Odată cu anunţarea calendarului vânzărilor sale pentru primăvara lui 2011, cunoscuta casă de licitaţii David Feldman a anunţat deschiderea, pe 1 martie, a noului său birou din Hong Kong, care se pare că va fi condus de Sam Chiu.
Calendarul de primăvară va fi inaugurat în acest an la New York pe 4 martie, vânzările având ca tematică America de Nord britanică şi Canada, precum şi o ofertă de colecţii importante şi de rarităţi din toată lumea.
Pe 14 mai este planificată prima licitaţie organizată de noul birou din Hong Kong, materialele oferite reprezentând piese şi loturi chinezeşti şi asiatice.
Între 17 şi 21 mai va avea loc licitaţia de primăvară de la Geneva, unde vor fi prezentate loturi şi piese din Egipt, Orientul Mijlociu, precum şi din colonii franceze şi portugheze.
Casa a anunţat şi disponibilitatea vânzării în sistem "Private Treaty" a colecţiei "Gongvatana" - piese şi istorie poştală clasică din Siam (Thailanda), aceasta fiind, după părerea specialiştilor, cea mai bună colecţie de piese clasice Thailanda formată vreodată.
Puteţi obţine mai multe informaţii de pe pagina de internet a firmei (aveţi un link în partea dreaptă).
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
sâmbătă, 19 februarie 2011
O piesă mai puţin comună
Verificând realizările ultimei licitaţii prin corespondenţă a casei Darabanth (15 februarie) am remarcat o piesă de interes pentru istoria poştală a Ardealului. O francatură mai puţin comună, multiplă bicoloră, dar şi mixtă în acelaşi timp.
(Click pe imagine pentru mărire). Este vorba de o scrisoare expediată pe 5 aprilie 1865 de la Oradea la Viena. Nu este o circulaţie rară în sine, existând o droaie de astfel de scrisori cu francatură normală de 15 Kreuzer. Partea interesantă vine la modul de realizare al francaturii: 3 exemplare de 2 Kreuzer 1863, împreună cu alte 3 exemplare de 3 Kreuzer, de această dată din emisiunea 1864 (diferenţa între cele două emisiuni, pentru neiniţiaţi, este făcută de dantelură).
Combinaţia nu este chiar comună. Din păcate, oferta a fost umbrită de două aspecte negative: primul ţine de calitate (scrisoarea este pliată chiar în dreptul francaturii), iar al doilea de preţ: preţul de strigare de 240.000 forinţi (echivalentul a 1.250 dolari SUA) este exagerat.
Piesa a rămas nevândută.
(Click pe imagine pentru mărire). Este vorba de o scrisoare expediată pe 5 aprilie 1865 de la Oradea la Viena. Nu este o circulaţie rară în sine, existând o droaie de astfel de scrisori cu francatură normală de 15 Kreuzer. Partea interesantă vine la modul de realizare al francaturii: 3 exemplare de 2 Kreuzer 1863, împreună cu alte 3 exemplare de 3 Kreuzer, de această dată din emisiunea 1864 (diferenţa între cele două emisiuni, pentru neiniţiaţi, este făcută de dantelură).
Combinaţia nu este chiar comună. Din păcate, oferta a fost umbrită de două aspecte negative: primul ţine de calitate (scrisoarea este pliată chiar în dreptul francaturii), iar al doilea de preţ: preţul de strigare de 240.000 forinţi (echivalentul a 1.250 dolari SUA) este exagerat.
Piesa a rămas nevândută.
vineri, 18 februarie 2011
Literatură pentru cititori (7)
Pentru acest episod vă ofer o lucrare foarte, foarte interesanta, care - deşi datează de pe la 1900 - are o grămadă de informaţii surprinzător de detaliate. Aş avea chiar curajul să afirm că sunt destui contemporani de-ai noştri pentru care multe din observaţiile pe care le cuprinde reprezintă noutăţi absolute.
Lucrarea poate fi descărcată de aici. Cine nu apucă să o descarce în următoarele 30 de zile, rămâne fără ea, pentru că am nevoie de spaţiul de pe server.
Lectură plăcută.
Lucrarea poate fi descărcată de aici. Cine nu apucă să o descarce în următoarele 30 de zile, rămâne fără ea, pentru că am nevoie de spaţiul de pe server.
Lectură plăcută.
joi, 17 februarie 2011
Ce-am mai văzut prin licitaţii
Deja aceasta tinde să devină una din rubricile permanente (noroc că mai îmi rup puţin tin timpul liber, nu garantez că voi continua în acelaşi ritm ca până acum). Să vedem ce se mai găseşte, ce se mai oferă şi, mai ales, ce se cumpără...
