Circulaţie interesantă

Mai devreme s-a terminat una dintre licitaţiile pe care le mai urmăresc pe eBay. Nu aş putea spune că m-a mirat preţul final la care a ajuns pisa în cauză, deoarece poartă două ştampile destul de rare care lipseşte din cele mai multe colecţii, inclusiv din unele specializate şi mai avansate. Click pe imagini pentru mărire.

Ştampila mare, ovală a fost descrisă de Kiriac Dragomir în monografia "Ştampilografia poştală (România: 1822-1910)" sub codul SMR4a, fiind una dintre ştampilele mixte, tren -vapor utilizate pentru cursele poştale care făceau legătura între Ostende şi Constantinopol.
Pe verso, aplicată cu tuş violet, se distinge o ştampilă cu cerc dublu codificată de K.D. drept SMR15.
Datele sunt vizibile: 12, respectiv 13 mai 1896 (date care se încadrează în perioada de utilizare a mărcilor supratipărite). Mai jos puteţi vedea preţul realizat de acest plic.

Piesă de poştă aeriană falsificată

În urmă cu câteva zile am văzut pe eBay o piesă de poştă aeriană franceză. Piesele expediate din România şi transportate cu avioanele militare franceze nu sunt chiar printre cele mai comune, de aceea exemplarul de pe eBay mi-a captat imediat atenţia. Click pe imagini pentru mărire.

La prima vedere, ar fi vorba despre o ilustrată expediată din România spre Franţa. Cine nu cunoaşte detalii privind istoricul curselor aeriene franceze care au plecat/au tranzitat teritoriul României ar fi putut crede că ilustrata a fost expediată din Arad (sau dintr-o localitate situată în apropiere), deoarece marca purtând supratiparul "Ocupaţia franceză" nu a circulat în Regat, de exemplu. Francatura formată sintr-o marcă cu supratipar şi una fără este ceva mai atractivă, dar nu se "pupă" cu tariful.
Tot la prima vedere, piesa mi s-a părut în neregulă atunci când am văzut-o şi am întrebat prietenii de pe Facebook ce părere au despre ea, fără să intru în detalii.
Detaliile însă le prezint acum.

Din literatură (şi din studiul pieselor care mi-au mai trecut prin mână) ştiam mai de demult că oficiul militar francez de campanie nr. 520 a funcţionat în Constantinopol, începând cu 8 iulie 1919*, ştampila acestuia fiind utilizată pe corespondenţele oficiale şi particulare expediate prin intermediul avioanelor militare franceze din Constantinopol la Bucureşti (de unde exista o legătură feroviară spre Franţa prin Orient Expres). Ca document oficial este indicată o instrucţiune semnată de generalul Franchet d'Esperey, Comandantul General al Forţelor Aliate. Piesa de mai sus poartă data de 29 mai 1919, încadrarea istorică în timp nepotrivindu-se.
Tot în instrucţiunea menţionată se specifică în mod clar că toate corespondenţele particulare expediate din Constantinopol trebuiau francate cu mărci franceze cu nominal însumat de 1 franc, drept suprataxă aeriană. Francatura piesei noastre nu se potriveşte, după cum bine se poate vedea.
Şi tot în instrucţiunea cu pricina se menţionează (lucru confirmat de piesele care mi-au trecut prin mână) că toate trimiterile trebuie ştampilate cu o ştampilă dreptunghiulară cu cadrul dublu, având textul "ARMEES ALLIEES EN ORIENT/POSTE AERIENNE". Această ştampilă lipseşte de pe piesa cu pricina.

Examinând cu mai multă atenţie piesa, am observat un lucru interesant (click pe imagine pentru mărire):

Cele două amprente de pe cartea poştală prezintă nişte "tăieturi" albe orizontale. Cine a utilizat o imprimantă cu jet de cerneală la care culoarea negru este "pe ducă" cred că ştie despre ce vorbesc.

