"Se-mi păstrezi această carte postală căci îmi trebuie pentru colecţie"

Dacă tot am început să şterg praful de pe tot felul de teancuri de albume şi clasoare, am mai dat peste o piesă de care uitasem.
Iniţial cred că am luat-o pentru combinaţia francaturii, ceva mai puţin uzuală - 15 bani corespunzător unei cărţi poştale închise "alte localităţi", realizată din francarea suplimentară cu 5 bani (marcă "Spic" cu filigran PR din 1899) a unei căţi poştale închise provizorii de 5 + 5 bani. Click pe imagini pentru mărire.

Mai târziu am văzut cine este destinatarul şi care este conţinutul mesajului de la interior. Am remarcat imadiat ultima frază: "Se-mi păstrezi această carte postală căci îmi trebuie pentru colecţie". Gândul m-a dus imadiat la Alexandru Cantacuzino, fostul ministru de externe şi ministru de finanţe. Apoi la cel care a fost directorul Depozitului General de Timbre (şi care a semnat şi modelarul de culoare al mărcilor emisiunii cunoscute astăzi drept "Bucureşti II"), dar nu se potriveşte semnătura (care ar putea sugera un "Ştefan").
Dar până voi afla amănunte, piesa poate să-şi reia locul în clasorul în care a stat foarte bine şi până acum.

Am mai dat peste o eroare

Aşa se întâmplă când începi să-ţi bagi nasul prin chestii în care n-ai mai umblat de mult timp. De data aceasta am dat peste o altă corespondenţă cam din aceeaşi perioadă (click pe imagiin pentru mărire).

Este o trimitere recomandată internă (ori din 1922, ori din 1923 - anul nu se distinge în ştampilă), expediată de la oficiul sucursal "Clemenţă" din Bucureşti, undeva în judeţul Caraş probabil (nu ştiu unde se afla moşia Halânga şi nici nu face parte din scopul articolului ca să caut.
Francatura corespunde tarifului uzual: 1 leu scrisoarea simplă, plus 2 lei taxa de recomandare. Pe verso, plicul poartă un timbru obligatorie de asistenţă socială de 10 bani.
Şi acum, partea frumoasă.

Marca de 3 lei Ferdinand - cap mic are o eroare frumoasă, nesemnalată până acum (din câte ştiu): spărtură a cadrului vertical stâng, în dreptul cartuşului valorii. Dublarea fină a cadrului vertical stâng ar putea sugera că marca provine (datorită efectului denumit de austrieci "Randdruck" în cataloagele lor specializate) din marginea stângă a colii, respectiv a planşei de tipar.
Mai este o parte frumoasă: marca este dantelată B - 11½ - una din dantelurile mai rare la această valoare (mai ales pe corespondenţe).

Vă sugerez să vă căutaţi prin clasoare şi cutii, cine ştie de unde sare iepurele!

Varietate de care uitasem

Ştiţi cum e cu legile lui Murphy. Una din ele zice că întotdeauna atunci când cauţi ceva, dai peste altceva. Aşa am păţit şi eu mai devreme, căutând nişte mărci din seria "Centenarul naşterii regelui Carol I" am dat peste piesa aceasta (click pe imagini pentru mărire).

La prima vedere nu este ceva deosebit. E vorba de o carte poştală închisă confecţionată particular, expediată în iulie 1923 din Buşteni la Bucureşti. Ştampila de plecare de pe mărci nu este clară, legenda fiind ilizibilă. Dar mâna de ajutor este dată de textul de la interior.
Cărţile poştale închise nu mai figurau în tarifar din aprilie 1922. Dar francatura se potriveşte tarifului corespunzător scrisorilor simple destinate spre alte localităţi, în vigoare de la 1 iulie 1922: 1 leu (plus 10 bani timbrul de asistenţă socială, taxă obligatorie pe toate corespondenţele interne).

Frumuseţea piesei este dată însă nu de francatură sau tarif, ci de varietatea de pe timbrul de asistenţă socială:

Pe marginea stângă se distinge cât se poate de bine "amprenta" lăsată cel mai probabil de un spaţiu tipografic, posibil de pe marginea planşei de tipar. Din câte ştiu este o varietate nesemnalată şi destul de interesantă.
Piesa face parte din colecţia personală.

Pe o vreme ca aceasta dorul de scris cam dispare

Azi a fost cald. Cerul senin şi soarele din belşug m-au făcut să ies în curte şi să mă uit la micile minuni care nu au stare, cresc, înverzesc, ori se mişcă şi bâzâie. Ca să nu spuneţi că vorbesc ca să mă aflu în treabă, vă las câteva poze din grădină. Sî aveţi un weekend aşa cum vi-l doriţi!