În urmă cu vreo douăzeci de ani am apelat la o metodă relativ primitivă: pe lângă imaginile propriu-zise începusem să dublez informaţia cu fişiere text care conţineau descrierea pieselor. Ceva mai târziu m-am mai deşteptat puţin şi am început să salvez licitaţiile sub formă de fişiere PDF obţinute prin conversia paginilor de internet cu ajutorul utilitarului Adobe Acrobat (achiziţionat la serviciu legal, cu licenţă valabilă). Odată cu modernizarea structurii paginilor web şi introducerea "la greu" a Java şi JavaScript în codurile HTML, transformarea unor pagini de internet în fişiere PDF a devenit imposibilă sau mult limitată, iar salvarea informaţiilor de valoarea s-a concretizat în colectarea unui număr foarte mare de fişiere de tip bitmap (JPG şi, mai rar, PNG).
În activitatea mea de utilizator de staţii de lucru, deşi am avut un contact permanent cu grafica şi cu programele specializate, activitatea mea nu a fost cea a unui fotograf, ci una specifică procesării imaginilor şi prepress-ului. De aceea nu m-am lovit efectiv de ceea ce specialiştii numesc acum DAM (digital asset management), sau cel puţin nu în forma adoptată de fotografii profesionişti.
Îmbogăţirea continuă a bibliotecii de imagini are în prezent ca rezultat o colecţie de câteva sute de mii de imagini, cu care încă mă lupt să le aşez într-o structură cât mai logică, care să îmi uşureze munca de redactare a catalogului pe care mi l-am propus şi pe care l-am redactat parţial.
Tocmai de aceea am ajuns la concluzia că cel mai bul lucru pe care îl pot face este să folosesc avantajele oferite de metadatele care se pot ataşa unei imagini. Buuun... Dar ce sunt aceste metadate?
Ca în orice domeniu care necesită organizare, şi în fotografia digitală au fost propuse şi adoptate standarde de către IPTC (acronimul pentru International Press Telecommunications Council) încă de pe vremea fotografiei clasice (pe film), ele fiind ulterior adaptate şi introduse şi în domeniul fotografiei digitale. Informaţiile principale se referă la titlu, descriere, categorie, autor, informaţii referitoare la dreptul de autor etc., etc. Mai târziu, producătorul american de software Adobe a extins standardul iniţial IPTC cu o specificaţie nouă, denumită EXIF şi implementată sub forma unei structuri a informaţiei denumită XMP (Extensible Metadata Platform). Informaţiile din EXIF se referă la specificaţiile tehnice ale hardware-ului utilizat pentru captarea imaginii (camere, scannere etc.). Toate aceste informaţii pot fi accesate în prezent cu ajutorul camerelor foto digitale, cu ajutorul sistemelor de operare instalate pe calculatoare şi laptopuri, precum şi cu ajutorul unor programe specializate.
Pentru cei mai curioşi, care doresc să afle mai multe, recomand pagina iptc.org, organizaţie care publică periodic standardele specifice schimbului de informaţii media de orice fel.
Să revenim la partea practică. Pentru utilizatorul obişnuit, cea mai facilă modalitate de accesare a informaţiilor IPTC/EXIF este utilizarea Windows Explorer (nu mă voi referi la MacOS deoarece numărul de utilizatori casnici ai calculatoarelor Apple este nesemnificativ, iar iOS-ul îl văd ca pe o jucărie şi pur şi simplu nu mă interesează).
Informaţiile în Windows 7 se pot accesa prin câmpurile special destinate. Ele se pot actualiza/înlocui direct în câmpurile respective (click pe imagine pentru mărire).
Dacă nu vedeţi câmpurile cu detaliile imaginilor, apelaţi meniul Organise - Layout - Details.
În Windows 10, detaliile pot fi accesate după activarea butonului «Details pane» din tabul File. Informaţiile devin vizibile în panoul din partea dreaptă.
Fac precizarea că imaginile de mai sus sunt capturi de ecran ale versiunilor Pro 7, respectiv 10. Nu pot să afirm dacă ele sunt prezente şi în versiunile Home ale Windows 7 şi 10 (nu le am pe niciun calculator).
Trecând la partea de organizare a bibliotecilor de imagini, cea mai simplă (dar şi mai laborioasă) metodă este realizarea unei structuri de directoare (foldere/subfoldere) după reguli pe care şi le stabileşte fiecare utilizator, aşa cum consideră că îi este de ajutor.
În captura de ecran de mai sus (click pentru mărire) puteţi vedea conţinutul unui folder creat pentru o anumită licitaţie (în partea dreaptă), precum şi structura de directoare cu licitaţiile unei singure case (în stânga). Programul utilizat este FastStone ImageViewer, un program gratuit a cărui versiune portabilă pentru Windows poate fi descărcată de aici.
Alegând comanda Properties din meniul contextual al unei imagini (sau click dreapta, pentru cei care nu stăpânesc termenul) se va deschide fereastra Properties, care la tabul Details conţine - ca să vezi! - datele esenţiale EXIF.
La un nivel mai superior de organizare, pentru fiecare imagine se pot adăuga taguri după preferinţele şi trebuinţele fiecăruia (de exemplu un fotograf ar putea alege taguri de genul portret, peisaj, animale, excursie etc., etc.). Pentru aceasta se pot folosi programe specializate pentru catalogarea fişierelor media. De exemplu unul dintre programele răspândite în rândul profesioniştilor este Adobe Photoshop Lightroom. Dar pentru un utilizator casnic, fără pretenţii de profesionist, s-au inventat şi programe gratuite. Eu utilizez softul XnView MP, care se poate descărca gratis (pentru utilizare casnică necomercială) de aici, în format portabil sau ca installer, atât pentru 32, cât şi pentru 64 de biţi (el este disponibil şi pentru MaxOs, precum şi pentru Linux). Click pe imagine pentru mărire.
Pe lângă funcţia de catalogare media, programul permite şi scrierea/editarea informaţiilor IPTC/EXIF.
Programul permite sortarea fişierelor după numeroase criterii, aşa cum se poate vedea în captura de mai jos (click pentru mărire).
În plus, este posibilă o acţiune indisponibilă în view-erele simple: căutarea rapidă după numeroşi termeni, inclusiv după datele din IPTC/EXIF.
Pentru catalogarea media se mai poate utiliza şi un alt program gratuit: Adobe Bridge (poate fi descărcat de aici de către un utilizator care are cont pentru Adobe Creative Cloud).
Programul poate accesa datele din IPTC/EXIF şi poate atribui taguri.
În plus, Adobe Bridge permite şi căutarea după criterii multiple în cadrul bibliotecilor, chiardacă acestea nu au fost încă indexate.
O a treia alternativă gratuită este PhotoGrok, care poate fi descărcat de aici. Este un program simplu, cu ajutorul căruia se pot realiza cataloage media. Pentru utilizarea lui trebuie să aveţi instalată rutina Java (minimum versiunea 6). Click pe imagine pentru mărire.
Şi acest program permite căutarea după criterii multiple:
La final trebuie să vă atenţionez că acţiunea de catalogare, de atribuire de taguri şi de regăsire a informaţiilor necesare nu se poate face automat de programele menţionate mai sus, ci este nevoie de munca şi creativitatea utilizatorului.
Trebuie de asemenea să precizez că pentru gestionarea unei cantităţi semnificative de formate media se poate apela şi la baze de date specializate, care pot fi construite după dorinţa şi după putinţa fiecărui utilizator, funcţie de cunoştinţele şi creativitatea lui. Despre bazele de date însă mi-am propus să scriu un alt articol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu