Piese clasice falsificate

Înainte să încep articolul propriu-zis trebuie să îmi cer scuze pentru perioada mai îndelungată în care nu am mai scris pe blog. Am avut foarte mult de lucru la un alt proiect, şi nici nu am fost într-o formă bună.

Revenind la subiect - falsuri, cred că o spun pentru a nu ştiu câta oară: rămân mereu uimit cât de uşor pot fi păcăliţi amatorii de piese frumoase sau deosebite. Cauza pentru care se întâmplă acest lucru iar am arătat-o de nenumărate ori:  amatorii "se aruncă" la piese sau la perioade pe care nu le stăpânesc. Că până la urmă ei ajung să înveţe pe propriul buzunar (şi nu întotdeauna pe sume mici de bani) este o altă mâncare de peşte. Şi poate că aşa le şi trebuie dacă nu întreabă pe cineva mai experimentat înainte să facă o plată pentru o piesă dubioasă.

Un prim exemplu:

Acesta este un "fragment de scrisoare" pe care se află un unicat de 6 parale Principatele Unite, tirajul din 1864 (cel care nu a circulat, mărcile de 6 parale 1864 nefiind niciodată puse în circulaţie. Că marca face parte din tirajul din 1864 este uşor de văzut pentru cineva cât de cât umblat prin filatelia clasică, culoarea tiparului, aspectul său şi un defect al literei O din FRANCO specific tiparului cu plăci de 40 de clişee (click pe a doua imagine pentru mărire). Fiind o marcă neemisă, făcătura este evidentă, iar ştampila BUCURESCI cu stea este falsificată. Şi cred că ar mai trebui menţionat şi faptul că tariful pentru o scrisoare internă simplă era de 30 şi nu de 6 parale.

"Piesa" a fost vândută, totuşi preţul nu prea mare arată că nu prea au fost mulţi amatori păcăliţi de această producţie.

A doua piesă este una gogonată rău, dar asta nu a împiedicat pe cineva să angajeze o sumă importantă pentru achiziţionarea ei. Click pe imagini pentru mărire.

Ca să scurtez povestea: falsificatorul a luat o scrisoare însoţitoare de grop (originală), a aplicat un ştraif de trei mărci NEEMISE Cuza din 1864 (aceste mărci nu au ajuns niciodată în vreun oficiu poştal) şi a aplicat peste ele trei amprente de ştampilă tip grătar. În afara faptului că mărcile nu au circulat niciodată, mai este şi problema scrisorilor însoţitoare de gropuri care nu se francau, taxele poştale fiind aplicate la plecare de către expeditor. Apoi mai apare ceva comic: în descrierea piesei, vânzătorul MENŢIONEAZĂ că scrisoare este francată cu mărci NEEMISE (sic!).

Din nefericire, un nepriceput a stricat o frumuseţe de grop, care ar fi meritat o sumă destul de frumoasă.

A treia piesă are o poveste ceva mai lungă şi care se leagă de un alt fals, cam din aceeaşi categorie însă.

Este un fals grosolan al uneia dintre cele două subtipuri cunoscute ale agenţiei DDSG din Giurgiu, care nu seamănă însă mai deloc cu originalul (pentru cunoscători, v. Tchilinghirian şi Stephen, Austrian Post Offices Abroad, part 6, pag. 469, fig. 798 şi 799).

Ştampila este ilustrată şi de Ringström şi Tester (The Private Ship Letter Stamps of the World, Part I2, pag. 66). Diferenţele sunt evidente.

După aspectul amprentei "ştampilei", există o legătură cu alte două piese DDSG falsificate despre care am scris pe blog în urmă cu aproape şase ani, aici. Ei bine, plicul descris în articolul vechide pe blog a apărut iar pe piaţă. Iniţial el a fost vândut, ulterior fiind însă returnat.

Şi fiindcă tot am ajuns la capitolul poşte fluviale, vă mai prezint alte două piese despre care nu ştiu ce să cred. Fotografiile sunt foarte slabe calitativ (click pentru mărire).

Ele au fost prezentate de vânzător drept eseuri, numai că în literatură nu apar în acest model şi această combinaţie de culori (şi care nici nu seamănă cu originalul). Ringstrom şi Tester menţionează (op. cit., pag. 102) un singur eseu la emisiunea a cincea a poştei particulare Danube and Black Sea Line of Streamers T. B. Morton: tipar negru pe hârtie de buloare brun-roşcat pal, având numai steagul în culoare. Ori aceste piese au trei culori.

Loturi de postclasice cu surprize

Aseară s-a încheiat o serie de licitaţii de pe eBay conţinând multe lucruşoare interesante pentru colecţionarul specializat în studiul emisiunilor postclasice. Loturile au făcut parte cel mai probabil dintr-o colecţie de marcă românească desfăcută pe bucăţi de un negustor din Ucraina.

