Nu am obiceiul să scriu despre ce fac eu în offline. Pentru că nu ar interesa prea multă lume, dar şi pentru că nu mă dau în vânt după aşa ceva.
Ieri însă am lăsat internetul, blogul, licitaţiile şi fluxurile RSS şi am ieşit în oraş, în ciuda vremii câineşti şi neţinând cont de greutatea cu care mă deplasez de când am avut nenorocitul de accident.
Am avut plăcerea să cunosc "live" un alt blogger, pe care îl ştiu "virtual" de vreo doi ani buni cred. Este vorba despre proprietarul Colţului cu muzică şi al Paporniţei, o sămânţă de ardelean get beget în compania căruia am petrecut câteva ore plăcute cu adevărat.
După primul sfert de oră aveam deja senzaţia că ne cunoaştem de mult timp, iar discuţia şi-a dat drumul singură. Poate că şi ambianţa a avut partea ei de "vină", fiind pe terenul meu am evitat o invitaţie într-un loc netestat şi am ales un locşor cu nume cald: La mama.
De aceea vă spun că e bun şi un "live meet". Face bine la suflet.
Îţi mulţumesc pentru seara acordată, Călin!
luni, 3 martie 2014
Recomandată de serviciu
Piesa din imaginile de mai jos nu este vreo raritate, ci doar un document care arată modul în care administraţia poştală rezolva o cerere primită din partea unui colecţionar, cel mai probabil. Este vorba de foaia cu antet care reprezintă corespondenţa propriu-zisă, prin care i se răspunde unui solicitant din Statele Unite (şi i se înapoiază totodată cecul trimis anterior Poştei române), precizându-i-se că timbrele solicitate nu mai pot fi vândute, deoarece erau epuizate la data primirii solicitării (click pe imagine pentru mărire).
Corespondenţa a fost expediată pe adresa solicitantului american sub forma unei recomandate de serviciu, care a beneficiat de scutire de francare (conform regulamentului de exploatare în vigoare la acea dată, click pe imagiin pentru mărire).
Plicul poartă pretipărit antetul administraţiei poştale. În afara ştampile de zi cu dată (la expediere), pe faţa plicului a mai fost aplicată o ştampilă cu indicaţie de serviciu (liniară pe două rânduri).
Pe verso sunt vizibile ştampilele de tranzit şi de sosire.
Corespondenţa a fost expediată pe adresa solicitantului american sub forma unei recomandate de serviciu, care a beneficiat de scutire de francare (conform regulamentului de exploatare în vigoare la acea dată, click pe imagiin pentru mărire).
Plicul poartă pretipărit antetul administraţiei poştale. În afara ştampile de zi cu dată (la expediere), pe faţa plicului a mai fost aplicată o ştampilă cu indicaţie de serviciu (liniară pe două rânduri).
Pe verso sunt vizibile ştampilele de tranzit şi de sosire.
Fişe de studiu (2)
Episoade anterioare: (1).
Vor lipsi şi acum fişele de studiu propriu-zise, dar asta din cauza subiectului, pe care n-aş vrea totuşi să îl ocolesc. Există încă destule idei preconcepute sau formate eronat în legătură cu acest subiect.
Vreau să mă refer la perioada prefilatelică, ori aici nu prea ai ce sorta, deoarece materialul în niciun caz nu abundă, aşa cum se întâmplă cu emisiunile de mărci uzuale ceva mai târzii.
Dar asta nu înseamnă că nu se pot enunţa câteva idei pe baza cărora se poate dezvolta un studiu potenţial. Mai ales că (este o altă idee preconcepută) piesele de corespondenţă din perioada prefilatelică erau considerate (şi cred că încă sunt) drept un apanaj al colecţionarilor super-specializaţi.
Care sunt piesele prefilatelice?
Conform definiţiilor de prin toate dicţionarele şi cataloagele, piesele prefilatelice sunt cele circulate anterior punerii în circulaţie a mărcilor poştale în teritoriul respectiv.
Deoarece mărcile poştale nu au început să circule peste tot începând cu aceeaşi dată, elementului temporal trebuie să i se acorde atenţia cuvenită.
Perioada prefilatelică este caracterizată (din punct de vedere istoric) de existenţa mai multor teritorii poştale distincte. Existenţa Principatelor Române, fiecare cu propria administraţie poştală până în 1862, a dat naştere la câte o perioadă prefilatelică proprie fiecărui principat. Pentru Moldova, perioada prefilatelică a fost anterioară punerii în circulaţie a mărcilor din prima emisiune Cap de bour. Şi există în continuare departajări şi pe biroourile telegrafo-poştale, deoarece o scrisoare expediată de la un birou poate fi sau nu poate fi prefilatelică. Explicaţii am mai dat într-un articol mai vechi, pe care vi-l recomand.
