Eseu circulat prin poştă, şi cu varietate pe deasupra!

Tot o piesă pe care n-am observat-o atunci când s-a vândut într-o licitaţie online este şi plicul de mai jos (click pe imagini pentru mărire), plic cu câteva caracteristici inedite pentru piesele din perioada interbelică.

Plicul a fost expediat în octombrie 1922, conform ştampilelor, de la Focşani la Bucureşti, fiind francat conform tarifului în vigoare de la 1 iulie 1922, de când o scrisoare simplă internă trebuia francată cu 1 leu, plus timbrul obligatoriu de 10 bani reprezentând taxa pentru asistenţa socială.
Elementul atractiv al plicului îl reprezintă blocul de patru mărci de 25 bani, care nu sunt de fapt mărci propriu-zise, ci eseuri cu modelul aprobat al valorii de 25 bani, în culoarea aprobată. Eseul se diferenţiază faţă de marca definitivă prin spaţiul mult mai mare între clişee pe un rând orizontal, motiv pentru care şi dantelarea laturilor verticale s-a efectuat (la eseuri) prin două linii de dantelură pentru fiecare interval.
Al doilea element atractiv al piesei îl constutie o varietate pe care am observat-o la blocul de patru eseuri, şi anume dantelură dublă orizontală la mijloc, vizibilă însă la examinarea cu mai multă atenţie a blocului.

Varietatea este denumită de unii colecţionari specializaţi "dantelură tip diamant". După forma orificiilor dantelurii, se distinge bătaia dublă a matriţei perforului, care nu a fost executată exact în aceeaşi poziţie.

Al treilea element atractiv al piesei îl reprezintă ştampila de sosire, aplicată pe spatele plicului: PALAT REGAL BUCUREŞTI.

Acum ar trebui făcută o precizare. Plicul a fost francat potrivit tarifului în vigoare la data respectivă şi poartă ştampilele oficiilor de expediere şi de sosire. Cu toate acestea, cred că este destul de evident faptul că piesa este una de origine filatelică, deoarece un eseu nu are ce căuta pe o corespondenţă poştală normală. Aşadar o astfel de piesă nu poate fi în niciun caz considerată cine ştie ce eroare sau vreo mare raritate.

Utilizare târzie sau ştampilare de complezenţă?

Mai demult a fost vândut pe un portal online de licitaţii un cupon de răspuns internaţional românesc pe care l-am observat abia acum şi care m-a făcut să-mi pun înrebările din titlu.

Valoarea nominală a cuponului este de 20.000 lei, aşa cum se vede pe inscripţia de pe faţa acestuia. Această valoare m-a băgat însă în ceaţă. Data ştampilei destul de apropiată de prima reformă bănească de după război m-a determinat să mă gândesc imediat la inflaţia înregistrată în anul 1947. Numai că suma de 20.000 lei ("reprezentând taxa de francare a unei scrisori simple, cu destinaţia pentru străinătate" - după cum se precizează pe faţa cuponului) nu se potriveşte cu niciunul dintre tarifele cunoscute din anul 1947. Începând cu 1 aprilie 1947, o scrisoare simplă externă costa 15.000 lei, tarif majorat la 45.000 lei pe 1 iulie din acelaşi an.
A doua problemă o reprezintă ştampila aplicată pe faţa cuponului: BACĂU 11 MAR 48. La acea dată, tariful pentru o scrisoare simplă externă era (potrivit datelor publicate în august 1947, după reforma monetară) de numai 15 lei. Tocmai de aceea mă întreb: cuponul a fost ştampilat de complezenţă, sau la oficii au fost acceptate cupoane vechi, cu valoarea nominală în leii vechi, la un anumit curs de conversie a leilor vechi în lei noi?

Francatură mixtă pe un întreg cu semnătura lui Zoscsak

Colecţia destul de frumuşică de piese din istoria filateliei româneşti pe care am prezentat-o de-a lungul celor peste patru ani de când scriu pe acest blog este completată cu încă un frumos întreg poştal german, vândut recent pe un portal online. Click pe imagini pentru mărire.

Este vorba despre o carte poştală germană cu răspuns plătit expediată în octombrie 1899 din Hanovra în România, la Bucureşti, pe adresa celebrului Rudolf Zoscsak. Până la destinaţie, cartea poştală nu a făcut decât tri zile, aşa cum o atestă ştampila de sosire BUCURESCI CURSA I.
Cunoscutul filatelist român i-a răspuns corespondentului său german cu o întârziere destul de mare, abia pe 1 decembrie 1899, şi nu la Hanovra, ci la Frankfurt pe Main, distanţă pe care o parcurge tot în trei zile.
Răspunsul poartă scrisul olograf al colecţionarului român, cu tot cu semnătura acestuia.
Am pomenit în titlu că este vorba despre o francatură mixtă. Nu cunosc motivul pentru care Zoscsak a mai adăugat pe partea cu "Antwort" (răspuns) o marcă românească model Spic de grâu (5 bani verde cu filigran PR, culoarea schimbată, aşa-zisă UPU), deoarece francatura de 10 pfennig acoperea contravaloarea tarifului în vigoare. În orice caz, nu este vorba despre o marcă adăugată ulterior (pentru că am văzut mai multe astfel de piese stricate de tot felul de "deştepţi").
Piesa a obţinut un preţ bunicel în licitaţia online. Dacă sunteţi interesaţi de preţurile realizate de diverse piese, vă invit să urmăriţi aceste licitaţii pe portalurile în cauză.

