luni, 10 ianuarie 2011

"Vechituri" versus "noutăţi", sau "elitişti" şi "restul"? (2)

Am să continui cu dizertaţia, pentru că doresc să explic cam pe unde ajungem, în timp, cu mărcile poştale pe care dăm banii.

Pentru cititorii care nu au parcurs prima parte a dizertaţiei, o puteţi găsi aici.

Bazându-mă pe tendinţele generale pe care le-am sesizat "rozând" cataloagele (sunt sigur că nu sunt singurul ce face acest lucru), iar ulterior (după ce am început să capăt ceva experienţă) după cum se întâmplă pe piaţa liberă, am ajuns la concluzia că emisiunile de mărci poştale se pot împărţi în două categorii, în raport de tipul "creşterii" pe care o apreciază cererea liberă:

- mărcile şi emisiunile care au fost generate în primul rând de cererea poştală şi care sunt consumate în cea mai mare parte a tirajului prin circulaţie pe obiectele de corespondenţă tind să capete o continuitate atât a cererii din partea filateliştilor, cât şi a cotei acordate de cataloagele generale internaţionale;

- a doua categorie de mărci şi/sau emisiuni, cele care sunt rezultatul acţiunii marketingului filatelic (de care am amintit în prima parte) şi/sau care au valoarea nominală însoţită de suprataxe destinate altor servicii sau fonduri decât celui poştal tind să aibă atât o cerere pe piaţă, cât şi cote în cataloagele internaţionale cu un accentuat caracter oscilant.

Problema cea mai dificilă pentru colecţionarul aflat mai la începutul activităţii, deci lipsit de experienţa celor cu vechime (dar şi cu dorinţă de învăţare - pentru că sunt destui colegi printre noi ce colecţionează de zeci de ani, dar au rămas la stadiul copilului de şcoală generală care umblă după poze) este să discearnă în ce categorie potenţială s-ar putea încadra o emisiune, un set, un lot, o colecţie sau o perioadă.

Vă pot da unul dintre cele mai la îndemână exemple: marea majoritate a emisiunilor tematice româneşti din perioada 1970-1989. Ele au avut (cel puţin teoretic) deplină putere de francare, DAR dintr-o emisiune ajungeau la oficiile poştale numai anumite valori, nu toate. Mărcile din această perioadă nu au ajuns să fie consumate în circuitul poştal (cu excepţia emisiunilor uzuale), ele fiind de aceea disponibile pe piaţă aproape la orice oră. Acesta este motivul pentru care cei ce şi-au format colecţii cuprinzând perioada 1970-1989 au ajuns să facă o investiţie proastă; nici acum, nici în viitor ei nu îşi mai pot recupera contravaloarea investiţiei, indiferent de preţurile înscrise în listele emitentului. Dar vom discuta mai multe într-o postare viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu