joi, 21 iulie 2011

Făcut poştă

Aceasta este o poveste de la Teo Negură. Din viaţa de zi cu zi. O experienţă care, ca multe altele, aruncă Poşta în epoca de piatră.

10 comentarii:

  1. povestita cu mult umor...
    adevarul e ca orice ghiseu e un motiv de emotii...ma enervez...nu me enervez...

    mi-a placut desenul...forte reusit....

    RăspundețiȘtergere
  2. pandhora: Sper că ai lăsat şi la Teo un semn, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc, dragul meu, esti foarte generos :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Oo, esti deja generos cand spui "epoca de piatra". De fapt, constat ca esti intr-adevar generos. ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Teo Negura: Nu ai pentru ce, ai atins o coardă sensibilă pentru o parte dintre "nebunii" mei.

    RăspundețiȘtergere
  6. lunapatrata: Îţi mulţumesc frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. Noi am avut un caz cand angajatul postei a inmanat un colet de al nostru unui ... cuiva, care cica era din partea firmei x (nu avea delegatie, sau inputernicire). Nici pana in momentul de fata nu am aflat unde a ajuns coletul, cine l-a ridicat. Ce e clar, ca n-a ajuns la destinatar.

    La Posta Romana e o mare familie, nepotismul e in floare. Stiu de o doamna, angajata la un oficiu postal din oras, care a facut lucruri incredibile, si n-a patit absolut nimic. S-au depus n reclamatii, niciuna nefondata, si degeaba. Probabil lucrurile n-o sa se schimbe decat daca se va privatiza. Probabil asta urmeaza, dar nu acum, peste vreo 2 ani, cel mai repede. Prietenii stiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  8. Aldor: Cine poate ştii ce se va întâmpla? Nu sunt "conectat" la... sursele care trebuie, aşa că...
    Ştiu şi eu o grămadă de poveşti cu astfel de angajaţi. La coletărie sunt într-adevăr numeroase probleme.

    RăspundețiȘtergere
  9. cum as fi putut sa nu las....
    chiar daca am din ce in ce mai putin timp :)

    RăspundețiȘtergere