Circulaţie neobişnuită

Mărcile cunoscute sub denumirea purtată de către beneficiar - Cercul ieşenilor din Bucureşti - au fost destul de târziu catalogate în lucrările noastre. Ele sunt mărci care intră în categoria celor puse în circulaţie în scopul scutirii de taxe poştae, potrivit aprobării primite de către asociaţia în cauză.
Mai multe amănunte pot fi găsite în CMPR 1984 (Cornel Spineanu).

Acum vreo două săptămâni, un vâmzător înregistrat în Grecia a oferit pe un portal online o circulaţie mai rară purtând una dintre cele două mărci puse în circulaţie de către asociaţie. Click pe imagini pentru mărire.

Este vorba de un imprimat standard al asociaţiei, prin care se solicită contribuţii în vederea ajutorării refugiaţilor, expediat în regim de trimitere recomandată în septembrie 1944 din Bucureşti către o firmă din Constanţa. Destinatarul a refuzat la acea dată primirea misivei (probabil bănuia scopul imprimatului, iar situaţia de la acea dată nu era deloc una roză). Imprimatul a fost înapoiat cu retur expeditorului din Bucureşti.
Această piesă este una dintre puţinele pe care le-am văzut timp de mai mulţi ani. Ea a fost vândută pe portalul online cu pricina cu 119 dolari, după 4 biduri.

Tot e-n ton cu evenimentele din aceste zile

Mi-a sărit în ochi scrisul frumos de pe spatele cărţii poştale prezentate mai jos, piesă peste care am dat pe un portal online (click pe imagini pentru mărire). Citind din curiozitate mesajul, am realizat de fapt cine este expeditorul (un deţinut din închisoarea Văcăreşti) către apărătorul lui (un avocat ridicat în slăvi de către expeditor).
Astăzi mesajele se transmit mai uşor, se pare.

N-am nici cea mai mică idee dacă deţinuţii din acea perioadă aveau acces la cărţi poştale sau li se dădeau de către stat la o anumită perioadă. Piesa de faţă este o recomandată loco (ştampila de recomandare este ilizibilă, cu toate că i se pot zări marginile.

Încă n-am murit!

Spre marea mâhnire a unora, cred că apuc să ies din iarna asta.

Sunt câteva lucruri despre mine pe care nu le ştiu decât rudele şi cunoştinţele foarte apropiate. Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng. Cu toate acestea, rărirea vizibilă a articolelor de pe blog, răspunsurile întârziate la unele mailuri şi ignorarea unor mesaje primite de la unii coleclecţionari (sau nu), toate acestea i-a făcut pe unii dintre cei cu care am interacţionat mai mult sau mai puţin să mă întrebe ce se întâmplă.

Degradarea stării mele generale m-a determinat anul trecut să stau călare pe doftori, pentru a vedea ce se întâmplă. După un diagnostic pe care oarecum îl aşteptam m-am pomenit că sunt trimis pachet acasă, cu decizie de pensionare. Din păcate, problemele nu au dispărut, pomenindu-mă astă toamnă că sunt diagnosticat cu o boală idioată (alta decât cea din cauza căreia am fost pensionat), o afecţiune rară care necesită un tratament elaborat şi care nu se mai vindecă, ci doar este "ţinută în frâu". Rămâne de văzut acum pentru cât timp.

Acesta este motivul pentru care n-am mai scris pe blog. Nu că n-aş fi putut, ci mai mult pentru că n-am mai avut chef deloc. Au mai avut loc şi câteva întâmplări care m-au scârbit tare de tot.

Astăzi, doctorul meu specialist mi-a dat pentru prima dată după multe luni o veste mai bună, după ultimele analize făcute. Cel puţin cu moralul stau mai bine acum. Sper să revin.

Comentariile sunt închise la acest articol.

News: S-a mai făcut un pas spre privatizarea Poştei

Într-un comunicat dat publicităţii ieri, 2 februarie, CN Poşta Română a anunţat că Statul român, prin Ministerul pentru Societatea Informaţională (MSI), a acceptat oferta neangajantă depusă de operatorul belgian de servicii poştale bpost pentru achiziţionarea pachetului de 51% din acţiunile deţinute la Compania Naţională Poşta Română. Acordul înseamnă trecerea la următoarea etapă a procesului de privatizare, cea de due diligence, premergătoare depunerii unei oferte angajante.

Admiterea ofertantului bpost în etapa de due diligence a procesului de privatizare presupune, în principal, acces la camera de date, întâlniri operaţionale cu managementul companiei şi negocierea contractului de privatizare. La finalul acestei etape, bpost va putea depune o ofertă finală fermă pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni la Poşta Română, se arată în comunicatul Poştei.

Ştampilă târzie la Bolgrad

Sortând diverse imagini, am dat peste fragmentul ilustrat în imaginea de mai jos.

Este o marcă de 10 ruble (probabil din emisiunea imperială din 1917) utilizată pe un mandat poştal.
Ştampila este deja una destul de târzie, după cum se şi poate vedea: BOLGRAD 8-3-18.
Acest domeniu este (cel puţin la noi) puţin spre deloc cercetat, probabil că şi lui îi va veni rândul la momentul potrivit.