Loturle au cuprins diverse piese de genul perechilor, ştraifurilor şi blocurilor circulate, unicate sau multiple cu diverse danteluri deplasate, pise pe fragment şi ştampile frumoase din emisiunile Paris-Bucureşti, Perle şi Vulturi. Toate loturile au beneficiat de preţuri de plecare scăzute, având însă realizări destul de interesante.

Două loturi mi-au atras atenţia în mod deosebit (şi nu am fost singurul care le-a urmărit).
Primul lot a conţinut două unicate din emisiunea Bucureşti I, de 1½ bani oliv şi de 5 Bani bistru (click pentru mărire).

Nu toată lumea se uită şi la imaginile verso-ului mărcilor oferite, dar cine a făcut-o a avut o surpriză plăcută (click pentru mărire).

Ambele mărci prezentau tipar recto-verso. Lotul a fost vândut cu 338 dolari (19 bids).

Al doilea lot a fost constituit dintr-o pereche orizontală a mărcii de 15 bani, prezentând (în mod similar) tipar recto-verso, dar cu tiparul de pe verso mult mai bine vizibil decât cele două unicate prezentate mai sus (click pentru mărire):

Perechea a fost vândută cu 706 dolari (16 bids). Preţul final depăşeşte realizările unor perechi cu recto-verso vândute pe eBay (dar neuzate).

Potrivit surselor mele, cele trei piese s-au întors acasă.

Falsurile Peter Winter din anii '80

În mediul filatelic românesc au fost puţine informaţii despre facsimilele realizate de Peter Winter, cunoscute pe piaţa filatelică occidentală sub numele de "falsurile House of Stamps).
În România, primele informaţii despre aceste falsuri au ajuns la urechile colecţionarilor odată cu descoperirea pe portalul eBay (dar şi la unele târguri filatelice) a unor falsuri ale celebrei coliţe "Lupoaica" (Anul internaţional al ocrotirii monumentelor).

Ceea ce ştiu puţini colecţionari români este că aceeaşi sursă a realizat şi reproduceri ale unor mărci româneşti clasice.

Peter Winter a înfiinţat în 1986 o firmă în Bremen, ProPhil Forum POC GmbH, prin intermediul căreia a început să comercializeze reproduceri (facsimile) ale unor numeroase mărci rare, atât vechi, cât şi moderne şi contemporane. Facsimilele erau marcate ca atare (aveau imprimate unul din cuvintele Faux, Falsch, Facsimile, Nachdrucke, Replik sau Copy), dar s-au înregistrat în mod repetat situaţii în care reproducerilor li s-au şters marcajele, acestea fiind vândute pe eBay drept originale. Nu a durat prea mult să izbucnească un scandal pe piaţa filatelică.

Reproducerile au fost realizate într-o tipografie de lângă Frankfurt, Graphische Kunstanstalt Gehringer GmbH, condusă de un cunoscut filatelist, Dr. Niedermayer, şi care realiza printre altele cunoscutele cataloage Borek. Modul de imprimare a fost tiparul plan (fotolitografie), realizat însă pe hârtie modernă fără filigran, relativ uşor de identificat de specialişti. Cu toate acestea au fost destui naivi care au căzut în plasa profitorilor care acţionau pe eBay.

Firma lui Winter a intrat în 1987 în conflict şi cu British Library, de unde obţinuse imagini pe care le-a utilizat la realizarea facsimilelor, încălcând drepturile ce i-au fost acordate de britanici. British Library a cerut în instanţă compensaţii materiale, Winter fiind obligat să plătească despăgubiri. Concomitent, el a predat bibliotecii şi două seturi de facsimile, unul dintre acestea urmând a fi predat către Royal Philatelic Society.

Totuşi dintre facsimilele fabicate, numai 60 de imagini au provenit de la British Library, iar afacerea de comercializare a reproducerilor a fost continuată cu restul imaginilor până la sfârşitul anilor '80.
Winter a realizat inclusiv un catalog propriu al "produselor" pe care le comercializa (dar în care apărea numai o mică parte a facsimilelor imprimate). Pentru cei curioşi, un exemplar al catalogului poate fi descărcat de aici.

Recent a fost comercializat pe eBay de către un cunoscut negustor german un stoc important de facsimile din arhiva Winter (lick pe imagine pentru mărire).

Deoarece imaginile postate pe eBay se "pierd" (loturile vândute nu sunt păstrate pe portal mai mult de şase luni) m-am hotărât să vin în ajutorul colecţionarilor, postând pe blog imaginile în cauză. Puteţi face click pe imagini pentru mărire. Vizionare plăcută.