Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 24 septembrie 2015

Un tip nesemnalat de fals m-a făcut să deschid ochii

În mai multe lucrări se menţionează faptul că există falsuri ale valorilor mari ale emisiunii Silistra din 1913. Unele surse menţionează chiar detaliul de desen prin care se poate distinge falsul, şi anume lipsa conturului frunzei aflate deasupra exact la intersecţia cu frunza de dedesubt.


Falsul este cunoscut de multă vreme. Recent însă am întâlnit un tip nou de fals care nu mai prezintă caracteristica de toată lumea cunoscută.


Se vede foarte clar că frunza aflată deasupra are conturul clar definit.
Falsul mi-a atras însă atenţia prima dată nu prin acest microsemn, ci prin dantelură. Toate mărcile cu format vertical de la emisiunea aceasta sunt dantelate C (11½×13½), iar această piesă nu pare deloc să aibă o dantelură diferită pe laturile orizontale faţă de cele verticale. Ulterior am observat şi data din ştampilă, care pare a fi 19 MAR 913 (că 918 este imposibil să fie). Numai că şi această dată este una imposibilă, deoarece în luna martie 1913 niciun român nu avea de unde să ştie că în urma campaniei care urma să se desfăşoare în vară Cadrilaterul va fi alipit ţării.
Făcând săpături, am mai descoperit un fals similar:


În mod clar acest tip de fals se deosebeşte de cel clasic, întâlnit de exemplu la valoarea de 1 leu:


Mai există un element grafic care m-a convins că am de-a face cu un fals. Dacă vă uitaţi cu atenţie la centrele celor două falsuri de 2 lei veţi observa că ele nu au sus, la stânga şi jos un cadru continuu. La originale, valorile cu desen similar au centrele identice, diferind doar culoarea în care s-au imprimat. Click pe imaginea de mai jos pentru mărire.


Existenţa cadrului la centru este bine vizibilă mai ales la valoarea de 50 bani (unde centrul albastru este mai estompat în comparaţie cu cadrul galben). Falsurile mărcii de 2 lei se mai pot distinge şi după alte caracteristici, cele mai evidente fiind forma şi aspectul cifrelor şi literelor. Evidente sunt aspectul inscripţiei POSTA, precum şi tiparul mult mai neîngrijit.

Situaţia descrisă mă face încă odată să afirm că orice discuţie despre caracteristici trebuie purtată neapărat numai cu piesele în faţă.

miercuri, 23 septembrie 2015

Miercurea cu cântec (12)

E miercuri şi n-am mai postat nimic la acest capitol de prin aprilie, dacă îmi aduc bine aminte.
Astăzi m-a îndemnat Călin să intru iar în lumea muzicii. Îl ascult, pentru că şi mie mi s-a făcut dor de câte ceva frumos.
N-am să vă bat la cap, vă las să ascultaţi selecţia de mai jos. Sper să vă placă.


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)


(sursa)

marți, 22 septembrie 2015

Nu sunt sigur dacă...

...am mai văzut această ştampilă (mă refer la tipul ei):


Ştampila este prezentată în lucrarea lui Kiriac Dragomir (Ştampilografia...) la pag. 159, dar fără dată (adică "goală" în centru). Dacă stau să mă gândesc, nu am întâlnit niciuna dintre variante (nici cu şi nici fără dată).
Presupun că această ştampilă poate deveni subiectul unor cercetări ulterioare.
Dacă are cineva mai multe informaţii, îl rog să nu ezite.

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Au existat taxe plătite în numerar în 1917, sau e doar un plic cu timbrul dezlipit?

Luna trecută (cred) am văzut pe eBay un plic recomandat circulat în 1917, expediat în străinătate, care nu poartă nicio marcă. Iar acest lucru m-a intrigat deoarece toate piesele recomandate din această perioadă pe care le am şi pe care le-am văzut sunt francate. M-am chinuit puţin să "scot faţa" fotografiilor (făcute iniţial cu un telefon ori cu o cameră digitală) eliminându-le perspectiva.


Plicul a fost expediat recomandat în 18 aprilie 1917 din Bârlad, ajunge în Iaşi (ştampilă cu data ilizibilă pe verso), este cenzurat, ajunge pe 3 iulie în Bucureşti şi mai este odată cenzurat, apoi este expediat spre Elveţia, la Zürich, unde ajunge pe 29 iulie, fiind redirecţionat la Ragaz unde ajunge a doua zi, pe 30 iulie.
M-am căznit să găsesc vreo urmă de marcă dezlipită, singurul loc unde aceasta s-ar fi putut afla fiind pe verso, pe marginea clapei, acolo unde se poate distinge o a doua amprentă a ştampilei Bârlad. Tot nu sunt însă lămurit.
Ce părere aveţi?

UPDATE

Dr. Dan Grecu m-a ajutat să descâlcesc traseul piesei, deoarece eu nu am luat în seamă ştampilele "80" în dreptunghi şi "19/6" în triunghi, şi nici locul în care s-a aplicat ştampila de cenzură militară Bucureşti - Scrisori. Citez:

"Îmi permit de asemenea să corectez puțin traseul poștal: Bârlad 18.4.1917, Iași cenzură cu ștampila refugiată din București la 3.6.1917 (Capitala era ocupată la acea dată!), tot la cenzura Iași se aplică ștampila roșie LIBER Recomandate, cartare Iași ?.6.1917, tranzit Petrograd / Rusia cu ștampilele numerale 80 și 19/6, sosire Zurich 29.7.1917 cu redirijare Ragaz a doua zi."

Îi mulţumesc frumos pentru observaţie.

UPDATE 2

Am avut chiar acum o discuţie telefonică cu ing. Călin Marinescu pe marginea piesei din articol. Domnia sa susţine că a mai întâlnit astfel de piese de pe care lipsesc mărcile şi consideră că ar fi posibil ca mărcile să fi fost dezlipite de pe plicuri chiar la unul dintre birourile de cenzură. Ar fi interesant de descoperit şi alte piese (plicuri sau cărţi poştale) aflate în aceeaşi situaţie (am susţinut mereu că statistic numărul mai mare de piese vizualizate creşte probabilitatea aflării răspunsului corect la problemă).

Îi mulţumesc dlui Marinescu pentru telefon.