Mărci Spic de grâu cu perforaţii "ADEVERUL"

Planificasem pentru luna viitoare publicarea volumaşului de studiu pe care l-am promis mai demult. Iată că m-am depăşit reuşind să îl termin mai devreme şi astăzi sunt în măsură să îl fac public, pentru cine este interesat de subiect, desigur.

Din câte ştiu, această lucrare ar fi prima care are ca obiect trecerea în revistă a unui singur tip de perfin întâlnit pe mărcile unei singure emisiuni uzuale. Dacă mă înşel, vă rog să mă corectaţi.

Cei interesaţi de această lucrare o pot descărca gratuit de aici. Lucrarea este în format PDF şi are 54 MB.

Fişierul se poate imprima fără restricţii de orice utilizator care dispune de un calculator şi o imprimantă de birou (vă atenţionez însă că numărul mare al imaginilor poate consuma multă cerneală sau mult toner).

Nu este însă permisă comercializarea volumului sub nicio formă, şi nici urcarea pe un alt sever după ce l-aţi descărcat de la linkul de mai sus.

Acestea fiind zise, nu-mi rămâne decât să vă urez lectură plăcută. Dacă are cineva observaţii de orice fel este liber să folosească formularul de comentarii de mai jos.

Ce taxe percepea Szalay în 1923 pentru expertizarea mărcilor Cluj şi Oradea

Am dat pe net peste o carte poştală expediată de A. Szalay în 1923 unui corespondent bulgar. Faţa întregului nu mi-a atras atenţia, nefiind ceva excepţional (click pentru mărire).

Din obişnuinţă m-am uitat şi la textul de pe verso şi am remarcat repede cât de important este mesajul pentru istoria filateliei româneşti.

În mesaj, Szalay îi transmite corespondentului din Bulgaria taxele percepute de el pentru expertizarea supratiparelor "Regatul" (cum erau denumite în epocă mărcile emisiunilor Cluj şi Oradea). Textul este scris în limba germană, dar scrisul este destul de citeţ pentru a se înţelege.

Szalay îi mai transmite colecţionarului bulgar şi ce mărci supratipărite are disponibile pentru schimb: eroarea ANI în loc de BANI (la 100 de mărci), eroarea 1 LFU în loc de LEU (la 250 de mărci), Cluj 40 bani Zita cu BANI sus (la 60 mărci, menţionând că nu este eroare) ş.a.m.d. (Dacă preţurile vi se par mari, nu uitaţi că în 1923 inflaţia începuse să îşi facă de cap deja în Germania).

Mesajul se termină cu semnătura, "Dr. A. Szalay" şi cu un postscript: "Ich brauche im Tausche nur billigere Marken!"

Varietate spectaculoasă

Scriam în articolul anterior despre modul de apariţie al unor diverse linii, pete şi dungi de culoare. Căutând prin clasoare mărci Spic de grâu cu perfin-uri ADEVERUL (pentru că vreau să termin cărticica promisă) mai dau peste câte o marcă sau vreun bloc interesant. Aşa cum este cazul mărcii de 10 bani roşu ilustrată mai jos.

Acel spaţiu tipografic bine imprimat pe marginea clişeului este greu de întâlnit (din zeci de mii de exemplare cercetate nu am găsit decât două mărci mari şi late!). Dar el mai are un scop: poate să explice clar cum se confecţionează forma de tipar (sau planşă de tipar).

Şi dacă tot am vorbit de perfin-uri, vă arăt şi un bloc cu o combinaţie interesantă a poziţiei perforaţiilor (click pe imagine pentru mărire).

Linii, pete şi dungi de culoare

Această categorie de semne care se pot distinge pe mărci, blocuri şi în coli sau fragmente de coală îşi are o semnificaţie aparte, deoarece o interpretare corectă a modului lor de apariţie ne atestă categoria de planşă utilizată la imprimarea mărcilor respective.

Referitor la modul de confecţionare a formelor de tipar utilizate la imprimarea mărcilor din perioada 1876-1928, pe acest subiect am scris în repetate rânduri în articolele mai vechi şi nu mai reiau subiectul. Cine este interesat poate căuta în arhiva blogului (atâta timp cât mai este accesibilă).

La formele de tipar confecţionate din clişee individuale (categorie de planşe utilizate la toate mărcile imprimate în tipar înalt până la emisiunea Spic de grâu inclusiv, dar şi la culorile schimbate din 1911 şi la cele de la emisiunea Moldova) apar linii de culoare care pot fi generate ori de spaţii tipografice dintre clişee, ori de marginea fizică a clişeelor (care n-ar trebui să se imprime în mod normal, dar care pot primi cerneală şi lăsa amprente pe coala de imprimat în cazul unei planicităţi efectuate defectuos ori atunci când se utilizează o forţă prea mare la cilindrul de presiune).

Mai sus puteţi viziona (click pentru mărire) un bloc de 25 de mărci Spic de grâu (tirajul din 1900 pe hârtie cu filigran stema mare) la care se pot distinge mai multe linii de culoare.

La marca din emisiunea Moldova (la care s-au utilizat aceleaşi clişee) liniile de culoare apar din nou într-o formă apropiată.

Începând cu 1909 (emisiunea Carol I tipografiate), mărcile imprimate în tipar înalt au avut forme de tipar confecţionate din plăci din zinc (cu un număr variabil de clişee - cel mai adesea ori 25, ori 100), fixate pe suporţi de lemn. Ori marginile clişeelor, ori cuiele sau niturile utilizate pentru fixarea plăcilor de zinc pe suporţii de lemn au primit cerneală şi au lăsat propriile amprente pe coli, alături de amprentele mărcilor propriu-zise. Cele mai multe asemenea varietăţi se întâlnesc la timbrele de ajutor, la timbrele pentru asistenţa socială, la uzualele Ferdinand şi la restul emisiunilor contemporane cu acestea.

Timbru de ajutor cu o dungă de culoare vizibilă.

Alt timbru de ajutor, prezentând de această dată urma unui cui de fixare.

Bloc al timbrului de ajutor - taxa de plată de 10 bani brun din 1918 care prezintă la mijloc urmele marginilor a două plăci alăturate de zinc, împreună cu amprenta cuiului de fixare exact la mijloc (click pentru mărire).

Timbru statistic Ferdinand prezentând o bandă lată de culoare (probabil generată de marginea plăcii de zinc). Orificiul din colţul drept inferior (marcat prin săgeata de culoare verde) ar putea indica colţul colii (ampliaţii poştei şi notarii aveau obiceiul prinderii colilor de timbre de mapele cu timbre folosind ace, pentru a preveni pierderea colilor şi imputarea aferentă).

Aceste varietăţi sunt mult mai interesante atunci când se identifică în mod identic pe cel puţin două piese/mărci. Din această cauză recomand colecţionarilor interesaţi să nu plătească negustorilor nici măcar un bănuţ în plus faţă de preţul mărcii normale dacă varioetatea nu este însoţită de o piesă martor.