Pentru Ţara Românească, perioada prefilatelică a durat puţin mai mult decât cea din Moldova, deoarece primele mărci care au circulat în principat au fost cele ale emisiunii Principatele Unite, în 1862.
Mai există două teritorii poştale, dacă pot fi astfel denumite. Este vorba de Transilvania (cu tot cu Banat), respectiv de Bucovina, care la acea dată nu făceau parte (din punct de vedere teritorial) din Principatele Unite, aflându-se sub stăpânire austriacă. În aceste teritorii, perioada prefilatelică a durat până la 1 iunie 1850, data punerii în circulaţie a primei emmisiuni de mărci poştale austriece. Cu toate acestea însă, aceste două teritorii poştale trebuie tratate în mod diferit şi diferenţiat, deoarece administraţia poştală nu era una românească. Piesele circulate aici pot fi privite ca piese circulate printr-o poştă străină pe un teritoriu actual românesc. Desigur, statutul pieselor este altul.
La ce-ar trebui să deschid ochii când am în mână o "prefilatelică"?
Mai precis, aici doream să ajung şi acesta este subiectul care a rămas necunoscut celor mai mulţi colecţionari. Sunt trei domenii separate, dacă se pot denumi astfel:
1. Studiul ştampilelor prefilatelice:
- tipul ştampilei;
- perioada de utilizare (early date, late date); culori de tuşuri folosite şi caracteristici specifice unei perioade anumite;
- tipuri/subtipuri, uzura ştemplurilor în decursul perioadei de utilizare);
2. Studiul circulaţiilor, pe categorii de trimiteri:
- trimiteri oficiale sau comerciale;
- tipuri de corespondenţe: scrisori, imprimate, gropuri etc.
3. Studiul procedurilor şi tarifelor poştale (domeniu foarte apropiat de cel precedent, cu care se confundă uneori): trimiteri franco sau porto, utilizarea unor ştampile de serviciu sau inscripţionarea specifică de pe trimiterile poştale, realizată de funcţionarii poştali, formularistica poştală etc.
Un domeniu separat: carantinele
Dacă s-ar lua în considerare în exclusivitate utilizarea poştală, ştampilele de carantină nici n-ar putea face parte din aria prefilatelică de interes. Ele nu sunt ştampile poştale, ci administrative, aparţinând unei administraţii diferite decât cea poştală. Totuşi, tradiţia face ca ele să reprezinte un domeniu de interes uzual pentru istoria poştală, dar numai atunci când asemenea ştampile se regăsesc aplicate pe corespondenţele poştale (denumite în acest caz şi "dezinfectate").
Nu trebuie considerate pe acelaşi picior cu ştampilele identificate pe documentele administrative ale carantinelor. Aceste documente pot fi de un real folos în atestarea existenţei unor ştampile şi ca piese martor, dar nu pot înlocui corespondenţele dezinfectate în cadrul uuni exponat de istorie poştală, de exemplu.
Ceea ce s-a enumerat ca obiective pentru studiu la punctele 1 şi 2 de la ştampilele poştale prefilatelice se urmăreşte şi la ştampilele de carantină. Raritatea lor însă face abordarea în scopuri de studiu destul de dificilă.
Obiectivele urmărite pe timpul studiului pieselor prefilatelice
Acestea sunt, pe scurt, enumerate mai jos:
- alcătuirea/atestarea reţelei de unităţi şi subunităţi poştale;
- stabilirea gradului de raritate (determinată comparativ) pentru fiecare dintre obiectivele urmărite, enumerate la punctele 1 - 3 de mai sus.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să le aşterneţi în comentairi.
©Max Peter, 2014. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât pe baza unui acord prealabil.
Vor lipsi şi acum fişele de studiu propriu-zise, dar asta din cauza subiectului, pe care n-aş vrea totuşi să îl ocolesc. Există încă destule idei preconcepute sau formate eronat în legătură cu acest subiect.
Vreau să mă refer la perioada prefilatelică, ori aici nu prea ai ce sorta, deoarece materialul în niciun caz nu abundă, aşa cum se întâmplă cu emisiunile de mărci uzuale ceva mai târzii.
Dar asta nu înseamnă că nu se pot enunţa câteva idei pe baza cărora se poate dezvolta un studiu potenţial. Mai ales că (este o altă idee preconcepută) piesele de corespondenţă din perioada prefilatelică erau considerate (şi cred că încă sunt) drept un apanaj al colecţionarilor super-specializaţi.
Care sunt piesele prefilatelice?
