miercuri, 4 mai 2011

Recipisă cu probleme

Piesa am văzut-o acum câteva zile la o casă de licitaţii din Euopa (nu o nominalizez, deocamdată; dacă voi constata că poveştile de acest gen se repetă, atunci o voi face). Este vorba de o recipisă francată cu o marcă "Carol cu favoriţi" de 20 parale (click pe imagine pentru mărire).

Să analizăm puţin această piesă împreună:
- prima chestiune care sare în ochi: ştampila de pe marcă nu se continuă în nicio porţiune pe recipisă;
- privită mărită, imaginea indică o uşoară diferenţă de nuanţă la culoarea ştampilei "grătar", faţă de culoarea ştampilei rotunde, cu agrafă; în mod normal, ele sunt aplicate cu acelaşi tuş, în acelaşi timp, de către acelaşi amploiat;
- nuanţa hârtiei mărcii este caracteristică tirajului pe hârtie subţire (roz pal), dar data de pe recipisă indică 26 iulie 1866; marca pe hârtie groasă a fost pusă în circulaţie pe 27 iulie/8 august;
- recipisa a fost îndoită pe jumătate, iar pe marginea îndoiturii, în jumătatea dreaptă, hârtia este mai tonată; cu toate acestea, chiar în zona din stânga mărcii se distinge o suprafaţă unde hârtia are o nuanţă mai netă, ca şi cum ar fi fost acoperită cu ceva.

Numai aceste elemente sunt îndeajuns pentru a privi piesa cu circumspecţie, în ciuda faptului că nu o ţineţi în mână.

Concluzie, dar şi recomandare în acelaşi timp; atunci când vedeţi o piesă pe internet, studiaţi-i cu atenţie imaginea şi încercaţi să-i găsiţi "hibele". Procedând astfel, vă scutiţi singuri de surprize neplăcute ulterioare.

Vă doresc succes!

2 comentarii:

  1. Respectiva casa de licitatie a mai vandut cateva recipise asemanatoae in trecut (tin minte cel putin 2-3 in ultimul an), dar nu sesizasem nimic suspect la niciuna din ele. Aici in schimb treaba e clara. Si totusi cineva a achizitionat piesa pentru aproape 100EURO cu toate taxele incluse.

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi... am mai spus-o şi o mai repet odată: cine nu cască ochii, cască punga...
    Acum sper să nu-mi sară "fericitul" în cap pentru că am semnalat problema după închiderea licitaţiei (că mi s-a mai întâmplat), zicând că-l iau peste picior. N-am urmărit licitaţia (la România), ci numai la străine, că acolo mă interesau pe mine nişte piese. Nu ştiam (şi nici nu m-a interesat) dacă piesa aceasta a fost sau nu vândută.

    RăspundețiȘtergere