O făcătură pe care n-a sesizat-o nimeni

Atunci când este vorba despre probe şi eseuri, asupra colecţionarilor se aşterne un văl dens de ceaţă, parcă ar merge pe un teren mlăştinos pe care nu ştii la ce să te aştepţi la următorul pas. Problema este cauzată de lipsa literaturii necesare, ea fiind exploatată de cele mai multe ori cu succes de tot felul de întreprinzători. "Marfa" este apoi "plasată" unor negustori pe care îi interesează studiul în aceeaşi măsură în care sunt eu interesat de zborul pe Marte. Ignoranţa lor este după aceea tranzitată amatorilor colecţionari mai slabi de înger, care se înfierbântează repede atunci când văd ceva "nou".

Despre ce este vorba? Despre o piesă oferită drept eseu:

Emisiunea uzuală Ferdinand "merge bine" în ultimul timp, zic unii. Iar dacă "piaţa" o cere, se vine cu oferta, desigur. Se ia o marcă de 1 leu verde cu dimensiuni mari (datorită caracteristicilor dantelurii în linie acest obiectiv nu este prea greu de atins), se "tunde", apoi se prelucrează chimic, modificându-i-se culoarea din verde în albastru (aceeaşi procedură ca în cazul aşa-ziselor erori de culoare de 5 bani Bucureşti I).
Ulterior, "piesa" este oferită drept eseu, iar un amator îşi ia o chiflă de 50 de dolari. Cât despre vânzător, după piesele pe care le vinde cred că nici măcar n-a avut habar despre ceea ce vinde.

UPDATE

Fac o corectură articolului, deoarece "m-a luat valul" şi nu m-am uitat cu atenţie aşa-zisul eseu (mea culpa). El este de 1 BAN şi nu de 1 LEU. Povestea prezentată mai sus rămâne valabilă însă, deoarece am întâlnit piese de 1 leu albastru.
Chiar dacă "eseul" este de 1 ban, originalitatea lui continuă să fie îndoielnică. Între probele cunoscute în literatură şi existente în mai multe colecţii, inclusiv cele din Muzeul Filatelic (sau fostul muzeu) nu figurează valoarea de 1 ban albastru. Neavând piesa la dispoziţie nici nu aş putea preciza mai mult, deoarece nu pot examina calitatea şi structura hârtiei. Nu exclud ca această piesă să provină dintr-o sursă privată (citeşte "scoasă" din calculator).

Varietăţi de supratipar

Studiul planşelor de supratipar nu a preocupat de loc pe nimeni în filatelia românească, din câte ştiu. Şi dacă la studiul mărcilor vorbim despre tipuri şi erori, ar trebui să vedem şi cum denumim unele variante similare întâlnite la supratipare. Am să vă prezint două situaţii.

Prima situaţie se întâlneşte la emisiunea Oradea, la supratiparul pe marca pentru imprimate urgente. Eroarea de supratipar cu cercul spart la NE prezintă o particularitate şi la "Bani", odată prin deteriorarea constantă a literei "B" şi a doua oară prin poziţia deplasată a cuvântului "Bani" faţă de monogramă. Puteţi distinge bine acest lucru în ilustraţia de mai jos, urmărind liniile punctate de culoare magenta.

Eroarea supratiparului se distinge şi în coala completă de 100 de mărci (poziţia marcată cu cerc roşu, click pentru mărire).

Partea interesantă (legată de poziţia relativă a cuvântului "Bani" faţă de monogramă) este că întregul rând 10 de jos are în supratipar cuvântul "Bani" deplasat spre stânga.
Aşa cum spuneam într-un articol mai vechi de pe blog, încă avem lucruri interesante de cercetat la supratiparele emisiunilor Cluj şi Oradea.

O altă varietate de supratipar am văzut-o la marca de 35 bani pe 4 lei din emisiunea cu supratipar "Planul cincinal" din 1952. Click pe imagine pentru mărire şi urmăriţi apoi liniile punctate de culoare galbenă.

La această marcă nu am văzut coli complete, dar diferenţa de poziţie în supratipare a cifrelor noii valori este evidentă (de altfel nu cred că s-a gândit cineva la studiul planşelor nici la cele ale supratiparelor din 1952). Cum denumim această varietate?

News: Mâine este termenul limită pentru prezentarea ofertei angajante de către bpost pentru privatizarea Poştei. A fost aprobat şi bugetul companiei naţionale

În Monitorul Oficial partea I-a, nr. 682 din 8 septembrie a.c. a fost publicată HG nr. 726/2015 privind aprobarea bugetului pe 2015 al CN Poşta Română. Chiar dacă anul trecut Poşta a obţinut un profit bun (după seria de pierderi înregistrate începând cu anul 2008), pentru 2015 s-a bugetat un profit de numai 1,6 milioane de lei. Bugetul prevede un număr mediu de 24.950 salariaţi. Dacă vă interesează mai mulţi indicatori din bugetul aprobat îi puteţi vedea aici.

Referitor la privatizarea companiei naţionale, mâine, pe 15 septembrie, operatorul poştal belgian bpost are termenul limită pentru a depune oferta angajantă (în prezent, compania belgiană a depus o ofertă neangajantă). Privatizare este un termen relativ, deoarece 50% din acţiunile ofertantului sunt deţinute de statul belgian (adică statul "privatizează" către un stat străin). Vom vedea mâine ce se va întâmpla.

Potrivit ziarului online Profit.ro, "Aplicarea strategiei de privatizare a CNPR impune luarea tuturor măsurilor pentru a asigura păstrarea controlului statului român asupra activităţii de a emite, de a pune şi de a retrage din circulaţie timbre şi efecte poştale, de a distribui şi comercializa timbre poştale desfăşurată în prezent de SC Romfilatelia".
Trecerea în proprietate privată a statului a acțiunilor Poștei la Romfilatelia va avea loc prin compensarea unor obligații financiare ale operatorului poștal, administrate de Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), cu contravaloarea titlurilor de participare stabilită în condiții de piață, în baza unui raport de evaluare realizat de un consultant.
Documentul nu precizează valoarea obligațiilor financiare ale operatorului postal către Ministerul Finanțelor Publice.

Personal sunt tare curios cum va face consultantul (oricare va fi el) evaluarea la preţ filatelic a stocurilor de mărci poştale existente la data preluării în depozitele Romfilatelia (mai că aş prezice un potenţial viitor scandal). Fiind însă vorba de proprietatea statului, controlul integrităţii stocurilor, dar şi al operaţiilor economice efectuate de Romfilatelia va rămâne sub jurisdicţia Curţii de Conturi.

Şi pentru că tot am pomenit de Curtea de Conturi, poate aţi auzit sau aţi citit ştirea referitoare la Ioan Anton, care a fost revocat din funcţiile de consilier de conturi şi vicepreşedinte al Autorităţii de Audit, deoarece fusese numit ilegal acolo. Cine este Ioan Anton? Puteţi afla de aici. Despre stimatul Ioan Anton am scris şi eu, pe blog, aici.

News: Poşta Română are un site web nou

Aseară am căutat tariful pentru câteva categorii de trimiteri poştale şi am constatat, odată poposit pe pagina "home" a Poştei, că site-ul nu mai seamănă cu cel accesat luna trecută.

Informaţiile principale sunt acum uşor de găsit (am impresia că structura site-ului este mai bună în comparaţie cu cea veche). Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe, duceţi-vă direct pe site-ul Poştei.