Miercurea cu moţ (36) cu chestii amestecate (sau cum e cu dorul de plimbare)

În weekendul trecut m-a apucat cheful de plimbare. O parte a familiei tocmai terminase oareşce treburi casnice...

...aşa că duminică am construit un mic grup de asalt care s-a suit în maşină şi a tăiat-o în afara oraşului. Ne-am înţeles să ne alegem pe drum traseul, aşa că i-am dat drumul. După ce-am ieşit din oraş (şi am trecut printr-o ploaie teribilă), într-o localitate mititică ne-am oprit pe o străduţă să ne interesăm de un traseu mai puţin umblat. Şi unde credeţi c-am ajuns (n-a fost nimic premeditat)?

Am părăsit zona şi ne-am continuat drumul, întrebându-ne de unde să ne facem cu ceva covrigi şi gogoşi. Şi am găsit.

Ghiciţi voi unde-i patiseria asta. Am ieşit în pustie şi am purces-o mai spre dealuri. Am găsit un locşor unde-am tras pe dreapta, am tras în noi aer curat, ne-am bucurat de peisaj şi am cules din tufe pline de ţepi nişte cătină şi ceva măceşe.

Se vede şi un ochi de apă. După tufe erau chiar şi pescari!

E tare frumos verdele pădurii.

Am adulmecat crestele înnourate, apoi ne-am suit în căruţă şi am plecat să le vedem mai de aproape. Am oprit şi într-un loc de suflet, plin de linişte, dar şi de culoare.

Am părăsit locul cu verdeaţă (îl recunoaşteţi?) şi am plecat din nou la drum. Şi am ajuns aici:

Cred că-i ma uşor de recunoscut, nu?
Ne era foame şi am plecat să căutăm o ciorbă de burtă. Am tăiat-o printre nişte coclauri pe unde n-am mai fost niciodată. Ba am avut ocazia să auzim de la un localnic o treabă interesantă (că tot suntem în Românica): "Şoseaua asta e pe hartă, dar în realitate nu există. Trebuie să vă întoarceţi!"
Şi ne-am întors, desigur, că elicopterul rămăsese acasă. Dar drumul a fost unul tare interesant, cel puţin.

Am ieşit înapoi, spre şes, ne-am înfipt într-o cârciumă "agăţată" de drumul naţional (unde-am păgubit gazdele de câte-o ciorbă de burtă, desigur), apoi am Tăiat-o spre casă. Vorba veche: mai bine ca acasă nu-i niciunde.

"Înfuriatul" ăsta ne-a întâmpinat cum se cuvine.

Iar "steluţei" minunate a început să-i crape chestia crescută pe lângă ramificaţii (şi am aflat că este teaca cu seminţe, ceva asemănător păpădiei uscate; două săptămâni ne-am tot întrebat ce poate fi, învârtindu-ne pe lângă ea).