Utilizare târzie sau ştampilare de complezenţă?

Mai demult a fost vândut pe un portal online de licitaţii un cupon de răspuns internaţional românesc pe care l-am observat abia acum şi care m-a făcut să-mi pun înrebările din titlu.

Valoarea nominală a cuponului este de 20.000 lei, aşa cum se vede pe inscripţia de pe faţa acestuia. Această valoare m-a băgat însă în ceaţă. Data ştampilei destul de apropiată de prima reformă bănească de după război m-a determinat să mă gândesc imediat la inflaţia înregistrată în anul 1947. Numai că suma de 20.000 lei ("reprezentând taxa de francare a unei scrisori simple, cu destinaţia pentru străinătate" - după cum se precizează pe faţa cuponului) nu se potriveşte cu niciunul dintre tarifele cunoscute din anul 1947. Începând cu 1 aprilie 1947, o scrisoare simplă externă costa 15.000 lei, tarif majorat la 45.000 lei pe 1 iulie din acelaşi an.
A doua problemă o reprezintă ştampila aplicată pe faţa cuponului: BACĂU 11 MAR 48. La acea dată, tariful pentru o scrisoare simplă externă era (potrivit datelor publicate în august 1947, după reforma monetară) de numai 15 lei. Tocmai de aceea mă întreb: cuponul a fost ştampilat de complezenţă, sau la oficii au fost acceptate cupoane vechi, cu valoarea nominală în leii vechi, la un anumit curs de conversie a leilor vechi în lei noi?