Nu şi pentru policromii.

Deocamdată ne oprim aici. Dacă aveţi întrebări, le aştept cu interes.

(Va urma)

©2012 Max Peter. Toate drepturile rezervate.

Clasice austriece circulate în Ardeal şi Bucovina

La licitaţia cu numărul 116 a firmei germane Württembergisches Auktionshaus, programată pe 7 septembrie a.c. oferta de marcă austriacă veche este destul de generoasă. Am selectat câteva piese care pot fi de interes pentru colecţionarii din România.

Mic fragment cu trei mărci de câte 3 kreuzer din prima emisiune austriacă, obliterate cu ştampila dublu cerc cu agrafă "Szathmár 5/4", tip D. Modul de aplicare a mărcilor este denumit în catalogul specializat Ferchenbauer drept "Treppenfrankatur", fiind unul spectaculos şi înâtlnit rar la oficiile din Ardeal. Piesa este oferită pentru 100 de euro.

Ştraiful de trei mărci de 6 kreuzer tipul III pe hârtie de mână este aplicat pe un fragment mic şi obliterat de două amprente foarte clare ale ştampilei liniare "Czernowitz 12 Apr". Multiplele de la prima emisiune originare din Bucovina nu sunt comune. Acest ştraif are un preţ de plecare de 400 de euro.

Aceasta este o varietate pe care m-am chinuit mult să o găsesc pentru colecţia personală. Este ceea ce Ferchenbauer cataloghează drept "enger Abstand" între cifra 9 şi litera K din KREUZER. Perechea de faţă are mărci din tipul IIIa, fiind pe hârtie de mână şi poartă ştampila oficiului Timişoara (eu am reuşit să găsesc un unicat obliterat la Braşov). Perechea are un preţ de plecare de 100 de euro.

Aceasta este o francatură excepţională, care ar face cinste oricărei colecţii de istorie poştală sau ştampilografie. Este vorba de o scrisoare împăturită, francată pe faţă (iniţial) cu 12 mărci de 15 kreuzer (din care una lipseşte - mare păcat), plus o marcă de 10 kreuzer pe verso (toate din a doua emisiune), expediată recomandat de la Timişoara la Pesta. Numărul cunoscut al pieselor cu francaturi grele din a doua emisiune este foarte mic. Chiar şi în condiţiile lipsei unei mărci, această piesă tot are un preţ de plecare de 1.000 de euro.

Cam acesta este mirajul îmbogăţirii...

Unii au strâns ca hârciogii, în speranţa că vor da lovitura.

Citeam catalogul licitaţei cu numerele 350-351 organizată de casa germană Heinrich Koehler. La Austria, dau peste un lot, descris doar în câteva cuvinte, după cum urmează:

Feldpost Rumänien. 1918, Nicht verausgabte Werte Kaiser Karl, der letzte Teil eines enormen Lagerbestandes; insgesamt über 8000 Werte diverser Wertstufen, dabei allein etwa 2200 Stück 80 Bani; vieles in Einheiten (Mi. 2012 ca. 1.165.000 EUR ).
Minimum Bid: 100.000,00 EUR.

La asemenea cantitate, se alege praful de cotele de prin cataloage... Cei care aveţi în colecţie seria de neemise, aşteptaţi-vă să nu o mai vrea nimeni.

Târgul Filatelic de la Braşov, 1 septembrie

Dl. Victor Iordache, gazda manifestării.

Momente de "respiro"