O marcă neuzată de 5 Parale 1858 (care mai are şi cadrul întreg, click pe imagine pentru mărire). Falsul este evident, dar nu acesta este motivul pentru care prezint piesa. Ea este oferită ca purtând semnul de garanţie al unui cunoscut expert francez (amprenta poansonului este vizibilă pe verso, în colţul stâng inferior). După piesele care mi-au trecut prin mână, poansonul seamănă într-adevăr cu cel aplicat de expertul francez (prefer să nu dau nume). Francezul este, într-adevăr, una din marile personalităţi ale filateliei franceze. El este membru al AIEP (dar nu este acreditat şi pentru această emisiune, cunoscutul Heimbüchler păstrându-şi acest privilegiu, pe care nu doreşte să-l împartă cu altcineva). Ei bine, ne aflăm în faţa a două posibilităţi: ori poansonul expertului francez este contrafăcut (ceea ce este grav, acest lucru constituie infracţiune în mai multe ţări vest europene), ori expertul... a semnat ca primarul (ceea ce este iar un lucru rău, mai mult pentru domnia sa). Neputând examina piesa, nu mă pot pronunţa, dar oricare ar fi situaţia reală, ea este una neplăcută.
Iată o piesă care nu ştiu cum a ajuns pe eBay, ea pretându-se mai bine pentru a fi licitată la una dintre casele importante. Ce e cu piesa? O carte poştală românească de 5 Bani (comună) a fost francată cu o marcă austriacă de 5 Kreuzer (emisiunea 1881) şi expediată la Viena. Bineînţeles că piesa (probabil pusă la o cutie de scrisori din Bucureşti - anul este ilizibil din cauza calităţii proaste a scanării) a fost considerată nefrancată, marcată ca atare cu ştampila "T" în cerc de către oficiul de expediţie şi taxată cu 4 Kreuzer la destinaţie, în Viena. Din câte ştiu eu, este abia a doua piesă din această perioadă, semnalată ca având francatură mixtă România şi Austria (cealaltă, o carte poştală austriacă francată cu o marcă Paris, a fost achiziţionată la o recentă licitaţie a casei Christoph Gärtner, intrând în colecţia unui cunoscut filatelist român). Piesa a fost achiziţionată pentru 405 dolari SUA (fără celelalte taxe), beneficiind de 28 de biduri (cine ştie - cunoaşte, nu-i aşa?).
Iată o piesă care a fost achiziţionată pentru 162 dolari SUA dar, mărturisesc, nu îmi dau seama ce prezintă ea deosebit pentru a merita acest preţ (mie mi-au trecut prin mână circa 10-15 piese similare, mai am în colecţie încă vreo trei). Dacă are cineva o explicaţie, îl rog să nu o ţină pentru el.
Iată o piesă care tot este oferită de ceva timp, dar nu o cumpără nimeni (click pe imagine pentru mărire). Aici doresc interactivitate: este sau nu piesa originală, după părerea voastră?
O piesă despre care nici vânzătorul nu ştie ce să zică (care întreabă retoric: "Original? Fake?"). Eu nu am decât un răspuns, pe care cred că îl bănuiţi. Next!
Iată o situaţie de-a dreptul ridicolă: aşa-zisa "emisiune" Sibiu este deja menţionată ca neoficială (de unele lucrări) sau frauduloasă (de altele). Aici - nu înţele şi pace - ce anume este "ECHT", făcătura? Chestia-i tare!
Iată un bloc de 50 de mărci Ferdinand "cap mare" de 1 Ban, care prezintă o frumoasă dantelură dublă verticală între coloanele 7 şi 8. Piesa a fost oferită la un preţ mai mult decât decent, fiind rapid achiziţionată.
Aceeaşi marcă, cu o varietate interesantă de dantelură: linia orizontală de dantelură este defectă pentru marginea inferioară şi spaţiul median, dar şi marginea superioară prezintă câteva ace lipsă. Just for the record! Next!
Tot Ferdinand, tot varietate de dantelură. Ceea ce este interesant la această piesă este că ea provine din colţul drept superior al colii de 200 de mărci. Orice piesă Ferdinand cu margine de coală este rară (chiar mai rară decât lipsa dantelurii orizontale la această pereche).
O piesă în care nu am încredere 100% (pentru că am văzut multe falsuri similare). Nu aş băga mâna în foc că ştampila este situată deasupra supratiparului. Fără comentarii.
Iată o varietate care nu este rară, dar este spectaculoasă. În cele două imagini eroarea este prezentată desfăcută, respectiv pliată. Cine nu a mai întâlnit aşa ceva îşi poate acum explica modul în care apare dantelura "bizară".
Ca de obicei, opiniile sunt binevenite (la telefon nu mai răspund!)