Am mai observat un lucru interesant: Ilustrata are în mesajul de pe verso, lângă text, şi data. Dată care, însă, se vede de la o poştă că a fost modificată (în mod grosolan), din 27/2/19 în 27/5/19 (priviţi cu atenţie imaginea de mai jos):

Am descoperit acest element ceva mai târziu, dar el nu a făcut altceva decât să îmi întărească convingerea că priveam o piesă contrafăcută. Mai mult, piesa în cauză a fost oferită pe eBay de către o persoană despre care am mai scris pe blog din motive similare - piese contrafăcute (este vorba de ID-ul dzam84). Click pentru mărire.

*  Ing. Călin Marinescu - Poşta aeriană în România 1916-1993, Bucureşti, 1994, p. 29-33.

Tipurile de clişeu la uzualele Ferdinand încă dau multora bătăi de cap

Ceea ce lipseşte din cataloagele româneşti şi străine, lăsând mulţi colecţionari cu idei preconcepute sau greşite este noţiunea de planşă şi cum influenţează ea raritatea tipurilor de clişeu.
Faţă de cititorii constanţi ai blogului consider că mi-am făcut datoria din acest punct de vedere, deoarece am abordat pe larg, în repetate rânduri, cele două noţiuni. Nu aş fi revenit asupra subiectului dacă nu aş fi primit mai multe solicitări de clarificare a unei probleme cu care s-au confruntat câţiva colecţionari care şi-au ales ca subiect uzualele Ferdinand, deoarece sunt destul de comune şi permit studierea lor fără un efort financiar împovărător.

Pe eBay a fost oferit mai demult un lot de piese obliterate (click pe imagine pentru mărire) ale unor mărci de 3 lei "cap mic". Perechea din mijloc constituie obiectul nelămuririlor: pe bileţelul care o însoţeşte în partea stângă posesorul a scris "eroare", referindu-se la tipul II, denumit uzual "cu furcă" de către colecţionari. Întrebarea care mi-a fost pusă se referă la aceasta: este perechea o eroare, sau nu?

Din păcate pentru posesor, nu este eroare. De altfel, un tip de clişeu nu poate fi eroare, chiar dacă este mai rar decât restul tipurilor aceluiaşi clişeu. Prezenţa şi dispunerea în coală a unuia sau a mai multor tipuri reprezintă un atribut al planşei de tipar, apărând pe timpul construcţiei acesteia. Eroarea, de aceea, este cu totul altceva.

În cazul nostru concret, perechea de 3 lei tipul II "cu furcă" aparţine mărcii imprimate în culoarea brun (Michel nr. 276a). Spre deosebire de marca de 3 lei roz mat (unicatul din stânga) la care se întâlnesc în coală câteva clişee tipul II (restul mărcilor aparţinând tipului I "cu cioc"), la marca de 3 lei brun TOATE clişeele din coală sunt tipul II.
Marca de 3 lei brun a fost imprimată cu ajutorul a două planşe diferite:
- una care conţine numai clişee tipul II (este şi cea mai comună variantă);
- una care conţine clişee tipul I "cu cioc", cu excepţia unui rând din partea inferioară a colii, în care clişeele sunt tipul II "cu furcă".
Între cele două planşe există şi diferenţe de nuanţă, greu de identificat pentru nespecialişti. Ca piesă-martor se poate utiliza o pereche verticală cu tipuri mixte, I ("cu cioc") + II ("cu furcă"), care este însă o piesă rară (probabil este cea mai rară varietate de la uzualele Ferdinand).

Vechi reclame imprimate pe obiectele de corespondenţă

Aceste piese fac parte dintr-o categorie specială, urmărită cu multă asiduitate de către amatorii de tematică filatelică pentru completarea colecţiilor sau exponatelor cu anumite teme mai sărace în mărci poştale.
Nu este mai puţin adevărat că am întâlnit şi colecţionari care sunt încântaţi de descoperirea unor trimiteri poştale care poartă diverse reclame din motive estetice. Unele astfel de impresiuni au fost realizate în condiţii grafice bune sau au compoziţii grafice reuşite.
Întâmplarea a făcut ca într-o perioadă relativ scurtă să dau pe portalurile online peste trei astfel de piese care mi-au plăcut din punct de vedere grafic. De aceea le-am păstrat, pentru a vi le arăta şi vouă.

