Hârtia vărgată de la impresiunea defectuoasă a mărcilor Carol cu barbă

Această hârtie se întâlneşte numai la valoarea de 10 bani. Făcând curăţenie prin câteva foldere cu imagini am dat peste o piesă vândută pe un portal online, a cărei imagine o salvasem în mod special pentru imaginea versoului. În imagine se văd liniile de vărgătură şi cred că aşa ceva este util celor care n-au avut ocazia să ţină în mână o astfel de piesă.

Hârtia este întotdeauna vărgată vertical (nu am întâlnit şi vărgături orizontale la aecastă marăc, spre deosebire de marca de 10 bani galben "Carol cu barbă". Pe lăţimea unei mărci se disting bine 13 linii verticale de vărgătură. Ţineţi minte această cifră, deoarece v-aţi putea întâlni cu vreun fals (eu am văzut).
Marca a fost vândută acum câteva luni cu 130 dolari.

Corespondenţe din timpul Primului Război Mondial

Câteva luni bune au fost oferite pe un portal online o sumedenie de piese româneşti (de ordinul zecilor bune), care mai de care mai frumoasă. Multe au provenit dintr-un exponat de istorie poştală, frumos aranjat, care a avut unul dintre subiectele abordate cenzurarea corespondenţelor. Aşa cum era de aşteptat, unele piese au trezit un interes mai mare decât altele, raritatea acestora având o oarecare greutate. Totuşi, au fost şi piese destul de rare (în opinia mea), care au rămas nevândute. Cred că e de la sine înţeles că nu toţi amatorii care "bat" portalurile online sunt şi mari specialişti. Aşa că mai întotdeauna rămâne puţin loc şi pentru câte o piesă mai bunicică rămasă neobservată (sau despre care cei care aşteaptă vreun chilipir nu ştiu mare lucru).
Imaginile câtorva piese mi-au fost mai la îndemână şi le-am ales pentru a vi le prezenta.

Încep cu un lot de două cărţi poştale expediate de către prizonieri de război români, aflaţi în lagăre din străinătate.

Prima carte poştală a fost expediată în vara anului 1917 din lagărul rezervat ofiţerilor, situat în Stralsund, pentru Brăila.

A doua a fost expediată în 1918 din lagărul pentru ofiţeri din Breesen, în Bucureştiul ocupat de trupele germane. Cele două cărţi poştale au fost vândute cu 97,50 dolari.

Aceasta este una din piesele căruia mie mi s-au părut mai interesante. În primăvara anului 1918, un ofiţer român (căpitanul Frenkel, Ambulanţa Diviziei a II-a Cavalerie) a utilizat o carte poştală rusească drept carte poştală militară, expediind-o din Iaşi la Bacău. Cartea poştală poartă cenzurile româneşti normale.

Aceasta este o corespondenţă care iar mi-a plăcut. Este o scrisoare externă recomandată, expediată în septembrie 1918 din Galaţi la Geneva, în Elveţia. Ea poartă o cenzură austriacă (Feldkirch), dar cred că şi una germană (ştampila circulară cu indicativul E4). Ceea ce-mi place la această piesă este combinaţia francaturii, marca de 40 bani din emisiunea Moldova întâlnindu-se mai des cu uzuala cu supratipar PTT-FF. Cred că este prima dată când o văd în combinaţie cu o marcă cu supratiparul 1918. Plicul a fost vândut cu 55 dolari (6 biduri).

Lotul următor conţine două piese cenzurate, fiind vândut cu 142 dolari (8 biduri).

Prima piesă este o ilustrată expediată din Poplaca la Sibiu (o aruncătură de băţ), în august 1919. Ea este francată cu o marcă maghiară de 20 fillér Karl şi poartă cenzura Postului Sibiu.

A doua piesă este tot o ilustrată, expediată în martie 1919 din Zărneşti la Budapesta şi returnată la Zărneşti. Ilustrata poartă atât o cenzură maghiară, cât şi cenzura militară a Diviziei 1 Vânători.

O "efigie" pe scrisoare

Mărcile din emisiunea "Efigii" sunt rare pe scrisori circulate efectiv. Culmea, cele mai rare circulate efectiv sunt valorile mici. Ca număr, cele mai multe piese cunoscute (şi care s-au păstrat întregi până astăzi) poartă marca de 5 lei (valoarea mare).
O astfel de trimitere a fost recent oferită din nou pe un portal de licitaţii online (click pe imagini pentru mărire).

Nu aş putea să bag mâna în foc că n-ar fi vorba de vreo piesă cu oarece influenţă filatelică (deoarece la acea dată 5 lei însemna ceva mai mult decât ce înseamnă astăzi, iar suma era de 20 de ori mai mare decât taxa de recomandare), dar după ştampila de sosire de pe spatele plicului avem de-a face cu o piesă circulată efectiv, în ultimă instanţă.
Plicul a fost vândut cu 69 de dolari.

1940, Ardealul de Nord: telegrame româneşti, transformate în suveniruri maghiare

Acum vreun an de zile, fiind în vizită la cineva, am avut ocazia să văd la persoana în cauză un stoc frumuşel de telegrame româneşti din perioada interbelică, ştampilate cu diverse obliterări de tip "Visszatért". M-am mirat de numărul destul de măricel de piese şi, la întrebarea "de unde le-ai luat colega?", persoana mi-a răspuns că le-a primit cadou de la o cunoştinţă din Ungaria.
Întâmplarea nu a fost una singulară. Cel puţin doi colecţionari din străinătate mi-au comunicat că dispun de câteva zeci de astfel de piese.
Problema e că nu-s invidios pe cei care dispun de astfel de stocuri (cred că am şi eu vreo cinci modele diferite), ci sunt oarecum mirat de numărul mare de piese care au apărut pe piaţă în ultimul timp. Poate că toate aceste piese erau pe piaţă şi înainte, numai că facilităţile oferite în prezent de internet au scos în evidenţă numărul lor, uşurând efectuarea unei analize sumare de piaţă.
Cert este că perioadic am observat pe eBay apariţia unor piese asemănătoare, dar nu în număr mare, ci mai izolat, una-două pe ici, pe colo.

Cel mai recent am văzut piesele din imaginile de mai jos.

Nefiind întreguri poştale cu marcă fixă, recunosc faptul că nu m-au preocupat în mod special. Poate şi din cauza faptului că nu au circulat efectiv prin poştă.
Ulterior însă mi-a dat prin cap să vă adresez o întrebare: a verificat oare cineva vreodată dacă la ştampilele aparţinând aceleiaşi localităţi, dar aplicate pe piese diferite, se înregistrează diferenţe?