O marcă neuzată de 5 Parale 1858 (care mai are şi cadrul întreg, click pe imagine pentru mărire). Falsul este evident, dar nu acesta este motivul pentru care prezint piesa. Ea este oferită ca purtând semnul de garanţie al unui cunoscut expert francez (amprenta poansonului este vizibilă pe verso, în colţul stâng inferior). După piesele care mi-au trecut prin mână, poansonul seamănă într-adevăr cu cel aplicat de expertul francez (prefer să nu dau nume). Francezul este, într-adevăr, una din marile personalităţi ale filateliei franceze. El este membru al AIEP (dar nu este acreditat şi pentru această emisiune, cunoscutul Heimbüchler păstrându-şi acest privilegiu, pe care nu doreşte să-l împartă cu altcineva). Ei bine, ne aflăm în faţa a două posibilităţi: ori poansonul expertului francez este contrafăcut (ceea ce este grav, acest lucru constituie infracţiune în mai multe ţări vest europene), ori expertul... a semnat ca primarul (ceea ce este iar un lucru rău, mai mult pentru domnia sa). Neputând examina piesa, nu mă pot pronunţa, dar oricare ar fi situaţia reală, ea este una neplăcută.
Iată o piesă care nu ştiu cum a ajuns pe eBay, ea pretându-se mai bine pentru a fi licitată la una dintre casele importante. Ce e cu piesa? O carte poştală românească de 5 Bani (comună) a fost francată cu o marcă austriacă de 5 Kreuzer (emisiunea 1881) şi expediată la Viena. Bineînţeles că piesa (probabil pusă la o cutie de scrisori din Bucureşti - anul este ilizibil din cauza calităţii proaste a scanării) a fost considerată nefrancată, marcată ca atare cu ştampila "T" în cerc de către oficiul de expediţie şi taxată cu 4 Kreuzer la destinaţie, în Viena. Din câte ştiu eu, este abia a doua piesă din această perioadă, semnalată ca având francatură mixtă România şi Austria (cealaltă, o carte poştală austriacă francată cu o marcă Paris, a fost achiziţionată la o recentă licitaţie a casei Christoph Gärtner, intrând în colecţia unui cunoscut filatelist român). Piesa a fost achiziţionată pentru 405 dolari SUA (fără celelalte taxe), beneficiind de 28 de biduri (cine ştie - cunoaşte, nu-i aşa?).
Iată o piesă care a fost achiziţionată pentru 162 dolari SUA dar, mărturisesc, nu îmi dau seama ce prezintă ea deosebit pentru a merita acest preţ (mie mi-au trecut prin mână circa 10-15 piese similare, mai am în colecţie încă vreo trei). Dacă are cineva o explicaţie, îl rog să nu o ţină pentru el.
Iată o piesă care tot este oferită de ceva timp, dar nu o cumpără nimeni (click pe imagine pentru mărire). Aici doresc interactivitate: este sau nu piesa originală, după părerea voastră?
O piesă despre care nici vânzătorul nu ştie ce să zică (care întreabă retoric: "Original? Fake?"). Eu nu am decât un răspuns, pe care cred că îl bănuiţi. Next!
Iată o situaţie de-a dreptul ridicolă: aşa-zisa "emisiune" Sibiu este deja menţionată ca neoficială (de unele lucrări) sau frauduloasă (de altele). Aici - nu înţele şi pace - ce anume este "ECHT", făcătura? Chestia-i tare!
Iată un bloc de 50 de mărci Ferdinand "cap mare" de 1 Ban, care prezintă o frumoasă dantelură dublă verticală între coloanele 7 şi 8. Piesa a fost oferită la un preţ mai mult decât decent, fiind rapid achiziţionată.
Aceeaşi marcă, cu o varietate interesantă de dantelură: linia orizontală de dantelură este defectă pentru marginea inferioară şi spaţiul median, dar şi marginea superioară prezintă câteva ace lipsă. Just for the record! Next!
Tot Ferdinand, tot varietate de dantelură. Ceea ce este interesant la această piesă este că ea provine din colţul drept superior al colii de 200 de mărci. Orice piesă Ferdinand cu margine de coală este rară (chiar mai rară decât lipsa dantelurii orizontale la această pereche).
O piesă în care nu am încredere 100% (pentru că am văzut multe falsuri similare). Nu aş băga mâna în foc că ştampila este situată deasupra supratiparului. Fără comentarii.
Iată o varietate care nu este rară, dar este spectaculoasă. În cele două imagini eroarea este prezentată desfăcută, respectiv pliată. Cine nu a mai întâlnit aşa ceva îşi poate acum explica modul în care apare dantelura "bizară".
Ca de obicei, opiniile sunt binevenite (la telefon nu mai răspund!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)














