Din nou despre catalog

Tocmai trăgeam cu ochiul la televizor, la un documentar despre predicţiile mayaşilor... Vine 2012!... Păi, mai apucăm să facem catalogul ăsta? Ştiţi cum e vorba, speranţa moare ultima... (şi dacă nu mai avem nici măcar speranţă, pentru ce mai trăim?)

Cât de greu ar fi de realizat catalogul acesta? Cam ce volum de muncă ar necesita? O vom lua încet şi pe rând. Cine ar putea lucra la catalog? Păi, de regula, cine se înhamă la aşa ceva. Dar cine se înhamă ar fi şi o persoană potrivită? Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată, treaba ar trebui pornită, că în rest, mai vedem pe drum. Căci ştiu din experinţă: nu-i după dorinţă, ci după putinţă! Dar şi cu dorinţa-i lucru mare, că tocmai discutam ieri cu un prieten, la una mică: dacă nu ne apucăm de scris, am pierdut zeci de ani de pomană, dă o maşină peste noi sau ne cade-o cărămidă-n cap şi se-alege praful de tot ce-am acumulat!...

Lăsând "filozofeala" la o parte, ar veni rândul câtorva idei (nu multe - puţine şi creţe) să fie enunţate (sau, mai academic, cerinţele potenţialului catalog):

1. Să corespundă ariei româneşti de interes (luaţi postările mele mai de la începutul blogului şi vedeţi ce şi cum).
2. Să aibă o fundamentare ştiinţifică.
3. Să dea dovadă de consecvenţă.
4. Să dea dovadă de realism.
5. Să aibă utilitate şi să fie adresat unui segment cât mai mare de utilizatori.
6. Să dea posibilitatea reeditării.

Probabil că unii cititori se vor plictisi de moarte, caz în care le-aş recomanda să caute pe Google "bancuri" sau "frunză la câini" sau ce vrea muşchii lor. Dar problemele enumerate mai trebuie şi explicate, deoarece am cam văzut că ne lipsesc metodiştii pentru o astfel de lucrare şi nu vreau să-mi aud vorbe peste câţiva ani.
Cu alte cuvinte, dacă are cineva chef să se înhame la o astfel de întreprindere, să ştie ce-l aşteaptă.

Dar atât deocamdată, că se plictiseşte cetitorul şi nu-i mai arde de timbre... Revin!