Plicul de mai sus (click pe imagini pentru mărire) datează din perioada Primului Război Mondial, fiind preimprimat atât pe faţă, cât şi pe verso cu reclama unui armurier craiovean. Este amuzantă prezentarea făcută de proprietari: "Atelier special cu instalaţie electrică pentru fabricaţiune şi reparaţiuni". Acum s-ar putea ca unora să li se pară deplasată, dar pentru acea perioadă accesul la scule cu motoare electrice nu era chiar la îndemâna oricui.

Aceasta este o altă reclamă care mi-a plăcut datorită graficii utilizate. Nu vă uitaţi la francatura de pe verso, pentru că îi lipseşte o marcă.
Reclama îi aparţine Fabricii de Mobile Ardeleana din Târgu Mureş. Imaginea fotoliului şi a pianului cu coadă doreşte să prezinte complexitatea obiectelor fabricate. Medalionul prezintă probabil sediul fabricii cu pricina.
Reclama a fost preimprimată pe faţa unui plic expediat în 1923 la Viena.

Cea de-a treia piesă datează din 1947, fiind un imprimat expediat prin poştă din Bucureşti la Caransebeş. Reclama aparţine Societăţii Anonime Române Parin, distribuitorul renumitului produs "fricţiunea Horia" (sic!).

Astăzi ni se pot părea depăşite, dar aceste reclame sunt precursoarele cataloagelor şi ofertelor pe care le găsiţi astăzi în cutia de scrisori.

Francatură curioasă

Cu ceva timp în urmă am remarcat pe un portal online un plic din perioada republicii, care poartă o francatură care mi se pare una curioasă. Click pe imagini pentru mărire.

După datele care se pot distinge, este vorba despre o scrisoare simplă expediată de la Sibiu la Bucureşti. Verificând însă datele de pe ştampile, expedierea a fost făcută pe 30 ianuarie 1952! Adică mai târziu cu două zile de stabilizarea monetară. Iar mărcile din francatură au toate nominale în leii vechi adoptaţi în 1947, care n-ar mai fi trebuit să mai aibă putere de francare.
Nominalul însumat al mărcilor din francatură nu se potriveşte cu niciun tarif. Nu sunt un specialist al perioadei Republicii, de aceea dacă este cineva în stare să explice care este treaba cu francatura în cauză, îl invit să folosească formularul de comentarii de mai jos.

Falsuri la piese postclasice

În luna aprilie a.c., pe portalul eBay au fost oferite mai multe piese româneşti de către un vânzător din Olanda (ID-ul matthijs_philatelie). După compoziţia loturilor şi încadrarea acestora în timp a fost probabil vorba de o colecţie de marcă românească de nivel mediu, desfăcută de către negustorul amintit.
Nu aş fi semnalat piesele în cauză dacă nu m-aş fi confruntat mai demult cu tot felul de făcături ale căror punct de origine a fost Olanda: se pare că în mai multe ţări din Europa Occidentală există o modă lansată de anumiţi aşa-zişi întreprinzători, care fabrică şi pun pe piaţă tot felul de drăcovenii sub multiple denumiri, păcălindu-i pe colecţionarii mai săraci, dar şi mai lipsiţi de cunoştinţe.
Bănuiesc faptul că vânzătorul nu a ştiut cu exactitate ce vinde, de aceea nu îi aduc nicio acuzaţie. Pur şi simplu a primit o colecţie sau un stoc, pe care l-a desfăcut pe canalul folosit de el în mod uzual.

Piesa de mai sus este un fals integral al mărcii de 50 bani "Paris", 1872, foarte uşor de recunoscut după dantelura în linie, după impresiunea mult prea grosolană, dar şi după o urmă a colţului clişeului (în stânga-sus) care nu se întâlneşte niciodată la original. Mai sunt şi alte elemente ale desenului care se pot identifica uşor comparând falsul cu o marcă originală obliterată (care nu este o raritate).
Am semnalat falsul pentru a-i determina pe cititorii interesaţi să îşi formeze ochiul şi să nu se păcălească cu astfel de producţii.
Urmează trei unicate care s-au dorit a fi probe ale mărcii de 10 bani Bucureşti II.

Povestea clişeelor de 10 bani de la emisiunile Paris, Bucureşti I şi Bucureşti II este una destul de complicată. Începusem acum câţiva ani să descriu tipurile de clişeu ale mărcii de 10 bani Paris, dar m-am oprit pentru că vreau să păstrez surprize şi pentru catalog. Ştiind ce ştiu mi-a fost extrem de uşor să clasific cele trei aşa-zise probe de mai sus drept făcături ordinare. Vă indic acum numai două elemente care vin în sprijinul afirmaţiei:
     - niciuna dintre probele aferente emisiunilor Bucureşti nu prezintă linii de separaţie/ghidare între clişee, aşa cum se poate distinge foarte clar la toate cele trei piese;
     - în ciuda "tiparului" foarte ancrasat al făcăturilor, există un microsemn care se repetă întotdeauna la producţiile de acest gen (nu sunt primele exemplare pe care le văd): sub litera N din ROMANIA există o pată de culoare cu apariţie repetată.

Falsurile au fost vândute cu preţuri finale nesemnificative, dar în definitiv nu asta e problema, ci aceea că unii dintre cumpărători le pot lua drept bune menţinând pe piaţă aceste producţii, afectând în final credibilitatea mărcilor româneşti per ansamblu.

Conferința miniștrilor pentru patrimoniu cultural din statele membre ale Consiliului Europei

Ieri, cei de la Ministerul Culturii au publicat pe propriul site comunicatul privind participarea la evenimentul din titlu a unei delegaţii româneşti, conduse de către secretarul de stat Bogdan Stanoevici.
Potrivit comunicatului, oficialul român a prezentat liniile de acțiune stabilite prin Strategia sectorială în domeniul culturii și patrimoniului național pentru perioada 2014 - 2020 și a făcut referire la participarea României la acțiuni dedicate conservării, protejării și promovării patrimoniului cultural, derulate sau în proces de desfășurare în cadrul a diferite forme de parteneriat.
Potrivit aceluiaşi comunicat, miniştrii responsabili cu patrimoniul cultural au adoptat o declaraţie care vizează elaborarea unei strategii europene pentru protecția patrimoniului, cu definirea principiilor, modalităților de gestionare a patrimoniului în Europa, precum și a domeniilor de acțiune prioritare, în scopul adecvării pozițiilor statelor la provocările actuale (schimbări politice, economice, demografice și climatice).

Desigur, strategia nominalizată mai sus (şi prezentată, conform comunicatului, participanţilor la evenimentul de la Namur, Belgia), document despre care am mai scris pe blog, nominalizează obiectele filatelice printre cele care fac parte din patrimoniul cultural mobil şi... cam atât. Documentul (programatic?) face unele aprecieri extrem de generale, care se potrivesc atât la cioburi descoperite în pământ, cât şi la numismatică. Unele s-ar potrivi inclusiv şi la filatelie, DAR:

1. Documentul a fost realizat fără a se cere vreo părere din partea vreunui specialist.
2. Enunţurile generale nu au absolut nicio valoare, deoarece după 1990 au mai existat documente asemănătoare, dar pe responsabilii de la Cultură i-a durut pur şi simplu în cur de acest domeniu!
3. În cei 25 de ani care au trecut de la aşa-zisa revoluţie, domnii de la Cultură nu au alocat pentru filatelie (studiu, cercetare, publicaţii etc.) NICI MĂCAR CINCI BĂNUŢI! Desigur, ar trebui traşi de mânecă şi domnii din Academia Română, care manifestă un dezinteres total atât pentru bunurile filatelice (unele potenţiale bunuri de patrimoniu), cât şi pentru istoria comunicaţiilor (care este şi ea o ramură a istoriei naţionale).
4. Interesul domnilor de la Cultură pentru filatelie este demonstrat de DISPARIŢIA experţilor acreditaţi de Ministerul Culturii pentru acest domeniu.
5. Concomitent, nişte responsabili pricepuţi ca găina la submarine nu au pregetat să includă obiectele şi piesele filatelice în categoria bunurilor patrimoniului cultural mobil, dar normele privind clasarea bunurilor sunt făcute LA GRĂMADĂ, lăsând posibilitatea oricărui neavenit să-şi dea cu părerea asupra încadrării unor piese filatelice în categoria fond şi/sau tezaur, deşi în mod evident timbrele cu tiraje de milioane de exemplare (chiar mai vechi de 50 de ani) nu pot face parte din patrimoniu. Din păcate, în ultimii ani au fost persoane fără nicio pregătire în domeniu (unii chiar salariaţi în instituţii ale statului) care au lansat enunţuri nepotrivite (ori chiar nelegale) în spaţiul public, socotind că dacă deţin o diplomă în arhitectură, geografie, istorie sau economie ar putea să-şi dea cu părerea într-un domeniu care le era complet străin. Am mai spus-o şi o mai spun încă o dată: cu orice astfel de diplomă te poţi şterge undeva, dacă nu ai făcut nemijlocit studiu şi cercetare în domeniul cu pricina. Filatelia şi istoria poştală nu se pot asimila cu niciun alt domeniu.
6. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată apariţia unor experţi judiciari calificaţi(?) şi atestaţi pentru filatelie. Îi puteţi găsi aici, (introduceţi termenul "filatelie" în câmpul "specialitate"), iar lista lor o puteţi vedea în imaginea de mai jos (click pentru mărire).