Conform definiţiilor de prin toate dicţionarele şi cataloagele, piesele prefilatelice sunt cele circulate anterior punerii în circulaţie a mărcilor poştale în teritoriul respectiv.
Deoarece mărcile poştale nu au început să circule peste tot începând cu aceeaşi dată, elementului temporal trebuie să i se acorde atenţia cuvenită.
Perioada prefilatelică este caracterizată (din punct de vedere istoric) de existenţa mai multor teritorii poştale distincte. Existenţa Principatelor Române, fiecare cu propria administraţie poştală până în 1862, a dat naştere la câte o perioadă prefilatelică proprie fiecărui principat. Pentru Moldova, perioada prefilatelică a fost anterioară punerii în circulaţie a mărcilor din prima emisiune Cap de bour. Şi există în continuare departajări şi pe biroourile telegrafo-poştale, deoarece o scrisoare expediată de la un birou poate fi sau nu poate fi prefilatelică. Explicaţii am mai dat într-un articol mai vechi, pe care vi-l recomand.
Pentru Ţara Românească, perioada prefilatelică a durat puţin mai mult decât cea din Moldova, deoarece primele mărci care au circulat în principat au fost cele ale emisiunii Principatele Unite, în 1862.
Mai există două teritorii poştale, dacă pot fi astfel denumite. Este vorba de Transilvania (cu tot cu Banat), respectiv de Bucovina, care la acea dată nu făceau parte (din punct de vedere teritorial) din Principatele Unite, aflându-se sub stăpânire austriacă. În aceste teritorii, perioada prefilatelică a durat până la 1 iunie 1850, data punerii în circulaţie a primei emmisiuni de mărci poştale austriece. Cu toate acestea însă, aceste două teritorii poştale trebuie tratate în mod diferit şi diferenţiat, deoarece administraţia poştală nu era una românească. Piesele circulate aici pot fi privite ca piese circulate printr-o poştă străină pe un teritoriu actual românesc. Desigur, statutul pieselor este altul.
La ce-ar trebui să deschid ochii când am în mână o "prefilatelică"?
Mai precis, aici doream să ajung şi acesta este subiectul care a rămas necunoscut celor mai mulţi colecţionari. Sunt trei domenii separate, dacă se pot denumi astfel:
1. Studiul ştampilelor prefilatelice:
- tipul ştampilei;
- perioada de utilizare (early date, late date); culori de tuşuri folosite şi caracteristici specifice unei perioade anumite;
- tipuri/subtipuri, uzura ştemplurilor în decursul perioadei de utilizare);
2. Studiul circulaţiilor, pe categorii de trimiteri:
- trimiteri oficiale sau comerciale;
- tipuri de corespondenţe: scrisori, imprimate, gropuri etc.
3. Studiul procedurilor şi tarifelor poştale (domeniu foarte apropiat de cel precedent, cu care se confundă uneori): trimiteri franco sau porto, utilizarea unor ştampile de serviciu sau inscripţionarea specifică de pe trimiterile poştale, realizată de funcţionarii poştali, formularistica poştală etc.
Un domeniu separat: carantinele
Dacă s-ar lua în considerare în exclusivitate utilizarea poştală, ştampilele de carantină nici n-ar putea face parte din aria prefilatelică de interes. Ele nu sunt ştampile poştale, ci administrative, aparţinând unei administraţii diferite decât cea poştală. Totuşi, tradiţia face ca ele să reprezinte un domeniu de interes uzual pentru istoria poştală, dar numai atunci când asemenea ştampile se regăsesc aplicate pe corespondenţele poştale (denumite în acest caz şi "dezinfectate").
Nu trebuie considerate pe acelaşi picior cu ştampilele identificate pe documentele administrative ale carantinelor. Aceste documente pot fi de un real folos în atestarea existenţei unor ştampile şi ca piese martor, dar nu pot înlocui corespondenţele dezinfectate în cadrul uuni exponat de istorie poştală, de exemplu.
Ceea ce s-a enumerat ca obiective pentru studiu la punctele 1 şi 2 de la ştampilele poştale prefilatelice se urmăreşte şi la ştampilele de carantină. Raritatea lor însă face abordarea în scopuri de studiu destul de dificilă.
Obiectivele urmărite pe timpul studiului pieselor prefilatelice
Acestea sunt, pe scurt, enumerate mai jos:
- alcătuirea/atestarea reţelei de unităţi şi subunităţi poştale;
- stabilirea gradului de raritate (determinată comparativ) pentru fiecare dintre obiectivele urmărite, enumerate la punctele 1 - 3 de mai sus.
Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să le aşterneţi în comentairi.
©Max Peter, 2014. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât pe baza unui acord prealabil.
sâmbătă, 1 martie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