Tare aş fi curios să aflu ce studii şi articole despre filatelie au realizat domnii şi doamnele de mai sus (ale căror nume nu spun nimic în lumea filatelică), precum şi care este competenţa în materie a celor care i-au acreditat ca experţi. Deoarece o atestare "la grămadă" pentru "artă, patrimoniu naţional, filatelie, cărţi" este complet neavenită, nejustificată şi, probabil, cam pe lângă lege. Poate se pricepe careva la pictură sau la bibliofilie, dar asta nu înseamnă că s-ar putea pricepe "prin simpatie" şi la filatelie.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. Pentru cei nelămuriţi, menţionez că observaţiile de mai sus se referă strict şi exclusiv la filatelie. Nu vreau să amestecăm mere cu pere, cu banane şi alte produse. Dacă există şi alte păreri, le aştept cu nerăbdare (dar însoţite şi de argumente valide).

Atenţie la făcături!

Tot răsfoind ofertele prezentate pe portalurile online mai dau peste câte o "chiflă" fabricată întru fraierirea colecţionarilor fără prea multe cunoştinţe şi mai slabi de înger. Vă dau două exemple de astfel de produse pe care le-am întâlnit pe Delcampe. Click pe imagini pentru mărire.

Prima făcătură este oferită de către un vânzător belgian. Pe o maculatură românească preobliterată un isteţ a mimat un aşa-zis supratipar al cărui text îl puteţi vedea foarte bine şi singuri în imaginea de mai sus. Individul dă dovadă de largheţe, oferind "raritatea" pentru numai 3 euro. Nu la fel stă treaba cu un alt vânzător, tot din Belgia.

Pe o marcă românească Spic de grâu care ar purta o ştampilă ambulantă EST I se cere un preţ de strigare de nu mai puţin de 80 de euro! În cei peste 40 de ani de când studiez această perioadă recunosc faptul că n-am văzut niciodată această ştampilă, nici măcar pe piese belgiene, iar din această cauză am îndoieli în ceea ce priveste oferta în cauză.
Dacă ştie cineva dintre cititori mai multe despre existenţa unei astfel de ştampile îl rog să îmi dea un semnal.

De 1 Mai.

Săptămâna trecută m-am întâlnit cu un prieten vechi, pe care nu-l mai văzusem după aşa-zisa revoluţie din 1989. Timpurile şi evenimentele ne-au despărţit şi, preţ de vreo două ore, am încercat să ne aducem aminte de foştii colegi, de întâmplările prin care am trecut, dar şi să îi comemorăm pe cei care ne-au părăsit, ducându-se spre un loc mai bun.
Mă ştia colecţionar de ilustrate vechi şi mi-a adus pe un stick un mănunchi de imagini ale unor "felicitări" vechi realizate cu ocazia zilei de 1 mai.

Ca să le vedeţi pe un fundal adecvat am pregătit şi regia muzicală potrivită.

Ce a fost şi ce a reprezentat aşa-zisa sărbătoare de 1 Mai? Urmăriţi şi documentarul de mai jos.